1. Rãspuns al marelui Bãtrîn (sau al lui Varsãnufie) cãtre Ava Ioan de la Berseba, care-i ceruse sã îngãdue sã vinã sã vietuiascã lingã ei, în mînãstirea lor de obste.

l S-a scris în Apostol cã "Cel ce a început întru voi lucrul cel bun, El însusi îl va si duce la capãt pînã în ziua Domnului nostru lisus Hristos" (Filip l, 6). Si iarãsi a spus Stãpînul nostru celui ce a venit la El: "De nu se va lepãda cineva de toate cele ce le are si de neamul lui, ba de nu-si va urî chiar si sunetul sãu, nu poate sã fie ucenicul Meu" (Le. 14, 33 si 26). Si e cu putintã lui Dumnezeu sã împlineascã acest cuvînt pentru noi. "Cã ce este mai bine si mai plãcut decît a locui fratii împreunã?" (Ps. 132, 1). Deci mã rog sã ajungi la mãsura scrisã în Fapte: ,,Cîti aveau averi le vindeau si aducînd pretul celor vîndute îl puneau la picioarele Apostolilor" (Fapte 4, 34, 35).

Si eu cunoscînd rîvna ta, ca fiind dupã Dumnezeu, am spus iubitului nostru fiu, Serid, care ne-a acoperit pe noi cu Dumnezeu de cãtre oameni (si nãdãjduim în Dumnezeu cã te va acoperi si pe tine împreunã cu noi): "Primeste pe fratele Ioan cu dragoste multã si sã nu stai deloc la îndoialã. Cãci încã înainte cu doi ani mi-a descoperit Dumnezeu cã va veni aici si multi dintre frati vor veni la noi. Si eu am pãzit descoperirea pînã ce voi afla ce va face Domnul. Cînd deci s-a împlinit timpul, am arãtat-o si eu vouã".

Si fiindcã am socotit ca din cele ce le port sã-ti trimit ceva si tie, iatã am luat culionul de pe capul meu si ti 1-am trimis prin fratele, zicînd: "Dã-i-1 lui si adu-mi în locui Iui altul". Tine-1 deci pînã la moartea ta. Cãci tfi va acoperi de multe rele si ispite. Sã nu-1 dai deci altcuiva. Cã el este binecuvîntarea lui Dumnezeu prin mîinile mele. Si sileste-te sã duci la capãt lucrul tãu si elibereazâ-te de orice altã grijã, cum ne-am eliberat si noi. Si sezi cu noi întru toatã negrija. dãruindu-te lui Dumnezeu.

Si eu, Serid 2, îti spun tie un lucru minunat. Cînd grãia Bãtrînul acestea, gîndeam întru mine: cum voi putea tinea acestea în minte, ca sã le scriu? Dacã ar vrea Bãtrînul, as aduce aci cernealã si hîrtie ca sã scriu orice cuvînt pe care-1 aud. Dar el a cunoscut ceeace gîndeam si fata lui începu sã strãluceascã ca focul si-mi spuse: "Du-te si scrie si nu te teme. Dacã ti-as spune zeci de mii de cuvinte ca sã le scrii, Duhul lui Dumnezeu nu te va lãsa sã scrii nici mai multe nici mai putine decît ti-am spus, chiar dacã ai voi, ci-ti va conduce mina ca sã le scrii acestea pe rînd.

2. Rãspuns al aceluias marc Bãtrîn cãtre acelas, vestindu-i lui de mai înainte feluritele necazuri ce vor veni asupra lui si Jieputinta trupeascã, unitã cu acestea, dar si sporirea sufleteascã ce-o va avea din acestea.

Spune fratelui Ioan 3: întãreste-ti inima ca pe-o piatrã tare. Iar piatrã numesc tãria sufletului, ca sã poti auzi cele ce-ti voi spune. Ia deci seama la tine însuti, ca nu curnva auzind aceasta sã te semetesti în inima ta si sã cazi din fãgãduinta duhovniceascã. Cãci pe multi i-a pierdut înfumurarea, chiar dintre cei ce-au atins mãsura. Deci te pregãteste spre multumire în toate, auzind pe Apostolul care zice: "întru toate multumiti" (I Tes. 5, 18), "fie în necazuri, fie în nevoi, fie în strîmtorãri" (II Cor. 6, 4), fie în neputinte si osteneli trupesti. Multumeste lui Dumnezeu în toate cele ce vin asupra ta. Cãci nãdãjduesc cã si tu vei ,,intra în odihna Lui" (Evr. 4, 1). "Pentru cã prin multe necazuri trebue sã intrãm în împãrãtia lui Dumnezeu" (Fapte 14, 22). Na te îndoi deci în sufletul tãu si sã iiu slãbeascã inima ta în ceva. Si adu-ti aminte de cu-vîntul Apostolului "cã chiar de se stricã omul nostru cel din afarã, cel dinãuntru se înoeste din zi în zi" (II Cor. 4, 16). Dacã deci nu suferi pãtimirile, nu poti ajunge la cruce. Iar de rabzi mai întîi pãtimirile, vei intra la limanul odihnei Lui. Si te vei linisti apoi întru toatã negrija, avînd sufletul întãrit si lipit de Domnul pentru totdeauna, strãjuit în credintã, bucurîndu-se întru nãdejde, vcselindu-se în dragoste, pãzit în sfînta si cea de o fiintã Treime. Si atunci se va împlini cu tine ceeace s-a spus: "Sã se veseleascã cerurile si sã se bucure pãmîntul" (Ps. 95, 11). Aceasta este viata cea fãrã de griji a omului lui Dumnezeu. Cãci se bucurã, iubitul meu frate, Tatãl si Fiul si Sf. Duh de mîntuirea ta.

3. Rãspuns al altui Bãtrin cãtre acelas, care-i ceruse o întîlnire.

Spune fratelui: lartã-mã pentru Domnul, cãci doresc sã te vãd, dar nu gãsesc timp liber din pricina constiintei altora- Dar mã bucur de dragostea pentru binecuvîntãrile trimise tie de sfîntul Bãtrîn. Si fericit esti pentru cã te-ai învrednicit de ele.

4. Ivindu-se o ispitã pentru monahii locului unde vietuia Ava Ioan înainte de a veni în minãstirea de obste si avînd sã se nascã o tulburare pe cînd era el acolo, stiind-o aceasta de mai înainte marele Bãtrîn cu duhul, îi scrise lui acestea:

Scrie fratelui Ioan: Iatã îti trimic trei mãrturii aîc puterii lui Dumnezeu, din Scripturile Sf. Duh, prin care doresc sã ti se trezeascã mintea ca sã ia aminte la Dumnezeu si la gîndurile Duhului, ca sã cunosti ceeace se potriveste timpului de fatã.

întîia mãrturie este aceasta: Zis-a Dumnezeu cãtre Sf. Prooroc Isaia : "Mergi poporul meu, intrã în cãmara ta, închide usa ta, ascunde-te putin pînã va trece mînia Domnului" (îs. 26,20).

A doua mãrturie este aceasta: "Iesiti din mijlocul lor si vã osebiti si nu vã atingeti de ce este necurat, zice Domnul, si Eu vã voi primi pe voi si voi fi vouã Tatã si voi îmi veti fi Mie fii si fiice, zice Domnul Atottiitorul" (îs. 17, 18).

A treia mãrturie: "Vedeti cum umblati, nu ca niste neîntelepti, ci ca niste întelepti, rãscumpãrînd vremea cã zilele sînt rele" (Ef.' 5, 15-16).

Iar eu zic tie: Aleargã spre cele dinaintea ta si desã-vîrseste lucrul tãu degrabã, aducîndu-ti aminte de Domnul care zice: "Nimenea punînd mîna pe plug si întorcîndu-se spre cele dinapoi, nu se pregãteste pentru împãrãtia cerurilor" (Le. 9, 62). Cãci eu privesc la viata linstitã care se aflã în Hristos lisus Domnul nostru, cãruia fie slava în veci. Amin.

5. Rãspuns al aceluias mare Bãtrîn cãtre care se întristase cã Ava Ioan a întîrziat sã vinã si deaceea socotea cã nu mai vine.

