Curvia – curăția

·        Să n-ai prietenie prea mare cu careva de aceeași vârstă căci această stare de suflet nu te lasă să ajungi la plâns. Înfrânează-ți ochii să nu ia aminte la cineva și nu vei umple inima ta de cumplita îndrăzneală care duce la pierzanie sigură.

·        Tinerețea trebuie să se păzească în toate cu mare grijă căci diavolul îi doboară repede pe tineri. Mai întâi încep să vorbească când se întâlnesc ca pentru folosul sufletului, ba de multe ori chiar și fără acest motiv. După aceea trec la altele cum ar fi pofta, îndrăzneala, clevetirea și alte multe rele. Așa se împlinește cu ei spusa: “Începând de la duh, acum sfârșiți în trup? Toate acestea le-ați pătimit în zadar.” Așa ajung tinerii la cădere: de la a începe să vorbească unii cu alții fără judecată și de a ședea împreună. Măsura iubirii lor întreolaltă aceasta să fie: să nu se clevetească unii pe alții, să nu se urască, să nu se iubească pentru frumusețea trupului, nici pentru vreo lucrare trupească oarecare; să nu șadă unii cu alții fără de mare trebuință ca să nu cadă în îndrăzneala care nimicește roadele monahului și-l lasă ca pe un pom uscat căci spune Apostolul că vorbirile rele strică obiceiurile bune. (I Cor. 15,33)

·        Ce să fac părinte căci sunt tulburat de gândul desfrânării? – Chinuiește-te cât poți că aceasta îți stă în putere, dar nu te încrede în aceasta, ci în iubirea și acoperământul lui Dumnezeu. și nu lâncezi căci lâncezeala este începutul tuturor relelor și pe lângă aceasta păzește-ți ochii cu desăvârșire.

·        De e nevoie să vorbești cu unii, cheamă numele Domnului în ajutor zicând: “Doamne Iisuse, acoperă-mă și ajută slăbiciunii mele!” și îndrăznește căci va sfărâma săgeata vrăjmașilor căci numele Lui pricinuiește nelucrarea răului.

·        Ce înseamnă cuvântul: “Ia seama să nu te răpească gândul curviei”? – Acest cuvânt se potrivește nu numai curviei, ci și altor păcate; aceasta o pătimește mintea din pricina împrăștierii, deci omul trebuie să se adune în sine zicând: “Doamne, iartă-mă pentru numele Tău cel sfânt că din negrija mea mi s-a întâmplat acestea și izbăvește-mă de împrăștiere și de toată cursa vrăjmașului că a Ta este slava în veci. Amin.

·        Când vrăjmașul a uscat izvorul lacrimilor din inima ta, l-a umplut pe cel de sub pântecele tăi.

·        De unde vine pornirea trupului? – pornirea trupului vine din negrijă căci negrija mână fără să-ți dai seama să judeci și să osândești pe aproapele și așa te trădează. Când Israil slujea cu adevărat lui Dumnezeu, Acesta îl păzea de dușmani, dar când nu se mai îngrijea să-I slujească cu adevărat, Dumnezeu îi lăsa pe dușmanii lui să-l asuprească.

·        Supărarea ta din pricina curviei vine de la gândurile tale împotriva aproapelui și de la judecarea lui, dar și de la familiaritatea îndrăzneață cu cei cu care ți-am spus să nu mai ai această îndrăzneală.

·        De multe ori am fost ispitit și eu în tinerețea mea de către dracul curviei dar m-am ostenit luptând cu gândurile, împotrivindu-mă și neînvoindu-mă cu ele căci puneam înaintea ochilor chinurile cele veșnice și făcând astfel în fiecare zi vreme de șapte ani, m-a ușurat Dumnezeu de ele. Acestei ispite îi pune capăt rugăciunea neîncetată însoțită de plâns. Deci nu te lăsa slăbit de demoni ca să privești la acea față de care ești ispitit ori să intri în vorbă cu acela și chiar de-ai ajunge fără voia ta să te întâlnești cu el, trage-ți privirea de la el cu iscusință, cu frică și cu hotărâre și să nu-ți predai auzul glasului său. Iar dacă acel frate ar intra în vorbă cu tine de la sine sau s-ar așeza lângă tine fără să știe că te ispitește depărtează-te de el cu iscusință în chip cuviincios și fără grabă. Spune gândului tău: “Adu-ți aminte de judecata cea înfricoșătoare a lui Dumnezeu și de rușinea ce o vor suferi cei ce fac cele spurcate.” Luptă deci cu putere împotriva gândurilor tale și vei afla prin rugăciunea sfinților ajutorul lui Dumnezeu.

·        Din negrijă, uitare și nepăsare mintea se orbește treptat și ajunge să ia aminte la cel pe care-l poftești, apoi grăiește omul cu el născocind motive ca să-i grăiască și să șadă împreună cu el venind astfel pe toate căile la împlinirea poftei sale. A lăsa gândul să zăbovească în acestea înseamnă a mări războiul care duce în cele din urmă la cădere sigură, dacă nu cu trupul, măcar cu duhul prin îndulciri. și așa ajunge omul să-și aprindă singur foc în sine. Însă inima celui ce voiește cu adevărat să se mântuiască se teme să primească sămânța.

·        Cel trimis la Judecata de apoi în iad e descoperit cu toate faptele lui de rușine în fața tuturor, fapte pe care nici cel mai sofisticat raționament nu le mai poate acoperi pentru vreunii mai naivi. Iadul va locul celor cinici care-și recunosc fără rușine caracterul urât al faptelor lor – este o resemnare într-o stare de scârbă pe care și-o recunosc toți în mod reciproc.