Răbdare, suferință

· Necazul pe care îl rabzi cu bună înțelegere te va face să-i afli rodul în vremea rugăciunii. (Evagrie Ponticul)39

· Dacă ești răbdător, pururea te vei ruga cu bucurie. (Evagrie Ponticul)39

· Dacă te îngrijești de rugăciune, pregătește-te împotriva năvălirii dracilor și rabdă cu bărbăție biciuirile lor. Căci vor veni asupra ta ca fiarele sălbatice și tot trupul ți-l vor chinui. (Evagrie Ponticul)39

· Pregătește-te ca un luptător încercat. De vei vedea fără de veste vreo nălucire, nu te clinti. Chiar dacă ai vedea sabie scoasă împotriva ta, sau lumină năvălind spre vederea ta, nu te tulbura; sau de vei vedea vreo formă urâcioasă și sângeroasă, să nu-ți slăbească sufletul. Ci stai drept, mărturisind mărturisirea cea bună și mai ușor vei privi la vrăjmașii tăi. (Evagrie Ponticul)39

· Cel ce rabdă necazurile va ajunge și la bucurii. și cel ce stăruie în cele neplăcute nu va fi lipsit nici de cele plăcute. (Evagrie Ponticul)39

· Cel ce are grijă de rugăciune curată, va pătimi de la draci: ocări, loviri, strigăte și vătămări. Dar nu va cădea, nici nu-și va părăsi gândul, zicând către Dumnezeu: “Nu mă voi teme de rele, căci Tu cu mine ești” și cele asemenea. În vremea unor astfel de ispite, folosește-te de rugăciunea scurtă și stăruitoare. (Evagrie Ponticul)39

· Nu te teme de nălbitori. Căci deși lovesc călcând și uscă întinzând, prin acestea se fac veșmântul strălucitor. (Evagrie Ponticul)39

· Inima învârtoșată este poartă de fier zăvorâtă înaintea cetății; iar celui ce pătimește răul și este strâmtorat i se deschide de la sine, ca și lui Petru. (Marcu Ascetul)39

· Cel nedreptățit de oameni scapă de păcat și pe măsura mâhnirii sale află sprijin împotriva lui. (Marcu Ascetul)39

· Cel ce crede în răsplata lui Hristos pe măsura credinții sale rabdă bucuros toată nedreptatea. (Marcu Ascetul)39

· Cel ce se roagă pentru oamenii ce-l nedreptățesc, îi înspăimântă pe draci; iar cei ce luptă cu cei dintâi, e rănit de cei de al doilea. (Marcu Ascetul)39

· E mai bine să fim batjocoriți de oameni decât de draci; dar cel plăcut lui Dumnezeu pe amândoi i-a biruit. (Marcu Ascetul)39

· Ocară de la oameni aduce întristare inimii, dar se face pricină de curăție celui ce o rabdă. (Marcu Ascetul)39

· Întâmplarea dureroasă face pe înțelept să-și aducă aminte de Dumnezeu și întristează pe măsura ei pe cel ce a uitat pe Dumnezeu. (Marcu Ascetul)39

· Orice suferință fără voie să te învețe să-ți aduci aminte de Dumnezeu; în acest caz nu-ți va lipsi prilejul spre pocăință. (Marcu Ascetul)39

· Gândește-te la sfârșitul oricărui necaz fără voie și vei afla în el pieirea păcatului. (Marcu Ascetul)39

· Oricâtă batjocură va răbda cineva pentru adevărul lui Hristos, va primi însutită slavă de la mulțime. Dar mai bine este a face binele pentru cele viitoare. (Marcu Ascetul)39

· Precum celor ce s-au hrănit fără socoteală le folosește absintul amar, așa celor cu purtări păcătoase le e de folos să pătimească rele. Căci leacurile acestea pe cei dintâi urmează îi face sănătoși, iar pe ceilalți îi pregătesc spre pocăință. (Marcu Ascetul)39