Nu te descuraja, fiule, nici nu te întrista din pricina fratelui nostru. Pentru cã desi lipseste cu trupul, este cu noi totdeauna. Cãci e de un suflet cu noi si nimic nu-1 desparte de iubirea noastrã de acum si pînã în veac.

6. Scrisoarea aceluias mare Bãtrîn scrisã cãtre Aia Ioan, care se ocupa în tara lui cu unele lucruri de trebuintã pentru mînãstire si era tulburat de un rãzboi al trupului e .

Scrie fratelui: Tu esti încã în afarã, ostenindu-te dupã puterea ta pentru Dumnezeu si pentru sufletele fratilor, mai bine zis pentru odihna si linistea noastrã si a ta. Cãci dacã fratii nostri se odihnesc si sînt ocrotiti prin noi, aflãm si noi prin ei odihna desãvîrsitã '; si se împlineste cu noi cuvîntul scris: "Un frate ajutat de alt frate este ca o cetate întãritã si înconjuratã de ziduri" (Prov. 18, 19).

Taie toate legãturile si pãrutele pricini pe care le ai pînã esti afarã si ;sã nu lasi nici-o pricinã nãscocitã si nici-o legãturã cu cineva care te atrage la cele dinapoi. Cãci de nu faci asa, nu te linistesti într-o liniste desãvîrsitã. Cã asa am fãcut si noi. Fãcînd deci aceasta, nãdãjduesc cã te vei linisti cu desãvîrsire. Si cu ajutorul lui Dumnezeu, sortul si partea ta va fi cu noi în veac. Deocamdatã sã nu afle nimeni cele scrise tie. împlinind asadar osteneala ta, de-ti va înainta lucrul bine, multumeste lui Dumnezeu si te roagã Lui. Cãci aceasta înseamnã: "în toate multumiti" (I Tes. 5, 18). Sã nu nesocotim datoria de a multumi lui Dumnezeu. Sã facem ca acela despre care ai spus odatã pilda: A plecat sã se roage în bisericã sã i se rânduiascã sã afle ceva de mîncare si 1-a întîlnit pe careva care i-a spus: mãnîncã azi cu mine si apoi du-te si te roagã. Si i-a rãspuns acela: nu vin, cãci am plecat sã cer aceasta de la Dumnezeu. Asadar si noi, fie cã vom afla, fie cã nu vom afla, sã dãm lui Dumnezeu rugãciune si multumire. Ia seama sã porti în trupul tãu pururea crucea lui Hristos 8.

7. Rãspunsul aceluias mare Bãtrin cãtre ace/as, care se gîndea sã meargã cu fratii sã culeagã cele de trebuintã pentru lucrul de mînâ si se temea de pustietatea locurilor '. li aduce aminte sã ia seama la rãzboiul trupului care tul-burã si-i fãgãdueste ajutorul lui Dumnezeu în aceastã plecare pe care o ia asupra sa pentru ei.

Spune celui ce a fost chemat printr-:o încuviintare de sus sã locuiascã lîngã noi nu numai în veacul de acum ci si în cel viitor, fratelui si celui de un suflet cu noi Ioan: Zis-a Stãpînul nostru Hristos ucenicilor Sãi: "Oare nu se vînd douã vrãbii pe un bãnut. Si nici una din ele nu va cãdea pe pãmînt fãrã voia Tatãlui Meu cel din ceruri. Vouã însã si perii capului vã sînt numãrati. Asadar nu vã temeti. Voi sînteti mai de pret decît un numãr mare de vrãbii. Tot cel ce va mãrturisi pentru Mine înaintea oamenilor voi mãrturisi si eu pentru el înaintea Tatãlui Meu cel din ceruri" (Mt. 10, 29-32). Ia seama deci la tine sã pui cu trezvie pe Dumnezeu pururea înaintea ta, ca sã se împlineascã si cu privire la tine cuvîntul proorocesc: ,,Vãzut-am pe Domnul înaintea mea pururea, cã la dreapta mea este, ca sã nu mã clatin" (Ps. 15, 8). întinde, asadar, mîinile tale din tot sufletul tãu spre cele ce le ai de împlinit si cugetã la ele pururea ca sã auzi glasul lui Dumnezeu spu-nîndu-ti: "Iatã trimit pe îngerul Meu înaintea fetii tale, care va pregãti calea ta înaintea ta" (Mt. 11, 10; Mt. 3, 1).

8. Ostenindu-se acela mult si nea fiind cele pentru lucrul de mînã, s-a întristat si s-a mirat cum "ra-a fost trimis îngerul înaintea fetii lui., dupã cuvîntul Bãtrînului. El nu stia, cã aceasta i-a spus-o Bãtrînul spre usurarea plecãrii lui. Deaceea îi scrie lui Bãtrînul acestea:

Scrie fratelui cã atîta vreme cît este corabia pe mare, se asteaptã la primejdii si la bîntueiile vînturilor. Dar cînd ajunge la limanul linistei si al pãcii nu se mai teme de primejdii, de necazuri si de bãtaia vînturilor, ci se va afla în liniste. Asa si iubirea ta, cîtã vreme esti cu oamenii, asteaptã-te la necazuri si la primejdii si la atacurile vînturilor nemateriale; dar cînd vei ajunge la cele gãtite tie, atunci vei fi fãrã fricã. Iar în privinta a cecace am spus înainte, cã Stãpînul nostru a zis: "Iatã voi trimite pe îngerul Meu înaintea fetii tale", el a fost de fapt trimis. Iar despre faptul de a nu fi aflat cel pentru lucrul de mînã, Dumnezeu a zis în cartea lui Moise: "Pentru aceea te-a ocolit si te-a pedepsit si te-a sleit de foame în pustiul acela înspãimântãtor, ca sã cunosti cele din inima ta" (A doua lege 8, 2-3). întelege, iubite frate, cele spuse tie de mine si tine-te tare si fãrã sovãialã în osteneala ta.

9. Scrisoarea aceluiasi mare Bãtrîn cãtre acelas care plecase pentru trebuintele mînãstirii si se descurajase pentru multele necazuri în care a ajuns.

Scrie, fiule, fratelui nostru Ioan, cã-1 îmbrãtisãm în Domnul, eu si tu si fratele nostru Ioan. Si spune-i: nu te descuraja în necazurile si greutãtile trupesti ce le rabzi si în care te ostenesti pentru noi si pentru obstea noastrã. Cãci si prin aceasta îti pui sufletul tãu pentru frati si nãdãj-duesc cã multã îti va fi rãsplata pentru osteneala aceasta. Si precum 1-a pus Dumnezeu pe losif sã hrãneascã pe fratii sãi în timpul foametei în Egipt, asa te-a pus si pe tine sã ajuti mînãstirii împreunã cu fiul meu Serid. Iar eu îti spun cuvîntul Apostolului cel cãtre Timotei: "Tu deci, fiule, întãreste-te în harul Duhului Sfînt" (II Tim. 2, 1). Cãci vãd cum va veni linistea ta si mã bucur împreunã cu tine întru Domnul. Pentru cã atîta vreme cît petreci afarã, vei afla necaz si ostenealã trupeascã. Dar cînd vei ajunge la limanul linistei, vei afla odihnã si pace. Cãci nemincinos este Stãpînul nostru care zice: "Le voi da lor în veacul de acum însutit si în cel viitor viatã vesnicã" (Mc. 10, 30). Osteneste-te, asadar, frate, din toatã inima, ca sã afli mai multã dragoste si odihnã. Cãci înainte de a ajunge corabia în port e lovitã si frãmîntatã de valuri si de vîrtejuri. Dar cînd ajunge în port afla însfîrsit multã liniste, întelege cele spuse si le pãzeste. "Cãci Domnul îti va da întelegere în toate" (II Tim. 2, 7).

10. Rãspunsul aceluias mare Bãtrîn cãtre acelas, ctnd a cãzut pe piciorul lui o piatrã si i-a pricinuit multã durere si descurajare.

