Slava deșartă

·         Dintre gânduri singur cel al slavei deșarte lucrează cu multe mijloace. El cuprinde aproape toată lumea și deschide ușile tuturor dracilor, făcându-se ca un fel de trădător viclean al cetății. De aceea el umilește foarte tare mintea pustnicului, umplând-o cu multe vorbe și lucruri și întinându-i rugăciunile, prin care acesta se străduiește să-și tămăduiască toate rănile sufletului său. Gândul acesta îl fac să crească toți draci după ce au fost biruiți, ca printr-însul să primească intrare din nou în suflet, și să facă astfel cele mai din urmă mai rele ca cele dintâi. Din gândul acesta se naște și cel al mândriei, care a făcut să cadă ca un sunet din ceruri pe pământ pecetea asemănării și cununa frumuseții. Saltă-te din el și nu zăbovi, ca să nu vindem altora viața noastră, nici petrecerea noastră, celor fără de milă. Pe acest drac îl alungă rugăciunea stăruitoare de a nu face sau zice cu voia nimic din cele ce ajută blestematei slave deșarte. (Evagrie Ponticul)44

·         Când mintea pustnicilor a ajuns la puțină nepătimire, și-a agonisit și calul slavei deșarte, căruia îndată îi dă pinteni prin cetăți, purtându-și fără stăpânire lauda izvorâtă din slavă. și întâmpinând-o duhul curviei, printr-o rânduială nevăzută, o închide într-o cocină de porci, învățând-o să nu se mai ridice altădată din pat înainte de a se face sănătoasă deplin, nici să nu facă ceea ce fac bolnavii neascultători care, purtând încă urmele bolii într-înșii, se dau la drumuri și merg la băi înainte de vreme, căzând din nou în boală. De aceea șezând locului, să luăm și mai bine aminte la noi înșine, ca înainte de virtute, să ne facem greu de mișcat spre păcat, iar înnoindu-ne întru cunoștință să dobândim mulțime de vederi felurite. și așa înălțându-ne și mai tare, vom vedea și mai bine lumina Mântuitorului nostru. (Evagrie Ponticul)44

·         Începutul rătăcirii minții este slava deșartă. Căci mintea fiind mișcată de aceasta, încearcă să mărginească dumnezeirea în chipuri și înfățișări. (Evagrie Ponticul)44

·         Când vezi vreun gând că-ți făgăduiește slava omenească, să știi sigur ca-ți pregătește rușine. (Marcu Ascetul)44

·         Când vezi pe cineva îndurerat de multe ocări, cunoaște că, după ce s-a umplut de gânduri de-ale slavei deșarte, seceră acum cu scârbă spicele semințelor din inimă. (Marcu Ascetul)44

·         Cel ce cugetă semeț și cel ce iubește slava deșartă se însoțesc cu plăcere unul cu altul. Căci cel dintâi laudă pe iubitorul de slavă deșartă, care-i cade înainte slugarnic; iar celălalt mărește pe cel cu cuget semeț, care-l laudă într-una. (Marcu Ascetul)44

·         Când dracul slavei deșarte se aprinde puternic împotriva noastră, luând ca motiv venirea vreunor frați, sau a oricărui alt străin la noi, bine este să lăsăm cu acest prilej ceva din asprimea dietei noastre obișnuite. Prin aceasta vom face pe drac să plece fără ispravă, ba mai degrabă plângându-și încercarea neizbutită. Totodată vom împlini cu dreapta judecată legea dragostei, păzind în aceeași vreme taina înfrânării nedezvăluită, prin pogorământul ce l-am primit. (Diadoh al Foticeii)44