Parinti Tematice

Retragerea

·        Înainte de toate, întâia luptă este cea care însoțește înstrăinarea sau plecarea de unul singur când părăsești toate și pleci în alt loc ducând cu tine o credință desăvârșită, nădejdea și o inimă întărită împotriva voilor tale. Căci făcând aceasta, gândurile te învăluiesc în multe cercuri înfricoșându-te cu ispite, cu sărăcie aspră și cu tot felul de închipuiri făcându-te să te întrebi că de vei cădea în ele ce vei face neavînd pe cineva care să se îngrijească de tine. Bunătatea lui Dumnezeu te probează ca să se arate râvna ta și iubirea față de El. În sfârșit, de vei fi părăsit sigur în chilie, vor fi semănate în tine gânduri grele de frică și de împuținare care-ți vor spune că nu numai înstrăinarea mântuiește pe om, ci și păzirea poruncilor, aducându-ți aminte de cei apropiați de tine după trup, gânduri care te fac să zici: “Oare aceștia nu sunt și ei oare robi ai lui Dumnezeu?” Îți sunt aduse în inimă temeri pentru impuritatea aerului, despre slăbirea trupului din pricina lipsurilor, dar de va fi în tine iubire și nădejde, răutatea acestor gânduri nu te va înrâuri și se va arăta în tine râvna față de Dumnezeu sau faptul că-L iubești mai mult decât odihna trupului. Iar pe cei ce rabdă (necazurile) greutatea înstrăinării, această greutate îi duce la nădejde iar nădejdea îi păzește de cele de partea trupului. Căci nu ți se cere numai înstrăinarea, ci să te pregătești ca să lupți cu vrăjmașii și să știi să arunci pe fiecare la vremea lui, până, ajungând la odihna nepătimirii te vei elibera, ca unul ce l-a biruit pe fiecare răpunându-l la vremea lui. (Fil. XII)

·        Nu putem fi săraci decât în Dumnezeu, cu ajutorul Lui, altfel egoismul ne împinge spre îmbogățire, spre încrederea egoistă în noi înșine care e una cu amăgirea și robia. Căci a ține la avere înseamnă a te robi celor materiale. Sărăcia, detașarea, te face liber de ele, liber de toate. Dar numai conștiința că îl ai pe Dumnezeu nu tulbură ci te face cu adevărat liber; numai în Dumnezeu ești liber, în conștiința că în El ai totul. (Fil. XII)