Index > Scriitori filocalici

 
   Antonie cel Mare 
   autor anonim 
   Avva Filimon 
   Calist şi Ignatie Xantopol 
   Calist Angelicude 
   Calist Catafygiotul 
   Calist Patriarhul 
   Casian Romanul 
   Diadoh al Foticeei 
   Evagrie Ponticul 
   Filotei Sinaitul 
   Grigorie Sinaitul 
   Ilie Edicul 
   Ioan Carpatiul 
   Ioan Damaschin 
   Isaia Pustnicul 
   Isihie Sinaitul 
   Marcu Ascetul 
   Maxim Cavsocalivitul 
   Maxim Marturisitorul 
   Nichifor din singuratate 
   Nichita Stithatul 
   Nil Ascetul 
   Petru Damaschin 
   Simeon Evlaviosul 
   Simeon Metafrastul 
   Simeon Noul Teolog 
   Talasie Libianul si Africanul 
   Teodor al Edesei 
   Teognost 
   Teolipt mitropolitul Filadelfiei 
   Varsanufie si Ioan 
   Vasile de la Poiana Marului 

 

versiune cu diacritice - aici
Cuviosul si de Dumnezeu purttorul Printele nostru

Talasie Libianul si Africanul

Despre dragoste, nfrnare si petrecerea cea dup minte ctre Pavel presbiterul1

SUTA NTIA

Al crei acrostih este acesta: Fratelui duhovnicesc si iubitului Domn Pavel, Talasie, la artare isihast, iar n realitate cuttor de slav desart.

1. Dorul ntins ntreg spre Dumnezeu leag pe cei ce-1 au, cu Dumnezeu si ntreolalt".

2. Mintea, care a dobndit dragoste duhovniceasc nu cuget despre aproapele cele ce nu se potrivesc cu dragostea.

3. Cel ce binecuvnteaz cu gura dar dispretuieste cu inima ascunde ftrnicia sub chipul dragostei.

4. Cel ce a dobndit dragoste rabd fr s se tulbure suprrile si suferintele ce-i vin de la dusmani.

5. Singur iubirea uneste zidirea cu Dumnezeu si fpturile ntreolalt n acelasi cuget.

6."Dragoste adevrat a dobndit acela care nu sufer bnuieli si vorbe mpotriva aproapelui.

7. Cinstit n fata lui Dumnezeu si a oamenilor este acela care nu ncearc nimic pentru surparea dragostei.

8. De dragostea neftarnic tine cuvntul adevrat pornit din constiinta cea bun.

9. Cel ce aduce fratelui la cunostint ocrile altuia, ascunde pizma sub nftisarea bunvointei.

10. Precum virtutile trupesti si atrag slava de la oameni, asa cele duhovnicesti pe cea de la Dumnezeu.

11. Dragostea si nfrnarea curtesc sufletul, dar mintea o lumineaz rugciunea curat.

12. Brbat puternic este acela" care alung pcatul prin fptuire si cunostint.

13. Cel ce a dobndit neptimirea si cunostinta duhovniceasc a aflat har la Dumnezeu.

14. De vrei a birui gndurile ptimase, cstig nfrnarea si dragostea fat de aproapele.

15. Pzeste-te de nenfrnare si ur si nu vei ntmpina piedic n vremea rugciunii tale.

16. Precum nu se pot vedea aromate n mocirl, asa nici bun mireasm dragostei n sufletul celui ce tine minte rul.

17. Stpneste cu vitejie mnia si pofta si te vei izbvi degrab de gndurile rele.

18 Slava desart o stingi fptuind n ascuns; iar mndria o izgonesti nedispretuind pe nimeni.

19 De slava desart tine ftrnicia si minciuna, iar de mndrie prerea de sine si pizma.

20. Povtuitor este acela ce se stpneste pe sine si-si supune sufletul si trupul ratiunii.

21. Sinceritatea prietenului se arat la vreme de cercare, dac ia parte la necaz.

22. Asigur-ti simturile cu chipul (modul) isihiei si cumpneste gndurile care stau n inim.

23. ntmpin fr pomenire de ru gndurile de suprare; iar fat de cele iubitoare de plcere arat-te cu vrjmsie.

