Patimi - Ispite

Patimi - Ispite
- Partea 1
        Libertatea este voința sufletului rațional gata să se miște încotro voiește. Pe aceasta s-o înduplecăm să fie gata să se miște numai spre bine, ca să topim pururea amintirea răului prin gânduri bune. Spre deosebire de animale, omul fiind rațional, mai degrabă conduce firea decât e purtat de ea de aceea chiar când dorește ceva, dacă voiește, are putere să înfrâneze dorința ori să-i dea urmare. Pentru aceasta cele necuvântătoare nu sunt nici lăudate nici mustrate pe când omul este lăudat și mustrat. Omul este ființa care dispune de el însuși, de sine, ținând seama în mod liber de legi dar nefiind întru totul supus vreunei legi ca lucrurile și animalele ce constituie natura. ... Citeste mai departe.

Patimi - Ispite
- Partea 2
        Îți poruncesc să nu mă tulburi cu cererea unei convorbiri căci nu fac deosebire între oameni atât timp cât trăiesc!
       A răspunde răului cu rău, a căuta satisfacerea plăcerii, dă impresia că întărește ființa noastră. Pe aceasta se întemeiază argumentarea părută rațională a ispitei. Trebuie să demascăm falsitatea acestei argumentări arătând că “întărind” prea mult trupul, întărim pentru un timp ceea ce este pieritor slăbănogind însă în același timp puterea și libertatea noastră ca subiect. Peste tot cei doi bătrâni văd mântuirea omului prin a ceea ce este netrecător în ființa lui. ... Citeste mai departe.

Patimi - Ispite
- Partea 3
        Când călătorești nu căuta nici la dreapta nici la stânga, ci repetă psalmii, roagă-te lui Dumnezeu în tot locul unde te afli și nu te amesteca nicidecum cu încredere cu locuitorii lui. În locul sau în casa în care te oprești nu fii cu îndrăzneală, ci fii cu sfială în toate. La ceea ce ți se pune pe masă întinde-ți mâna când ești îndemnat să mănânci. ... Citeste mai departe.

Patimi - Ispite
- Partea 4
         Iată semnele după care se cunoaște un suflet rațional și virtuos: privirea, mersul, glasul, râsul, ocupațiile și întâlnirile cu oamenii. Căci toate acestea se îndreptă spre tot mai multă cuviință. Mintea lor cea iubitoare de Dumnezeu li se face străjer treaz și închide intrarea patimilor și a rușinoaselor aduceri aminte. ... Citeste mai departe.