· Necazurile de acum pune-le alăturea cu bunătățile viitoare și nicicând descurajarea nu-ți va moleși nevoința. (Marcu Ascetul)39

· Primește împletirea celor bune și a celor rele, cu gând egal; și Dumnezeu va netezi neegalitățile dintre lucruri. Neegalitatea gândurilor aduce schimbările stărilor proprii. Căci Dumnezeu a rânduit în chip potrivit ca să vie după cele de voie cele fără de voie. (Marcu Ascetul)39

· Roagă-te să nu-ți vie încercare; iar când vine, primește-o ca pe a ta, nu ca pe una străină. (Marcu Ascetul)39

· Nu socoti că orice necaz vine peste oameni din pricina păcatelor, pentru că sunt unii bine plăcuți și totuși încercați. E drept că s-a scris: „Necuvioșii și nelegiuiții vor fi prigoniți”. Dar tot așa s-a scris: „Cei ce voiesc să trăiască cucernic în Hristos, prigoniți vor fi”. (Marcu Ascetul)39

· Încercările care ne vin pe neașteptate ne învață cu bun rost, să fim iubitori de osteneală și ne atrag, chiar dacă nu vrem, la pocăință. (Marcu Ascetul)39

· Necazurile care vin asupra oamenilor sunt roadele păcatelor proprii. Iar dacă le răbdăm prin rugăciune, ne vom bucura iarăși de venirea lucrurilor bune. (Marcu Ascetul)39

· Mare virtute e a răbda cele ce vin asupra noastră și a iubi pe cei ce ne urăsc, după cuvântul Domnului. (Marcu Ascetul)39

· Răbdarea necazurilor e semnul cunoștinței adevărate; la fel neînvinovățirea oamenilor pentru nenorocirile tale proprii. (Marcu Ascetul)39

· Dacă vei înțelege ce zice Scriptura, că „în tot pământul stăpânesc judecățile lui Dumnezeu”, orice întâmplare ți se va face învățător spre cunoștința de Dumnezeu. (Marcu Ascetul)39

· Când suferi vreo ocară de la oameni, cugetă îndată la slava ce-ți va veni de la Dumnezeu. și ocara te va lăsa neîntristat și netulburat; iar slava credincios și nesupus osândei, când va veni. (Marcu Ascetul)39

· Precum cei ce plutesc pe mare rabdă cu plăcere arsura soarelui, la fel cei ce urăsc păcatul iubesc mustrarea. Pentru că cea dintâi se împotrivește vântului, cea de-a doua patimilor. (Marcu Ascetul)39

· Când sufletul care a păcătuit nu primește necazurile ce vin asupra-i, atunci îngerii zic despre el: „Am doftorit Babilonul și nu s-a vindecat”. (Marcu Ascetul)39

· Cel ce este nedreptățit de cineva și nu cere de la cel ce l-a nedreptățit ceea ce i se datorează, crede, cu privire la partea aceea, lui Hristos, și va lua însutit în veacul acesta și va moșteni viața veșnică. (Marcu Ascetul)39

· Nu zice că cel izbăvit de patimi nu mai poate avea necazuri. Căci chiar dacă nu pentru el, e dator totuși să aibă necazuri pentru aproapele. (Marcu Ascetul)39

· Dacă vrei să-ți amintești neîncetat de Dumnezeu, nu respinge necazurile ca nedrepte, ci rabdă-le ca pe unele ce vin după dreptate. Căci răbdarea lor trezește și înviorează amintirea prin fiecare întâmplare. Iar respingerea lor micșorează durerea și osteneala spirituală a inimii și prin aceasta produce uitarea. (Marcu Ascetul)39

· Nu te bucura când faci bine cuiva, ci când rabzi dușmănia care urmează, fără a pune la inimă răul. Căci precum urmează nopțile zilelor, așa urmează răutățile binefacerilor. (Marcu Ascetul)39