24. Linistea (isihia), rugciunea, dragostea si nfrnarea, sunt o crut cu patru roate, care suie mintea la ceruri. .

25. Topeste-ti trupul cu foamea si privegherea si vei alunga gndul josnic al plcerii.

26. "Precum se topeste ceara de fata focului",2 asa gndul necurat de frica lui Dumnezeu.

27. Rea pagub este pentru sufletul ntelept s zboveasc mintea mult vreme ntr-o patim de ocar.

28. Rabd ntmplrile de ntristare si de durere, c prin acestea te curteste purtarea de grij (Providenta)

a lui Dumnezeu.

29. Dac ai aruncat materia si te-ai lepdat de lume, leapd-te acum si de gndurile rele.

30. Lucrarea proprie a mintii e s se ocupe nencetat cu cuvintele lui Dumnezeu.

31. Precum lucrul lui Dumnezeu este s crmuiasc lumea, asa a sufletului este s-si crmuiasc trupul.

32. Cu ce ndejde vom ntmpina pe Hristos, dac am slujit pn acum plcerilor trupului?

33 Plcerea se stinge prin reaua ptimire si prin ntristare, fie prin cele de Dun voie, fie prin cele aduse de Provident. .

34. Iubirea de argint este o materie a patimilor, ntruct face s creasc plcerea general.

35 Lipsa plcerii naste ntristarea: iar plcerea e mpreunat cu toat patima.

36. Cu msura cu care masori trupului tu, ti se va msura ntors din partea lui Dumnezeu.

37. Fapta judectii dumnezeiesti e rspltirea dreapt a celor svrsite n trup.

38. Virtutea si cunostinta nasc nemurirea; lipsa lor e maica mortii.3

39 ntristarea dup Dumnezeu stinge plcerea; iar stingerea plcerii nseamn nvierea sufletului.

40. Neptimirea este nemiscarea sufletului spre pcat. Dar ea nu se-poate ajunge fr mila lui Hristos.

41. Mntuitorul sufletului si al trupului este Hristos. Cel ce pseste pe urmele Lui se slobozeste de pcat.

42. De vrei s dobndesti mntuirea, leapd-te de plceri si ia asupra ta nfrnarea si dragostea, mpreun cu rugciunea struitoare.

43 De neptimire tine dreapta socoteal adevrat (discernmntul). Urmnd acesteia, f totul cu msur si rnduial.

44. Domnul si Dumnezeul nostru este Iisus Hristos; mintea, care urmeaz Lui, nu va rmne n ntuneric.

45. Adun-ti mintea si pzeste-ti gndurile; si pe care le vei afla ptimase, rzboieste-le.

46. Trei sunt cile prin cari primesti gnduri: simtirea (lucrarea simturilor), amintirea si starea mustului (amestecarea) din trup. Dar cele mai struitoare sunt cele din amintire.

celor netrupesti si care este nceputul si sfrsitul lumii.

48. Nu uita de fptuire si ti se va lumina mintea ta.

"Comori ascunse si nevzute, zice, ti voi deschide tie n chip ascuns".4

49. Cel ce s-a slobozit de patimi a aflat har la Dumnezeu si cel ce s-a nvrednicit de cunostint mare mil.

50. Mintea slobozit de patimi se face n chipul luminii luminndu-se nencetat de contemplatiile lucrurilor.

51. Lumina sufletului este sfnta cunostint, de care fiind lipsit cel fr de minte, umbl n ntuneric.

52. Cel ce petrece n ntuneric este lipsit de minte. Pe el l ia n primire ntunericul nestiintei.

53" Cel ce iubeste pe Iisus se va slobozi de pcat. Iar cel ce urmeaz Lui va vedea cunostinta adevrat.

