Imbuibarea - Infranarea

Imbuibarea - Infranarea
- Partea 1
        Lăcomia întru cele ale mâncării determină în viața călugărească toate căderile, răutatea și abaterea de la țelul propus. Dacă însă ajungi să domini această stăpână, atunci oriunde te-ai găsi vei putea atinge nepătimire; de te va stăpâni însă această tirană, oriunde, cu excepția mormântului, te vei afla în primejdie!
       Masa dragostei risipește ura și darurile curate înmoaie sufletul, dar masa luată fără luare aminte care alunecă în lăcomie este maica îndrăznelii și astfel prin fereastra iubirii se strecoară lăcomia pântecelui. ... Citeste mai departe.

Imbuibarea - Infranarea
- Partea 2
        Cât despre poame, să nu le ceri din propria voință, dar de ți le vor da, ia și mănâncă suspinând pentru osânda ce ți-o va aduce plăcerea aceasta.
       Ce să fac părinte când patima nu se ivește înainte dar se strecoară în vremea mâncării? Să mă opresc de la mâncare? – Nu te opri ci luptă împotriva gândului aducându-ți aminte că mâncarea se va preface în ceva urât mirositor și că vom fi judecați ca unii ce ne-am săturat în vreme ce alții flămânzesc sau se înfrânează cu desăvârșire. De încetează pofta, mănâncă dar osândește-te tu însuți, iar de stăruie – cheamă numele lui Dumnezeu în ajutor și te va odihni de acest război. ... Citeste mai departe.

Imbuibarea - Infranarea
- Partea 3
         Uneori trupul e bolnav și de trebuie să mănânci și de două, de trei și de mai multe ori, să nu fie întristat cugetul tău căci ostenelile trupești nu trebuie să fie ținute și în timpuri de boală și de slăbiciune, ci trebuie lăsate atunci mai slobod în anumite privințe, ca să se întărească trupul din nou spre aceleași osteneli ale viețuirii. Iar în privința înfrânării de la anumite bucate, nu ne-a oprit dumnezeiescul cuvânt ca să nu mâncăm ceva, ci a zis: “Iată am dat vouă toate, ca pe legumele ierburilor”, “mâncați-le nimic cercetând”, și: “Nu cele ce intră în gură spurcă pe om”. ... Citeste mai departe.