Iubitului frate în Domnul, Ioan, bucurie. Potrivit ostenelii trupului tãu pentru noi si zdrobirii piciorului tãu pentru noi, sã umple Stãpînul Dumnezeu, sufletul tãu, iubitul meu, însutit de bunãtãtile ceresti, întelege, frate, cele scrise de mine si le ascunde în tine, pentru cã te vor face sã simti o bucurie cereascã, stãpînitoare, dumnezeeascã. Cãci în numele Sfintei Treimi, descopãr cã esti împreunã mostenitor al liarismelor mele, date mie de Dumnezeu. Si m-astept sã ajungi de grabã (la el înaintînd pas cu pas. Cãci vei ajunge prin ostenelile pentru Dumnezeu la odihna Lui, asa cum altul ajunge la ea pentru smerenie. Iar eu nãdãjduesc cã tu le vei avea pe ammdouã cînd va muri întristarea din inima ta, înãbusindu-se iutimea din tine. Atunci se va împlini în tine cuvîntul: "Vezi smerenia mea si osteneala mea si iartã toate pãcatele mele" (Ps. 24, 18). Si cînd ti-am spus cã vei ajunge înaintînd pas cu pas, gîn-deste-te la Evanghelii, cum si de cîte ori a dat Hristos ucenicilor barismele vindecãrilor si ale scoaterii dracilor, ca si harisma desãvîrsitã a iertãrii pãcatelor, zicîndu-le: "Cãrora le veti ierta pãcatele, iertate vor fi" (Ioan 20, 23). Deci cînd pentru osteneala ta cea pentru Dumnezeu va ierta pãcatele tale, ai ajuns la mãsura la care voesc sã ajungi.

Iar dacã gãsesti în scrisoarea mea cuvinte greu de înteles, întreabã pe Serid, cel de un suflet cu tine, pe fiul meu cel iubit, si prin harul lui Dumnezeu el îti va explica cele greu de înteles. Cãci m-am rugat lui Dumnezeu pentru el si în privinta aceasta.

Tu, deci, omule al lui Dumnezeu, aleargã pe drumul gãtit tie ca sã ajungi cu bucurie la limanul lui Hristos, la care am ajuns noi, si sã auzi glasul bucuriei împlinite, al vietii, al luminii si al veseliei, spunîndu-ti-se: "Bine, slugã bunã si credincioasã, peste putine ai fost credincios, peste multe te voi pune, intrã în bucuria Domnului tãu" (Mt. 25, 21). Bucurã-te în Domnul, bucurã-te în Domnul, bucu-rã-te în Domnul! Domnul sã pãzeascã sufletul si trupul tãu de tot rãul si de toatã împotrivirea diavoleascã si de toatã nãlucirea pricinuitoare de tulburare. Domnul va fi lumina ta, acoperãmîntul tãu, calea ta, tãria ta, cununa ta, veselia ta si sprijinitorul tãu vesnic. Ia aminte la tine Cãci s-a scris: "Nu nesocoti cuvintele iesite din buzele Mele" (Ps. 88, 35).

11. Rãspunsul aceluias Bãtrîn cãtre acelas., îndemnîndu-l sã-si aducã aminte de cele scrise lui, spre folosul lui si spre sprijinirea inimii lui.

Zis-a Solomon despre pãrintii Iui: "Cei ce mã învãtau îmi spuneau: sã se sãdeascã cuvîntul nostru în inima ta" (Prov. 4, 4). Asa îti spun si eu, frate: sã se sãdeascã cuvintele mele în inima ta si cugetã totdeauna la toate cele scrise de mine, precum a zis Dumnezeu prin gura lui Moise: "Lipseste-le de mîna ta cea dreaptã si vor fi pururea neclintite înaintea ochilor tãi si cugetã la ele cînd te culci, cînd te scoli, cînd umbli pe drum si te culci în casã" (A doua lege, 6, 6-8). Aratã-le, asadar, pe acestea întru desãvîr-sirea faptelor si Dumnezeul meu va fi cu tine în veac. Amin.

12. Acelasi a poruncit fratelui un lucru si pentru cã acela nu l-a împlinit repede, l-a certat pe el. Iar fratele întristîndu-se, Bãtrînul i-a poruncit sã nu mai spunã aceasta vreunuia dintre frati, în acest scop i-a spus Bãtrînul aceasta:

Spune fratelui Ioan: Vremea noastrã este slabã. Si cu multã ostenealã afli în vremea de acum un om cu inima tare 9b. Dar tine cuvîntul sfîntului Apostol care zice: "Mustrã, ceartã, îndeamnã cu îndelungã rãbdare si învãtãturã" (II Tim. 4, 2).

13. Ridicîndu-se o clãdire în minãstire, acela (Ava Ioan) ca un om priceput a desemnat mãsurile lucrãrii. Dar unii frati, fãrã sã stie el, socotind cã fac un lucru bun, au adãugat ceva la acele mãsuri si au schimbat putin planul. Si tulbu-rîndu-se acela si descurajîndu-se din pricina lor, a arãtat aceasta Bãtrînului. Bãtrînul a rãspus:

Spune fratelui nostru Ioan, care cugetã aceleasi cu noi: Multe sînt cele scrise tie de mine prin mîna iubitului si sincerului nostru fiu, care ne iubeste din tot sufletul lui deopotrivã pe noi cei trei10 cu iubire desãvîrsitã. Si toate acestea nu ti le scriu din voia proprie ci din porunca Sf. Duh spre îndreptarea si folosul sufletului si a constiintei omului dinãuntru, pentru necazuri si asuprirea trupului si pentru zdrobirea inimii, întîi fereste-te de duhul descurajãrii. Cãci naste tot rãul si necazuri felurite. Dacã ti-as scrie ispitele ce le-am suferit eu, îti spun cã nu le-ar putea purta urechile tale; ba poate nici ale altuia în timpul de fatã. Dar nãdãj-duesc cã vei ajunge la ele, ba chiar le vei vedea cu ochii tãi si te vei izbãvi de ele cu harul lui Hristos prin credinta ta. Pentru ce slãbeste inima ta si se descurajeazã, din pricina oilor lui Hristos? Sau nu sti ce dureri de cap suferã învãtãtorul cel bun din partea copiilor pînã ce se cumintesc? Doar ai auzit de la mine cuvîntul Apostolului: "Mustrã, ceartã, îndeamnã cu toatã îndelunga rãbdare si învãtãturã" (II Tim. 4. 2). Ascultã si ia aminte la cele ce ti le spun îndelunga rãbdare este nãscãtoarea tuturor bunãtãtilor Gîndeste-te la Moise, care si-a ales mai bine "sã pãtimeascã împreunã cu poporul decît sã aibã dulceata trecãtoare a pãcatului" (Evr. 11, 25). Deci cînd te tulburã gîndul de la demoni împotriva vreunui om, spune gîndului cu îndelungã rãbdare: m-am supus oare pe mine lui D i mnezeu ca sã lovesc pe altii?11. Si va pleca de la tine. Aleargã cu bãrbãtie si cu tãrie, aducîndu-ti aminte de cuvintele mele, mai bine zis de ale Domnului, ca sã ne întelegi pe noi în Hristos lisus, Domnul nostru. Fie ! Amin.

14. Rãspunsul aceluias mare Bâtrln cãtre acelas, pentru cã rãbdase cu greu sã audã cã oarecare dintre frati spusese ca sã-l umileascã: Cine mai este si acesta ? Sau pentru ce se supãrã ?

Spune fratelui: Precum se judecã Mihail pentru trupul lui Moise (Iuda 9), asa mã lupt si eu pentru tine, pînã ce nu te vei izbãvi de omul cel vechi. Dar si iudeii murmurau împotriva Mîntuitorului, zicînd: "Nu este Acesta fiul lui losif? Nu cunoastem pe mama si pe fratii Lui?" (Ioan 6, 42; Mt. 13, 55). Gîndeste-te la acestea si rabdã pînã la sfîrsit. (Mt. 10, 22)12.

