Suferinta - Rabdare

Suferinta - Rabdare
- Partea 1
        Marea trebuie să fie agitată și tulburată ca să poată arunca la mal pământul, iarba și toate mortăciunile pe care râurile le-a vărsat într-însa. Să ne uităm mai bine și vom constata că, după ce a fost frământată de o astfel de furtună, marea devine foarte liniștită.
       Cel ce primește necazurile din timpul de față în așteptarea bunătăților de mai târziu, a aflat cunoștința adevărului și se va izbăvi ușor de mânie și de întristare. ... Citeste mai departe.

Suferinta - Rabdare
- Partea 2
        Un mare rol în înaintarea omului spre chipul real al lui îl are răbdarea necazurilor. Aceasta îl întărește pe om cu adevărat în spiritul lui, în vreme ce căutarea de a se sustrage de sub ele îl moleșește spiritual. Prin răbdarea necazurilor omul arată că tăria lui nu-i vine de la alipirea de lume, ci de la Dumnezeu Cel atotputernic și iubitor. Lumea alternează plăcerile ce le dă cu foarte multe necazuri, însăși robia și slăbiciunile în care-l coboară pe om patimile ca alipiri excesive la lume, arată incapacitatea ei de a-l îmbunătăți de a face din el o ființă liberă. ... Citeste mai departe.

Suferinta - Rabdare
- Partea 3
        L-am vizitat pe avva Petru când era bolnav și se chinuia foarte, iar el văzând tristețea inimii mele pentru durerea lui mi-a spus: “De abia apropiindu-mă prin aceste neputințe, mă gândesc la ceasul acela amar căci sănătatea trupului nu-mi aduce nici un folos pentru că-și caută întărirea lui spre a se dușmăni cu Dumnezeu. Fiindcă pomul care e udat în fiecare zi nu se usucă, spre a duce rod”. (Filocalia XII)
       Mântuitorul a suferit atâtea pentru noi și la urmă moartea infamă; deci pentru porunca lui să răbdăm și noi cu hotărâre pentru păcatele noastre de ne înjură sau vorbește cineva împotriva noastră pe drept ori pe nedrept. ... Citeste mai departe.