· În durerile fără voie se ascunde mila lui Dumnezeu, care atrage la pocăință pe cel ce le rabdă și izbăvește de muncile veșnice. (Marcu Ascetul)39

· Întâmplările dureroase vin asupra noastră pentru păcatele făcute mai-nainte, fiecare greșeală aducând după sine ceea ce se leagă de firea ei. (Marcu Ascetul)39

· Cel ce cunoaște și știe adevărul nu se mărturisește lui Dumnezeu prin amintirea celor săvârșite, ci prin răbdarea celor ce vin pe urmă asupra lui. (Marcu Ascetul)39

· Când respingi durerea și ocara, nu făgădui că te vei pocăi prin alte virtuți. Căci slava deșartă și fuga de dureri obișnuiesc să slujească păcatului chiar și prin cele de-a dreapta (prin virtuți). (Marcu Ascetul)39

· Cel ce primește reaua pătimire și necinstea pentru adevăr umblă pe calea apostolilor, luând crucea și încingându-se cu lanțuri. Iar cel ce încearcă să aibă grijă de inima sa fără acestea, rătăcește cu mintea și cade în ispitele și cursele diavolului. (Marcu Ascetul)39

· Cel ce voiește să înlăture relele viitoare e dator să poarte cu plăcere pe cele de acum. Căci astfel împăcându-se înțelepțește cu lucrurile, va ocoli prin dureri mici pedepse mari. (Marcu Ascetul)39

· Cel ce se împotrivește necazurilor se războiește fără să știe cu porunca lui Dumnezeu. Iar cel ce le primește întru cunoștință adevărată, acela rabdă pe Domnul, cum zice Scriptura. (Marcu Ascetul)39

· După ce a venit încercarea, nu întreba de ce, sau prin cine a venit, ci cum să o porți cu mulțumire, fără întristare și fără pomenirea răului. (Marcu Ascetul)39

· Dacă Petru n-ar fi rămas fără izbândă în pescuitul de noapte, nu ar fi izbândit în cel de zi. și dacă Pavel nu și-ar fi pierdut vederea ochilor, nu ar fi câștigat-o pe cea a minții. Iar dacă ștefan nu ar fi fost batjocorit ca hulitor, nu ar fi văzut pe Dumnezeu, când i s-au deschis cerurile. (Marcu Ascetul)39

· Precum lucrarea pentru Dumnezeu e virtute, așa necazul împotriva așteptării se numește încercare. (Marcu Ascetul)39

· Tot necazul vădește aplecare voinței, dându-i acestuia prilej să încline fie la dreapta, fie la stânga. De aceea necazul ce se întâmplă să vină se numește încercare, dând celui ce se împărtășește de el cunoștința voilor sale ascunse. (Marcu Ascetul)39

· De vrei să nu fii muncit de gânduri rele, primește umilirea sufletului și necazul trupului. Iar aceasta nu numai în parte, ci în toată vremea, locul și lucrul. Cel ce se lasă povățuit de bună voie prin necazuri, nu va fi stăpânit de gândurile fără de voie. Iar cel ce nu primește pe cele dintâi, va deveni, chiar dacă nu vrea, robul celor de al doilea. (Marcu Ascetul)27 39

· Dacă ești nedreptățit și ți se înăsprește inima, nu te întrista, căci cu bun rost a fost pus în mișcare ceea ce ți s-a întâmplat. Ci bucurându-te, alungă gândurile care răsar, știind că, biruindu-le de la primul atac, va fi biruit împreună cu ele și răul după ce a fost pus în mișcare; dar dacă gândurile continuă să se miște, și răul sporește. (Marcu Ascetul)39

· Toată încercarea se aseamănă cu un târg: cel ce știe să facă negustorie câștigă mult; iar cel ce nu știe suferă pagubă. (Marcu Ascetul)39