15. Rãspunsul aceluias mare Bãtrîn cãtre acelas,

care nu se izbãvise încã de descurajarea lui:

Spune fratelui: Mi-am adus aminte de proorocia lui leremia proorocul care zice: "Cine. va da capului meu apã si ochitor mei izvor de lacrimi, ca sã plîng pe acest popor ziua si noaptea?" (Ier. 9, 1). Mã asteptam ca sã te hrãneascã hrana vîrtoasã si te vãd iarãsi avînd nevoie de lapte (Evr. 5, 12). Vezi ce s-a scris: "Si de cele ascunse ale mele curãteste-mã" (Ps. 18, 13). Vezi sã nu te fure balauri rãi si sã verse în tine veninul lor. Cã e pricinuitor de moarte. Cãci nimenea nu îndrepteazã vreodatã binele cu rãul, pentru cã e biruit de rãu. Ci îndrepteazã rãul prin bine (Rom. 12, 21). Iatã tu stai în stadion: esti dator sã te lupti cu fiarele, ca Apostolul (I Cor. 15, 32). Cãci el se lãuda, pentru cã biruise fiarele. Ai fost aruncat în furtuna mãrii ca sã rabzi multe primejdii si sã te lupti cu furia valurilor. Si biruind cu ajutorul lui Dumnezeu vei veni cu noi la limanul linistii, în Hristos lisus, Domnul nostru, Cãruia fie slava în vecii vecilor. Amin.

16. Rãspunsul aceluias mare Bãtrîn cãtre ace/as, care începuse sã se supere pe frati pentru stricarea unor cãrãmizi din pricina ploii. Cãci o punea aceasta pe seama negrijii lor. Stiind de mai înainte cã aceasta îl va face sã gîndeascã rãu si de Ava, îl trezeste si îl întãreste de mai înainte împotriva acestor gînduri, aducîndu-i aminte si de dragostea adevãratã pe care o are Ava f atã de el, ca prin aceastã aducere aminte sã lapede gîndul potrivnic lui.

Fã o faptã de iubire, fiul meu, si gîndeste-te sã aduci hîrtie si cernealã si lasã rãspunsul pentru care ai venit si scrie fratelui Ioan mai întîi o salutare din partea mea. Cãci e pe cale sã se supere pe altii si sã fie supãrat de altii. Si spiine-i: Bucurã-te în Domnul, fratele meu. Dacã sînt multe valurile mãrii, nu este oare cineva care sã trezeascã pe lisus si sã certe vînturile si sã se facã liniste pentru a cunoaste pe lisus si a I se închina? (Mt. 8, 22). Dacã toate sînt desarte si trecãtoare, pentru ce e împinsã inima noastrã de ele, ca sã uite de cuvîntul evanghelic: "Ce va folosi omului de va dobîndi lumea toatã, iar sufletul sãu si-1 va pierde" (Mt. 16, 26). Aflã, fratele meu. cã dacã supãrã cineva pe altul fie cu fapta, fie cu vorba, va avea dupã aceea el o supãrare însutitã. Ti s-au scris din partea mea de multe ori cuvintele Domnului din Scripturã, sã ai îndelungã rãbdare în toate si sã iei aminte si sã nu fie voia ta amestecatã13. Ci cînd îmi trimiti vre-o întrebare cu iubitul meu fiu, Serid, care e mereu necãjit cã te vede necãjit, sileste-te sã tii sub pazã gîndurile tale, ca sã nu arunce vre-un venin pricinuitor de moarte în inima ta si sã te amãgeascã sã iei tintarul drept cãmilã si bobul de nisip drept o piatrã. Cãci asa se va afla omul care avînd o bîrnã ia seama la firul de pai (Mt. 7, 3-5).

Ti-am scris acestea ca sufletului meu. Cãci stiu cã inima ta se va bucura de acestea. Fiindcã se spune: "Mustrã pe întelept" si celelalte (Prov. 9, 8). Si, stii, frate, cît de mult te am pe tine în dragostea lui Hristos. fH; Nãdãjduesc cã esti, însfîrsit, aproape de a nu te mai îngriji de lucrurile pãmîntesti si de a te afla în lucrarea duho vniceascã a Pãrintilor. Cãci nu mã va rusina Domnul meu Hristos pe mine care mã rog Lui ziua si noaptea pentru tine41.

17. întrebarea aceluias cãtre acelas mare Bãtrîn.

Stiu, Pãrinte, cã acestea mi se întîmplã mie pentru pãcatele mele; si cã sînt fãrã de minte si pricina relelor. Iar cei ce mã duce în astfel de necaz este Ava, pentru cã nu are grije si trece cu vederea lucrurile. Si acestea se pierd din pricina lui, iar eu nu pot rãbda aceasta. Si ce sã fac dacã eu vreau sã alung gîndurile15, dar nu am putere ? lartã-mã, cã "Am spus-o odatã; a doua oarã nu voi mai adãuga (sã o spun)" (Iov. 39, 35,). Si mã mir cã s-a rãcit cãldura dragostei pe care o aveam fatã de frati. Roagã-te pentru mine, pentru Domnul.

Rãspuns: Frate, adu-ti aminte cã Domnul a spus ucenicilor Sãi: "Acum si voi sînteti nepriceputi?" (Mt. 15, 16). Ti-am scris sã-ti pãzesti gîndurile taie. Dacã te-ai fi ostenit sã le pãzesti, ai fi aflat cã puterea de care mi-ai scris de curînd, cu ti-am arãtat-o într-o scrisoare de mai înainte si nu era nevoie sã-mi scrii iarãsi. Totusi voi adãuga alt rãspuns la întrebarea ta.

Mai întîi te mustru. Te-ai numit pe tine pãcãtos, dar în faptele tale nu te socotesti asa. Cãci cel ce se socoteste pãcãtos si pricinã a relelor, nu se împotriveste cuiva, nu se rãzboeste, nu se mînie împotriva cuiva, ci îi socoteste pe toti mai buni. Si dacã gîndurile te fac sã spui, fãrã sã glumesti, cã esti pãcãtos, cum îti miscã inima împotriva celor mai buni? Ia seama, frate, cã nu acesta este adevãrul. Deci încã n-am ajuns sã ne socotim pe noi însine pãcãtosi16. Deaceea cînd iubeste cineva pe cel ce-1 mustrã pe el, este întelept. Dar dacã spune cã îl iubeste si nu face cele ce aude de la el, mai mult îl urãste. Dacã esti pãcãtos, pentru ce îl ocãrãsti si îl învinuesti cã prin el ti-a venit necazul? Nu stii cã fiecare se ispiteste de pofta sa? (lacob l, 14) si aceasta-i naste lui necazul? Aceasta este ceeace ti-am scris despre frati, sã nu te facã sã iei tintarul drept cãmilã s.a.m.d. Roagã-te mai degrabã sã-ti fie pãrtasi în frica de Dumnezeu. Si cînd spui de tine cã esti nepriceput, nu o spune în glumã, ci cerceteazã-te si vei afla cã nu te crezi asa. Cãci dacã ai fi asa, n-ar trebui sã te mînii, pentru cã n-ai putea deosebi dacã lucrul s-a fãcut bine sau rãu17. Dar cel nepriceput e prost. Si cel nepriceput si prost e neîntelept în judecãtile lui. Si cum ar putea îndrepta si întelepti cel neîntelept pe altii? Vezi, frate, cã vorbim în glumã si numai cu gura si aceasta o aratã faptele noastre. De aceea cînd rãspundem gîndurilor, nu avem putere, pentru cã mai întîi primim sã osîndim pe aproapele si puterea duhului nostru slãbeste18 si învinovãtim pe fratele nostru, vinovati fiind noi însine19. Dacã socotesti cã totul este al lui Dumnezeu care milueste si nu al celui ce voeste, nici al celui ce aleargã (Rom. 9, 16), pentru ce nu întelegi si nu iubesti pe fratele tãu cu o iubire desãvîrsitã? 20 Cãci cîti nu voiau sã ne ajungã pe noi bãtrînii, si alergau în acest scop? Totusi nu li s-a dat lor sã ne ajungã. De aceea nereusind el, ne-a trimis Dumnezeu pe noi la el si 1-a fãcut pe el fiul nostru sincer. Cãci Dumnezeu iubeste vointa cea dinãuntru.

Cît priveste cuvîntui: "Am spus odatã" s.a.m.d., dacã lupti pentru a ajunge acolo, esti fericit. Dar nu s-a dat aceasta tuturor.

Iar despre celelalte gînduri, pune în seama lui Dumnezeu tot gîndul, zicînd: "Dumnezeu stie ce e de folos". Si te vei odihni. Si pe încetul îti va veni puterea sã rabzi. Nu înceta sã spui. Iar de spui si nu esti auzit, si nici nu afli har (ascultare) în cuvântul tãu, sã nu te întristezi. Cãci te vei folosi si mai mult.

