Curaj-frică

·        Frica este o însușire copilărească pe care o manifestă sufletul îmbătrânit întru slava deșartă. Frica este lipsa credinței arătată în așteptare plină de spaimă a unor lucruri neprevăzute. Este o presimțire a unei primejdii închipuite, o cutremurare a inimii care se înspăimântă și se împuținează pentru unele nenorociri îndoielnice. Teama este lipsirea de orice certitudine chiar și în lucrurile cele mai sigure. (Scara – Sfântul Ioan Scărarul)

·        Sufletul mândru care se bizuie numai pe sine este sclavul fricii, el se teme și fuge la cel mai mic zgomot sau umbre. (Scara – Sfântul Ioan Scărarul)

·        Cei ce plâng și nu se mai feresc de durere, nu se mai tem de nimic, dar cei predispuși la frică, chiar și dintr-un lucru mic se înspăimântă și de multe ori își ies și din minți. (Sunt cei ce nu-și mai cruță trupul și așteaptă cu hotărâre orice li s-ar întâmpla, căutând ei de bunăvoie suferința.)

·        Omul fricos suferă de două boli: de puținătatea credinței și de iubirea de trup. (Scara – Sfântul Ioan Scărarul)

·        Când cineva cade din măsura chibzuielii, devine atât fricos cât și îndrăzneț, căci sufletul său este slăbit. Omul când pierde echilibrul interior nu se mai cunoaște pe sine și cade astfel în extreme. (Scara – Sfântul Ioan Scărarul)

·        Precum mormolocii îi înfricoșează pe prunci, așa și umbrele pe cei mândri. Nu este cu putință ca cel ce se teme de Dumnezeu să aibă frică, dacă va zice că afară de Dumnezeu nu se teme de altul. Frica de Dumnezeu dă curaj de a birui orice frică lașă de ceva de pe pământ. Omul care crede știe că Dumnezeu îl va apăra, sau că dacă va pierde în cele pământești, chiar viața sa, o va avea pe aceasta plină de toate bunătățile în cer. Cel ce are frică de cele pământești și nu se bizuie decât pe sine, se teme în chip real totdeauna de ele. Nici eu-l propriu, nici cele ale lumii nu-l asigură împotriva necazurilor și nenorocirilor. (Scara – Sfântul Ioan Scărarul)

·        Precum apa strâmtorată țâșnește spre înălțime, așa de multe ori și sufletul strâmtorat de primejdii urcă spre Dumnezeu prin pocăință și se mântuiește. (Scara – Sfântul Ioan Scărarul)

·        De la Hristos încoace nu mai poate spune nimeni: “Doamne, om nu am” căci toți îl avem pe Hristos, dar Hristos lucrează prin cei ce cred în El. (Scara – Sfântul Ioan Scărarul)