· Cel ce nu se lasă povățuit de poruncile și de îndemnurile Scripturii va fi mânat înainte de biciul calului și de boldul asinului. Iar de se va împotrivi și acestora, i se vor strânge fălcile în zăbale și frâu. (Marcu Ascetul)39

· Definiția răbdării: stăruința neîncetată de a vedea cu ochii înțelegerii pe Cel nevăzut, ca văzut. (Diadoh al Foticeii)39

· Când din pricina unor boli trupești ce ni se întâmplă, ne scârbim de noi înșine, trebuie să știm că sufletul nostru este încă rob poftelor trupului. De aceea dorește el fericire pământească și nu vrea să se despartă de bunătățile vieții, ci socotește un mare neajuns să nu se poată folosi, din pricina bolilor, de frumusețile vieții. Dar de va primi cu mulțumire supărările bolii, va cunoaște că nu e departe de hotarele neprihănirii. Drept aceea, atunci și moartea o așteaptă cu bucurie, ca fiind mai degrabă pricină a vieții adevărate. (Diadoh al Foticeii)39

· Precum ceara, dacă nu e încălzită și înmuiată multă vreme, nu poate primi pecetea întipărită în ea, așa și omul nu poate primi pecetea virtuții lui Dumnezeu, dacă nu e cercat prin dureri și neputințe. De aceea zice Domnul către dumnezeiescul Pavel: „Îți este de ajuns harul Meu. Căci puterea Mea în neputințe se desăvârșește”. Dar însuși Apostolul se laudă zicând: „Cu mare plăcere, deci, mă voi lăuda întru neputințele mele, ca să se sălășluiască întru mine puterea lui Hristos”. Dar și în Proverbe s-a scris: „Pe care-l iubește Domnul, îl ceartă, și bate pe tot fiul pe care-l primește”. Apostolul numește neputințe năpustirile vrăjmașilor crucii, care se întâmplau necontenit lui și tuturor Sfinților, ca să nu se înalțe, cum însuși zice, de bogăția covârșitoare a descoperirii, păzind prin desele umiliri, cu evlavie, darul dumnezeiesc. Iar noi numim neputințe gândurile rele și slăbiciunile trupești. Căci atunci trupurile Sfinților ce se nevoiau împotriva păcatului, fiind predate bătăilor aducătoare de moarte și altor felurite chinuri, erau cu mult deasupra patimilor intrate în firea omenească prin păcat. Dar acum bisericile având pace multă din mila Domnului, trebuie să fie cercat trupul celor ce se nevoiesc pentru evlavie cu multe slăbiciuni, iar sufletul cu gânduri rele. Aceasta se întâmplă mai ales celor în care cunoștința lucrează întru multă simțire și încredințare, ca să fie feriți de toată slava deșartă și mândria, și să poată primi, cum am zis, cu multă smerenie, pecetea frumuseții dumnezeiești, după Sfântul care zice: „ însemnatu-s-a peste noi lumina feței Tale, Doamne”. Deci trebuie să răbdăm cu mulțumire voia Domnului. Căci în felul acesta ni se va socoti drept a doua mucenicie necontenita supărare din partea bolilor și lupta cu gândurile drăcești. Căci cel ce zicea atunci sfinților mucenici prin acele căpetenii nelegiuite să se lepede de Hristos și să dorească slava lumească spune și acum neîncetat aceleași lucruri robilor lui Dumnezeu. Cel ce aducea atunci chinuri peste trupurile drepților și ocăra cumplit pe cinstiții dascăli prin cei ce slujeau socotințelor sale diavolești, aduce și acum felurite pătimiri mărturisitorilor evlaviei, împreună cu multe ocări și umiliri, mai ales când aceștia ajută cu multă putere săracilor ce suferă pentru slava Domnului. De aceea trebuie să ne împlinim mucenicia conștiinței noastre cu multă hotărâre și răbdare, înaintea lui Dumnezeu. Căci „răbdând, zice, am așteptat pe Domnul, și a căutat spre mine”. (Diadoh al Foticeii)39