Iar privitor la cele ce te mirã, iubirea desãvîrsitã nu cade si cel ce a dobîndit-o pe ea, rãmîne în cãldurã, fiind închis în iubirea fatã de Dumnezeu si de aproapele. :

Cît despre rugãciunea de care ai scris la sfîrsit, sã-ti ajungã cuvîntui ce ti 1-am scris, cã mã rog pentru tine lui Dumnezeu fãrã încetare, noaptea si ziua. Ai cerut-o deci si aceasta de prisos. Ai asadar de la mine hrana cea dupã Dumnezeu pentru multã vreme. Stãrue si asteaptã pe Domnul, în Hristos lisus Domnul nostru, Cãruia se cuvine slava în veci. Amin.

18. Rãspunsul aceluias Bãtrîn cãtre "ce/as, care l-a. întrebat de unde este cãldura si rãceala si învîrtosarea inimii; si despre rãzboiul trupesc.

Despre cãldurã si rãcealã, e stiut cã Domnul s-a numit foc ce încãlzeste si aprinde inima si rãrunchii (Ps. 7, 9; 35, 2). Dacã e asa, diavolul este rãcealã si de la el este toatã rãceala. Cãci de n-ar fi asa, cum s-ar fi spus cã "atunci se va rãci dragostea multora"? (Mt. 24, 12). Iar "atunci" ce înseamnã dacã nu în timpurile vrãjmasului. Cînd simtim deci rãceala, sã chemãm pe Dumnezeu, care venind va încãlzi inima noastrã spre dragostea desãvîrsitã a Lui, ba nu numai a Lui, ci si a aproapelui. Si venind de fatã cãldura Lui, se alungã rãceala urîtorului de bine. Iar cînd acesta a uscat izvorul lacrimilor din inima ta, l-a umplut pe cel de sub pîntecele tale. Dar primeste pe Domnul în casa ta si El va usca izvorul din urmã si va curati izvorul lacrimilor ca sã curgã din el apa duhovniceascã21. Cel ce voeste sã vinã la frica lui Dumnezeu, vine prin asteptare stãruitoare22. Cãci zice: "Asteptînd, am asteptat pe Domnul si a cãutat spre mine si a ascultat cererea mea" (Ps. 39, 2) Si ce a adãugat? "Si m-a scos pe mine din groapa ticãlosiei si din tina noroiului" (Ps. 39, 3). Iar prin groapa aceasta întelegem si învîrtosarea inimii. Dobîndesti deci ceeace doresti si te vei mîntui în Domnul.

19. Rãspunsul aceluias mare Bãtrin cãtre acelas, care l-a întrebat despre îndelunga rãbdare.

Trupul prinde putere cîtid se împutineazã viata duhovniceascã a cãrei esentã o coustitue iubirea de Hristoi ce se naste din simtirea prezentei Lui si a comuniunii cu El. Iar trapul plin de vigoare se face izvorul altoi- curgeri. Lacrimile inimii sînt semnul cã omul nu e singur, ci câ-L simte pe Domnul Hristos în sine.

Spune fratelui: Ti-am scris despre îndelunga rãbdare. Si acum îti spun: Zis-a Stãpînul nostru Dumnezeu ucenicilor Sãi: "Iatã v-am dat vouã putere sã cãlcati peste serpi si scorpii si peste toatã puterea vrãjmasului. Si nimic nu vã va vãtãma" (Le. 10, 19). Fã-te dar ca Iov "bîncl batjocura ca apa" (Iov. 34, 7). Fã acestea si cugetã totdeauna la ele.

20. Rãspunsul aceluias mare Bãtrîn cãtre acelas, care l-a întrebat: Dacã i-a dat lui Dumnezeu putere sã calce peste serpi si scorpii, de ce se mai tulburã ?23.

Cel ce a primit putere sã calce peste serpi si scorpii, nu mai este vãtãmat sau biruit de ei. Cerceteazã deci inima ta în fata oricãrui lucru si dacã el poate tulbura inima ta, mãcar cît de putin, aflã cã esti încã departe de a fi primit putere asupra acelora si sã nu fi fãrã grijã de tine, ca nu cumva sã ti se fure vre-o clipã24. Ci orice lucru ai vedea cã se întîmplã - si nu spun numai despre cele din lume, care sînt trecãtoare, ci fie în cer, fie pe pãmînt - pune pe Dumnezeu si judecata Lui înaintea ochilor tãi. Si gîndeste-te cã putinã vreme avem sã petrecem în lume. Si asa fã sã se sãlãsluiascã blîndetea în inima ta, aducîndu-ti aminte de Hristos, Oaia si Mielul cel fãrã de rãutate; de cîte a rãbdat, nevinovat fiind: ocãri, bãtãi si celelalte. Iar noi, mãcar cã sîntem vinovati de ce ne pornim împotriva aproapelui, cînd ii-am pãtimit nimic din partea lui? Adu-ti aminte cã dragostea nu se trufeste, ci e cu îndelungã rãbdare si celelalte (I Cor. 13, 4). Si roagã-te sã ajungi la cele dinaintea ta, ca sã nu-ti fie osteneala în desert. Lipeste-te fãrã sovãire de Hristos, care ne-a iubit pe noi. Lui fie slava în veci. Amin.

21. Rãspunsul aceluias Bãtrîn cãtre ace/as, punîndu-i în minte sã nu porunceascã nimãnui ceva, ci sã-si hotã-rasca drept regulã limpede sã se îngrijeascã numai de sine.

Frate, cu cît îti scriu mai multe, cu atîta sileste-te mai mult sã întelegi cele scrise de mine si sã nu le nesocotesti. Cãci se spun spre cunostinta si spre buna asezare a sufletului.

Sã stii, frate, cã dacã cineva nu suferã ocãrile, nu va vedea slava si dacã cineva nu leapãdã amãrãciunea mîniei, nu gustã dulceata. Ai fost lãsat în mijlocul fratilor si a lucrurilor ca sã arzi si sã fi cercat. Cãci aurul trebue probat prin foc (I Petru l, 7). Nu-ti tine nimic pentru tine, cãci prin aceasta vii la rãzboi si la griji. Ci judecã cele ale timpului potrivit cu frica de Dumnezeu si nimic în duh de ceartã (Filip 2, 3). Fã tot ce poti sã te înstrãinezi de mînie si fii pildã de folos tuturor, nejudecînd pe cineva, nici osîndindu-1, ci sfatuindu-i ca pe niste frati adevãrati. Iubeste mai ales pe cei ce te ispitesc. Cãci si eu am iubit pe cei ce mã ispiteau. Pentru cã de gîndim bine de ei, acestia ne ajutã sã înaintãm. Nu-ti impune nici-o regulã 25. Fii ascultãtor si smerit si cere-ti socotealã de ce-ai fãcut în fiecare zi. Cãci proorocul explicând cuvîntul "în fiecare zi", zice: "Si am zis: acum am început" (Ps. 76, IO)26. Iar Moise zice: "Si acum Israile" (A doua lege, 4, 1). Tine deci si tu pe "acum"27.

Si de ti se impune trebuinta sã poruncesti cuiva, probeazã gîndul tãu, daca nu cumva va misca vre-o tulburare. Si dacã nu ti se pare folositor, ascunde-1 sub limbã, aducîn-du-ti îndatã aminte de Cel ce a zis: "Ce va folosi omul de va dobîndi lumea toatã iar sufletul si-1 va pierde?" (Mt, 16, 26). învatã, frate, aceasta, cã tot gîndul care nu are în sine renuntarea la smerenie, nu e dupã Dumnezeu, ci este în chip vãdit din cele de-a stingã. Cãci Domnul nostru vine cu seninãtate, iar toate cele ale vrãjmasului, cu tulburare si miscare necuratã. Si chiar dacã par îmbrãcati în haina oilor, se descopere clin tulburarea ce o pricinuesc cã "sînt lupi rãpitori" (Mt. 7, 15). Cãci zice: "Din roadele lor îi veti cunoaste pe ei" (Mt. 7, 16). Sã ne dea Dumnezeu tuturor pricepere ca sã nu ne lãsãm amãgiti de dreptãtile lor. Cãci "toate îi sînt Lui goale si descoperite" (Evr. 4, 13).

