Rugăciune

·        Se recunoaște aici o putere a numelui Lui însuși, puterea de-a ne ajuta să părăsim păcatele și să ne bucurăm de mila Lui, de comuniunea cu El potrivit sărăciei noastre. Când rostim numele lui Hristos cu credință, El Însuși vine la noi. Numele cuiva este o punte între el și cei ce-l rostesc cu respect. Când cineva rostește numele meu, eu sunt atras în legătura cu cel ce mi-l rostește. (Filocalia XII)

·        De te scoli la slujba ta să nu fii nepăsător sau cu negrijă și în loc să-L cinstești pe Dumnezeu, mai vârtos să-L disprețuiești, ci rămâi cu toată frica cu mintea ta la rugăciune. Nu te rezuma de pereți și nu-ți muia picioarele sprijinindu-te într-unul și ușurându-l pe celălalt. Trezește inima ta ca să nu caute hoinărind cu gândurile și astfel Dumnezeu să primească jertfa ta. (Fil. XII)

·        De cântați împreună, fiecare din voi să-și facă rugăciunea lui, iar de este cu voi un străin, rugați-l cu dragoste ca să-și facă rugăciunile lui. Spuneți-i aceasta până la a doua sau a treia oară, fără ceartă. În ceasul aducerii darului tău spune gândurilor și simțurilor tale să stăruie în frica lui Dumnezeu ca să te învrednicești de Taine și să te vindece Domnul. (Fil. XII)

·        Omul să-și predea toată inima sa ascultării lui Dumnezeu rugându-se cu adevărat astfel: “Doamne, sunt înaintea Ta pentru că eu nu cunosc ce-mi este de folos. Luptă-te Tu, căci eu nu cunosc răutatea lor.” și dacă lucrezi conform învățăturii Mântuitorului, El nu te va lăsa să rătăcești în ceva, dar de nu împlinești decât o poruncă sau două, nu te-ai predat pe tine ascultării de El și în acest caz nici El nu se îngrijește de tine. Căci precum un locșor nu poate ajuta celui ce-l lucrează să-l curățească de neghină și de aceea dacă se seamănă în el sămânța, nu poate face să odrăslească cele după fire cu cele contrare firii, ci acestea le îneacă pe primele pentru că sunt mai adânci în rădăcini, așa dacă nu te cureți pe tine de voile trupești, nu te poți păzi de păcat dacă nu te ferești de cele ce-l nasc. (Omul nu poate face cele ale omului pentru că nu se poate elibera de puterile vrăjmașului fără ajutorul lui Dumnezeu. El nu știe de fapt ce-i este de folos fără lumina lui Dumnezeu de aceea voia omului în ea însăși nu știe ce are de făcut spre folosul lui; este deci nevoit să se roage lui Dumnezeu pentru a-i descoperi voia Lui ca să știe ce să facă în interesul său. Omul nu cunoaște prin el însuși nici răutatea, că e de la diavol și că e răutate; el crede în mândria lui că tot ce voiește el supunându-se patimilor egoiste este bun.) (Fil. XII)

·        “Domnul nostru este foc mistuitor” (Evrei 12,29) căci precum focul topește ceara și usucă noroiul, așa și meditația ascunsă topește gândurile urâte și depărtează patimile sufletești, luminează mintea, dă strălucire înțelegerii și bucură inima. Fiindcă meditația ascunsă lovește demonii și alungă gândurile urâte. (Meditația este reflecția la tainele dumnezeiești nemărginite care se află mai presus de gândurile referitoare la plăcerile trupești. Cugetarea la acele taine dă omului adevăratul sens al existenței, îl luminează și-l umple de putere de la Dumnezeu.) Căci ceea ce luminează omul lăuntric și-l înarmează prin reflecția (meditația) ascunsă se întărește de către Dumnezeu, se împuternicește de îngeri, se slăvește de către oameni. Meditația și citirea ascunsă este casa de nedefăimat a sufletului, turnul neclătinat și țărmul cel liniștit care păstrează sufletul netulburat. Căci demonii sunt greu loviți când monahul se întrarmează cu meditația și cititul. Meditația este făclia minții și deșteptarea conștiinței, ea topește desfrâul, slăbește iuțimea, alungă mânia, depărtează răutatea și scoate afară nedreptatea. Meditația dă strălucire conducerii minții, alungă lenevia, naște străpungerea inimii, aduce frica de Dumnezeu, pricinuiește lacrimile, naște smerita cugetare, privegherea bucuroasă de noapte și rugăciunea netulburată. Reflecția alungă gândurile murdare, biciuiește demonii, curățește trupul. Aceasta îl învață pe om îndelunga răbdare, aduce înfrânarea și pregătește înțelegerea morții. (Fil. XII)

·        șezând la masă cu frații, de ești mai tânăr nu spune minții “nu mânca”, ci adu-ți aminte de păcatele tale ca să nu mănânci cu plăcere și întinde mâna numai la cele dinaintea ta. De este ceva înaintea altuia, să nu întinzi mâna ta la aceea. Hainele tale să-ți acopere picioarele iar genunchii să fie uniți între ei. Nu întinde mâna ta spre cele ce ți se pun înainte spre mâncare. (Fil. XII)