Tu deci, iubite, fã sã izbuteascã totul în mîinile tale, punînd înaintea ochilor tãi frica lui Dumnezeu. Si mul-tumeste-i Lui. Cã a Lui este slava si cinstea în veci. Amin.

22. Rã spunsul aceluias mare Bãtrîn cãtre acelas,plin de mîngîere si de îndemn ca sã se întoarcã la veselia duhovniceascã din descurajarea pricinuitã lui de diferite întîmplãri.

Scrie fratelui Ioan un îndemn duhovnicesc care sã veseleascã inima lui în Hristos lisus, Domnul nostru. Si spune-i lui: fiindcã ne doresti, "precum se doreste cerbul dupã izvoarele apelor" (Ps. 41, 1), - dar nu asa de mult ca noi pe tine - nemaiputînd rãbda, cum zice prea dumnezeescul Apostol Pavel (I Tes. 3, 5), am scris iubirii tale aceste spuse de noi, mai bine zis de Dumnezeu. Rodeascã-ti viata ta struguri, care, cãlcati în picioare, sã-ti producã vin duhovnicesc, ca sã veseleascã sufletul tãu necãjit. Cîmpul tãu sã rodeascã îmbelsugat sãmînta cea bunã care semãnatã pe pãmîntul cel bun sã producã una o sutã, alta sase zeci si iarãsi alta trei zeci (Mt. 4, 8). Si sã se încãlzeascã inima ta pentru totdeauna de focul de care a spus Stãpînul nostru lisus Hristos: "Foc am venit sã arunc pe pãmînt" (Le. 12,49). Sã se înstãpîneascã în inima ta pacea Domnului, dupã cuvîntul Apostolului (Col. 3, 15). Si sã se înalte finicul tãu cu ramurile lui, potrivit lui David care zice: "Dreptul ca finicul va înflori" (Ps. 91, 13). Sã te curãtesti de mînie si de iutimea patimilor ca sfintii cei desãvîrsiti, în care nu se aratã nicidecum miscarea acestora, ba nici mãcar vre-o înclinare de-o clipã spre ele. Si sã învredniceascã Domnul sufletul tãu ca sã se sãlãsluiascã în nevinovãtie si în blîn-dete, ca sã fii o hranã a lui Hristos, un miel nevinovat. Sã calci pe urmele noastre ca un urmas cuminte si sã te ridici la canonul nostru ca un bun mostenitor al harismelor mele. Sã vadã ochii tãi pe Dumnezeu, ca unul ce-ai ajuns curat cu inima (Mt. 5, 8). Sã fii îndelung rãbdãtor în necazurile tale, ca unul ce ai cunoscut fãgãduinta Stãpînului care zice: "în lume necazuri veti avea, dar îndrãzniti, Eu am biruit lumea" (Ioan 16, 33). Sã ajungi la dragostea de nebiruit care introduce pe cei ce au dobîndit-o în curtile împãrãtesti si-i face frati ai lui Hristos28. Pãtimeste împreunã cu Hristos, ca sã te slãvesti împreunã cu El (Rom. 8, 17) si dacã mori împreunã cu El, ca sã te scoli împreunã cu El. Fãcînd asa, nu nesocotesti comoara ce stã în fata ta29. Dar pînã acum n-ai cunoscut întelesul ei, sau ce este ea. Cînd însã vei ajunge la linistea desãvîrsitã, atunci o vei cunoaste pe ea 30 si te vei minuna de darul lui Hristos. Dar cît de nepãtrunse sînt cãile Lui ! (Rom. 11, 33). Pînã ce esti cu oamenii, nu poti sã ie întelegi. Dar cînd te vei afla fãrã griji ca noi, atunci vei întelege cele spuse. De aceea mã rog lui Dumnezeu noaptea si ziua (II Tini. l, 3) ca sã fii si tu acclo unde sîntem noi, sã fii si tu într-o simtire cu noi, în bucuria negrãitã a sfintilor si în lumina vesnicã, ca sã afli si tu partea ta în ceeace s-a fãgãduit sfintilor, "în cele ce ochiul nu le-a vãzut, nici urechea nu le-a auzit, nici la inima omului nu s-au suit, pe care le-a gãtit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El", întãreste-te în Domnul; bucurã-te. Amin.

23. întrebarea acehdas cãtre acelas mare Bãtrtn: Te rog, Pãrinte si învãtãtorule, sã nu te superi pe mine pentru cele ce le gresesc si sã-mi dai un canon (un îndreptar) cum trebue sã mã folosesc de psalmodiere, de post si de rugãciune. Si dacã trebue sã fac o deosebire între zile.

R ã s p u n s: Frate, dacã ai fi luat aminte la cuvintele cererilor tale, ai fi avut puterea sã le întelegi. Dacã mã socotesti Pãrinte si învãtãtor, cum crezi cã mã pot supãra ? Cãci Pãrintele este îndurãtor si nu se lasã nicidecum stã-pînit de supãrare si învãtãtorul e îndelung rãbdãtor si strãin de orice supãrare.

Iar în privinta dreptarului de care m-ai întrebat, multe sînt cãile pe care se poate intra prin poarta strimtã la viata vesnicã. Iatã, Domnul Hristos îti spune pe scurt cum trebue sã intri. Lasã regulile oamenilor si ascultã pe Cel ce zice: "Cel ce rabdã pînã la sfîrsit, acela se va mîntui" (Mt. 10, 22). Dacã deci nu are omul rãbdare, nu va intra în viatã. Asadar nu cere o poruncã, pentru cã nu vreau sã fii sub lege, ci sub har31. Cãci s-a zis: "Pentru cel drept nu este lege" (I Tim. 1,9). Iar noi vrem ca tu sã fii cu cei drepti. Tine dreapta socotealã, cîrmuind ca un bun cîrmaci vasul printre vînturi. Cînd esti bolnav, tine-te de cele ce ti-am scris, potrivit stãrii tale. Iar cînd esti sãnãtos, împlineste-le iarãsi dupã starea ta. Cãci cînd se îmbolnãveste trupul, nu cere hranã dupã obisnuinta lui. Deci nici în privinta aceasta nu se lucreazã dupã vre-o regulã.

Iar cît despre zile sã le ai pe toate deopotrivã, sfinte, bune. Fã asadar toate cu întelepciune si vei ajunge la viata cea în Hristos, Domnul nostru, Cãruia se cuvine slava în veci. Amin.

24. Nãscîndu-se o deosebire de pãreri între Ava si el despre un loc din Scripturã si fiecare din ei lupttndu-se pentru îndelunga rãbdare, le-a trimis Bãtrînul rãspunsul acesta, arãtîndu-le cã îndelunga rãbdare e lipsitã de tulburare. Aceasta pentru ca sã-si pãzeascã totdeauna netulburarea în chip desãvîrsit.

Iubite fiule, sã nu socotesti cã ati înteles prin voi însivã capitolul de ieri din Epistola Apostolului Pavel cãtre Tesaloniceni. Deaceea eu, cunoscînd slãbiciunea rãbdãrii voastre, sau cã este amestecatã cu supãrare, m-am rugat lui Dumnezeu pentru voi ca sã întelegeti acest capitol, în aceasta stã tot întelesul scrisorilor mele scrise prin tine fratelui Ioan.

Pe lingã aceasta luati aminte si la capitolele ce urmeazã sã le cititi astãzi din Apostolul Pavel si din Sfînta Evanghelie, pentru cã au acelasi înteles. Cititi-le de trei ori, cercetînd întelesul cuvintelor pentru folosul sufletesc. Cãci vã port foarte mult în suflet si mã îngrijesc de voi, dupã

Cine crede în Hristos, primeste harul ca putere a iubirii Lui, care-i dã si lui puterea iubirii neîngustatã de lege. Si cine iubeste, este si tare si liber si în vesnicã înaintare, împlineste tot binele din dragoste pentru Hristos, pentrueã-i place Lui. Si El îi dã aripi în larg.

voia lui Dumnezeu. Nevoiti-vã, asadar, împreunã cu mine si luptati-vã împreunã sã tãiati de la voi supãrarea si mînia. Cãci e nevoie pentru aceasta de lupta dusã cu ajutorul lui Dumnezeu.

Iatã capitolele acestea:

Din cea dintii cãtre Tesaloniceni, de la: "Vã rugãm, fratilor, sã recunoasteti pe cei ce se ostenesc între voi si pe cei ce vã cîrmuesc în Domnul" (I Tes. 5, 13), pînã la sfîr-situl epistolei.

Din cea dintii cãtre Corinteni, de la:

"Iar cît priveste darurile duhovnicesti, nu vreau, fratilor, sã fiti în necunostintã: stiti cã pe cînd erati pagini" (I Cor. 12, l-2) pînã la: "Dar în bisericã voesc sã grãesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca sã învãt si pe altii, decît zeci de mii de cuvinte cu limba" (I Cor. 14, 19).

Din Evanghelia dupã Matei, de la: "Iesind lisus a vãzut popor mult si I s-a fãcut milã de ei si a tãmãduit pe bolnavii lor" (Mt. 14, 14) pînã la: "Iar cei ce se aflau în corabie s-au închinat Lui, zicînd: "Cu adevãrat Fiul lui Dumnezeu esti" (Mt. 14, 33).

25. Rãspunsul aceluias cãtre acelas si cãtre Ava care voia dintr-odatã sã facã mai strînsã regula fratilor,

îti spun si tie, fiule, si fratelui, cã v-am scris mai înainte despre îndelunga rãbdare. Vã spun si acum: "Strînge laptele si va fi unt; dar dacã strîngi sînul în mînã va iesi sînge" (Prov. 30, 33). Iar Sf. Pavel zice: "M-am fãcut Iudeilor Iudeu ca sã cîstig pe Iudei" (I Cor. 9, 20) s.a.m.d. Apoi zice: "Tuturor toate m-am fãcut, ca în orice chip sã mîntuesc pe vreunii" (I Cor. 9, 22). Dacã vrea cineva sã înconvoae un pom, sau o vitã, îl înconvoae treptat si nu se frînge. Dar dacã-1 trage dintr-odatã lemnul se frînge îmlatã. întelege ce-ti spun32.

26. Rãspunsul aceluias mare Bãtrin cãtre ace/os, care descoperise unele lucruri despre care Bãtrînul ti poruncise sã nu le spunã nimãnui si de aceea cãzuse in ispitã. Si despre desãmrsita îndelungã rãbdare.

Spune fratelui: E scris: "Dacã cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui" (Rom. 8, 9). Ia seama de unde ti-au venit aceste gînduri de îndoialã, care te supãrã neîncetat. Oare nu din cãlcarea poruncii mele, care ti s-a fãcut obisnuintã? Cãci ti-am poruncit adeseori sã nu spui nimãnui taina si tu ai vestit-o multora. Sînt eu oare Hristos, care cînd poruncea sã nu se spunã vre-o faptã a Lui nimãnui, atunci se vestea cuvîntul despre ea noroadelor si tuturor (Mt. 7, 36)? Totusi voia lui Hristos este sã nu fie izbit aproapele, cãci El a venit sã mîntuiascã pe oameni cu multã blîndete si dulceatã. Cãci dacã omul nu se face ca o fãrã-miturã, nu poate locui cu oamenii33. Vezi ce spune Hristos ucenicilor Sãi: "Nu voi M-ati ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi" (Io. 15, 16). Dacã deci chemarea ce ne-o faci cu iubire e de la Dumnezeu si nu de la oameni, nevoeste-te sã dobîndesti îndelungã rãbdare34. Cãci ti s-au scris tie de mine cele scrise odinioarã: "întru rãbdarea voastrã veti cîstiga sufletele noastre" (Le. 21, 19). Pune deci iarãsi început în pãstrarea si pãzirea celor spuse tie de mine 35. Cãci nu e încã vremea de a le descoperi acum 36. Fii cu curaj în Domnul !

27. Rãspunsul aceluias mare Bãtrîn cãtre acelasi, care se întristase cã a întîrziat sã-i scrie si de aceea crezuse cã l-a scos din amintirea lui.

Scrie îndatã fratelui, arãtîndu-i întîi bucuria, veselia si îmbrãtisarea mea în Domnul. Si spune-i: Sã nu socotesti, iubitul meu, cã am predat uitãrii pomenirea ta în inima mea, fiindcã am întîrziat sã-ti scriu. Ci luînd aminte la purtarea ta, mi-am prelungit rãbdarea pînã acum. Fii încredintat cã precum nu uitã Dumnezeul nostru sã miluiascã lumea, nici eu nu uit de iubirea ta, ci mã rog lui Dumnezeu noaptea si ziua pentru mîntuirea sufletului tãu, ca sã ajungi la mãsurile ce ti le-am arãtat prin scrisorile dinainte.

Si mai aflã si aceasta, cã atunci cînd pleci spre slujirea mînãstirii, merge totdeauna cu tine si inima mea cu bunã-voirea lui Dumnezeu. Drept aceea sã nu te descurajezi, fratele meu. Cãci nãdãjduesc cã vei ajunge sã te bucuri de toate cîte ti le-am scris. Pentru cã nu minte Dumnezeu care a spus: "Cel ce rabdã pînã la sfîrsit, acela se va mîntui" (Mt. 10, 22). Cugetã la cele ce ti le-am spus si la ce e pus în sarcina ta. "Cãci prin multe necazuri trebuie sã intrãm noi în împãrãtia cerurilor" (Fapte 14, 23). Bucurã-te, asadar, întru Domnul; si iarãsi îti zic: faucurã-te (Filip, 4, 4). Nimenea sã nu afle deci taina. Cãci s-a scris: ,,Si cuvintele acestea le-au pãrut lor ca o aiurealã" (Le. 24, 11) 37. Cã de nu are cineva inima tare nu le poate suporta 3S.

28. I-a venit gtndul sã-si punã ca regulã sã nu iasã nicãeri în zilele de post. Dar Bãtrînul l-a oprit de la aceasta ca nu cumva cerind vre-o trebuintã roitã de Dumnezeu, sã iasã si sã se întristeze ca unul ce a cãlcat regula.

Spune fratelui: N-ai auzit de la mine cã oriunde vei pleca si orice ai face pentru Dumnezeu, inima mea merge cu tine? Nici acum, frate, precum ai auzit mai înainte, sã nu-ti pui nici-o regulã. Si de iesi cîud se iveste trebuinta, sã nu te întristezi în gîndul tãu. Pricepe întelesul celor scrise tie de mine. Si lucreazã asa si vei avea odihnã. Pace tie de la mine, mai bine zis de la Dumnezeu39.

29. Rãspunsul aceluias mare Bãtrîn cãtre acelasi, prin care întãreste credinta lui în cele fãgãduite lui si ridicã prin aceastã încredintare la o si mai mare rîvnã.

Odihna si tot darul cel bun si toatã harisma dumne-zeeascã vine omului prin credintã. Nu fii deci nesimtitor la puterea ce-ti vine în fiecare zi de la Dumnezeu prin smerenia mea 40. Si aflã cã nu putin ne-a fãcut sã ne minu-nãm venirea ta la noi41. Aleargã deci spre cele dinaintea ta "ca sã le iei" (I Cor. 9, 24). Si adu-ti aminte pururea de unde te-a scos Dumnezeu. Si dã-I Lui multumitã în toate, rugîndu-te sã plineascã cu tine mila Sa în veci. Amin.

30. Rãspunsul aceluiasi mare Bãtrîn cãtre acelasi, care l-a întrebat dacã e dator sã plece pe vapor cu unii frati pentru a gãsi ceva pentru lucrul de minã în Egipt. Cãci sovãia pentru cã si el si fratii erau necunoscãtori ai mãrii si ai locurilor.

Spune fratelui: "Cît timp esti afara, trebuie sã te ostenesti pentru Dumnezeu împreunã cu fratii. Pune deci în fata ochilor tãi necazurile Apostolului. Cãci "cel ee va rãbda pînã la sfîrsit se va mîntui" (Mt. 10, 22), în Hristos lisus, Domnul nostru, cãruia se cuvine slava în veci. Amin,

31. Umblînd ei mult în Egipt înainte de a afla ceva pentru lucru de mîna si suferind multe si felurite greutãti si necazuri, Ava Ioan s-a descurajat din pricina aceasta.

Bãtrînul vazîndu-le acestea de mai înainte cu duhul, i-a pregãtit de mai înainte un rãspuns cu urmãtorul cuprins:

Scrie, fiule, cele spuse de mine, mai bine zis de Dumnezeu, si le pregãteste sã Ie trimiti fratelui Ioan42: întîi salutarea mea în Domnul. Dupã aceea spune-i: Te descurajezi în necazuri ca un om trupesc, ca si cînd n-aî auzit cã te asteaptã necazuri cum a spus si Duhul lui Pavel (Fapte 20, 23), care mîngîia pe cei ce erau cu el în corabie, îndemnîndu-i sã fie cu voie bunã (Fapte 27, 22). "Nu stii cã multe suit necazurile dreptilor" ? (Ps. 33, 19); si cã în ele se probeazã omul ca aurul în foc? Deci dacã sîntem drepti, sã primim sã fim cercati în necazuri. Iar de sîntem pãcãtosi, sã le rãbdãm ca unii ce sîntem vrednici de ele. Cãci încercarea lucreazã (produce) rãbdare (Rom. 5, 4). Sã ne gîndim la toti sfintii de la început si sã vedem cîte au rãbdat. Cãci fãcînd binele si grãind binele si stãruind în adevãr, au fost urîti si necãjiti de oameni pînã la moartea lor, iar ei se rugau pentru dusmanii si pentru prigonitorii lor, potrivit cuvîntului Mîntuitorului (Mt. 5, 44). Oare ai fost si tu vîndut ca nevinovatul losif? Oare au robit mîinile tale la cosuri (Ps. 80, 6) ? Ai coborît oare de douã ori în groapã (Facere 37, 24; 40, 15) ? Sau ai fost asuprit ca Moise din copilãrie pînã la bãtrînete (Evr. 11, 25) ? Ce-ai îndurat, lenesule? Sau ai fost prigonit ca David de cãtre Saul si de cãtre propriul sãu fiu, plîngînd totusi pentru ei cînd au murit (2 Imp. l, 11-'27; 18, 33)? Sau ai fost aruncat în mare ca lona (lona l, 15)? Uitucule si iubitule, pentru ce slãbeste cugetul tãu ? Nu te teme si nu tremura ca un lipsit de bãrbãtie, ca sã nu te lipsesti de fãgãduinta lui Dumnezeu. Nu te speria ca un necredincios, ci încurajeazã gîn-durile tale putin credincioase. Iubeste necazurile în toate, ca sã te faci fiu cercat al sfintilor. Adu-ti aminte de rãbdarea lui Iov si a celor ce i-a urmat si rîvneste sã mergi pe urmele lor. Adu-ti aminte de primejdiile, de necazurile, de lanturile, de foamea si de multimea altor rele pe care le-a rãbdat Pavel (II Cor. 11, 24-27) si zi fricii tale: sînt strãin de tine ! Adu-ti aminte de cel ce ti-a scris: Fie cã izbîndesti în lucrul ce-ti stã în fatã, fie cã nu, multumeste lui Dumnezeu. Gîndeste-te cã lucrurile sînt stricãcioase si trecãtoare. k*r rãbdarea cea dupã Dumnezeu mîntueste pe cel ce a cîstigat-o pe ea.

Iatã, te strãduiesti sã aduci ceva pentru lucrul de mînã si sã lucrezi. Ca sã-ti arãt cã, dupã cuvîntul Apostolului, reusita nu atîrnã "nici de cel ce voieste nici de cel ce aleargã ci de Dumnezeu care milueste" (Rom. 9, 16), iatã cã Dumnezeu ne trimite oameni care au cele de trebuintã ale lumii43. Primindu-i, nu spuneti cã eu am grãit despre ei ceva ca sã nu cadã în slava desartã44. lubiti-i ca pe niste frati adevãrati si faceti ca gîiidul vostru sã odihneascã gîndurile lor45. Cãci ei dispretuesc lumea, ca sã-s~ mîntuiascã sufletele lor. Si Dumnezeu îi aduce prin mine - cãci scriu cu înainte stiintã -, pe ei aci la voi ca sã aflati cã au dispre-tuit-o foarte mult. Tu deci, frate, fiind tinut de mîna mea umblã pe calea cea strimtã si plinã de necazuri care duce la viata vesnicã în Hristos lisus Domnul nostru, cãruia fie slava în veci. Amin.

32. Rãspunsul aceluiasi mare Bãtrîn cãtre acelasi, care l-a întrebat dacã trebue sã mãnince deosebit si sã nu iasã Miercurea si Vinerea la Sfînta împãrtãsanie; si dacã trebue sã se opreascã de la grija lucrului; si de trebue sã se foloseascã de vre-un mijloc de tãmãduire dacã i s-ar întîmpla sã se îmbolnãveascã în nevointa linistirii lui; si deci sã i se dea porunci în vederea mîntuirii.

Nu vreau sã nu stie iubirea ta despre binefacerea venitã tie de la iubitorul de oameni Dumnezeu. Cãci iatã te-au ajuns durerile (nasterii)4S. Fiindcã a început lisus sã lucreze cu tine si sã te aducã pe tine, dupã rînduialã la linistea binecuvîntatã a Lui, la rãbdarea care nu se rusineazã (care nu e fãcutã de rusine)47. Si chiar dacã îti va veni vre-o slãbiciune sau vre-o boalã, îndreaptã toatã nãdejdea ta spre Dumnezeu si te vei odibni. Cãci nãdãjduesc în Dumnezeul meu cã nu esti departe de calea lui Dumnezeu.

Cît priveste mîncarea deosebitã în chilia ta, ea îti e de folos si de ajutor. Dar dacã se iveste un motiv sã mãnînci cu fratii, nu sovãi, nici nu te îngreuna, ci îngusteazã-ti dorinta treptat.

Iar de la împãrtãsanie nu te opri cît timp intri si iesi, cãci altfel prieinuesti smintealã altora.

Si ia seama ca sã-ti faci sederea ta cu smerenie si cu fricã de Dumnezeu si cu iubire nefãtãritã. Zideste-ti casa ta pe piatra tare si neclintitã: "Iar piatra este Hristos" (I Cor. 10,4).

Iar alte porunci nu sînt de trebuintã acum. Ti-ajung cele ce ti s-au scris din partea mea. Sînt destule pentru a te duce de la omul vechi la cel desãvîrsit. Cugetã la ele si adu-ti aminte de ele si nu le uita. Cãci cuprind toatã Scriptura, întãreste-te în Domnul, pãstrînd totdeauna smerita cugetare în cuvinte, în fapte si în miscãri.

33. Rãspunsul aceluiasi mare Bãtrîn cãtre acelasi, pentru cã fratele lui dupã trup, gîndindu-se sã se retragã în viata cãlugãreascã, îl întrebase prin el pe Bãtrînul despre aceasta.

Zis-a Domnul nostru lisus Hristos: "Nimenea nu vine la Mine de nu-1 va trage pe el Tatãl cel ceresc". Si: "Eu îl voi învia pe el în ziua cea de apoi". Si: "Eu mã voi arãta lui" (Ioan 6,44; 14,21). Si "Priviti cã holdele sînt albe pentru seceris si cel ce secerã primeste platã si adunã rod spre viata vesnicã, ca sã se bucure împreunã cu cel ce secerã si cu cel ce seamãnã". Cãci în aceasta se adevereste cuvîntul cã altul este cel ce seamãnã si altul cel ce secerã" (Ioan 4, 35-37).

Frate, nimenea voind sã intre în cetate nu doarme; si nimenea vrînd sã lucreze, nu se leneveste vãzînd soarele; si nimenea vrînd sã-si lucreze tarina nu stã nepãsãtor. Ci cel ce voeste sã intre în cetate îsi iuteste pasul, în loc sã-1 facã mai zãbavnic; si cel ce vede soarele începe repede sã lucreze de fricã sã nu fie curînd împiedicat; si cel ce voeste sã-si lucreze tarina, se grãbeste ca sã nu fie vãtãmatã de neghinã. Cel ce are urechi, sã audã48.