54. Mintea slobozit de patimi vede gndurile simple,5 att cnd vegheaz trupul, ct si n somn.,

55. Mintea curtit la culme se simte strmtorat de lucruri si vrea s fie mereu afar de toate cele create.

32. Cu ce ndejde vom ntmpina pe Hristos, dac am slujit pn acum plcerilor trupului?

33 Plcerea se stinge prin reaua ptimire si prin ntristare, fie prin cele de bun voie, fie prin cele aduse de Provident.

34. Iubirea de argint este o materie a patimilor, ntruct face s creasc plcerea general.

35 Lipsa plcerii naste ntristarea: iar plcerea e mpreunat cu toat patima.

36. Cu msura cu care masori trupului tu, ti se va msura ntors din partea lui Dumnezeu.

37. Fapta judectii dumnezeiesti e rspltirea dreapt a celor svrsite n trup.

38. Virtutea si cunostinta nasc nemurirea; lipsa lor e maica mortii.3

39 ntristarea dup Dumnezeu stinge plcerea; iar stingerea plcerii nseamn nvierea sufletului.

40. Neptimirea este nemiscarea sufletului spre pcat. Dar ea nu se poate ajunge fr mila lui Hristos.

41. Mntuitorul sufletului si al trupului este Hristos. Cel ce pseste pe urmele Lui se slobozeste de pcat.

42. De vrei s dobndesti mntuirea, leapd-te de plceri si ia asupra ta nfrnarea si dragostea, mpreun cu rugciunea struitoare.

43-De neptimire tine dreapta socoteal adevrat (discernmntul). Urmnd acesteia, f totul cu msur si rnduial.

44. Domnul si Dumnezeul nostru este Iisus Hristos; mintea, care urmeaz Lui, nu va rmne n ntuneric.

45. Adun-ti mintea si pzeste-ti gndurile; si pe care le vei afla ptimase, rzboieste-le.

46. Trei sunt cile prin cari primesti gnduri: simtirea (lucrarea simturilor), amintirea si starea mustului (amestecarea) din trup. Dar cele mai struitoare sunt cele din amintire.

47. Cel cruia i s-a dat ntelepciune cunoaste scopurile celor netrupesti si care este nceputul si sfrsitul lumii.

48. Nu uita de fptuire si ti se va lumina mintea ta.

"Comori ascunse si nevzute, zice, ti voi deschide tie n chip ascuns".4

49. Cel ce s-a slobozit de patimi a aflat har la Dumnezeu si cel ce s-a nvrednicit de cunostint mare mil.

50. Mintea slobozit de patimi se face n crupul luminii luminndu-se nencetat de contemplatiile lucrurilor.

51. Lumina sufletului este sfnta cunostint, de care fiind lipsit cel fr de minte, umbl n ntuneric.

52. Cel ce petrece n ntuneric este lipsit de minte. Pe el l ia n primire ntunericul nestiintei.

53. Cel ce iubeste pe Iisus se va slobozi de pcat. Iar cel ce urmeaz Lui va vedea cunostinta adevrat.

54. Mintea slobozit de patimi vede gndurile simple,5 att cnd vegheaz trupul, ct si n somn.,

55. Mintea curtit la culme se simte strmtorat de lucruri si vrea s fie mereu afar de toate cele create

56. Fericit este cel ce a ajuns la nesfrsirea fr margini; si a ajuns acela care a trecut peste cele mrginite.

57. Ratiunile lui Dumnezeu le cerceteaz acela care-L cinsteste pe El. Dar le afl cel ndrgostit de adevr.

58. Mintea ce se misc din dreptate afl adevrul. Dar cea care se misc din vreo patim nu-1 va afla.

59" Precum n fiint Dumnezeu este necunoscut, asa n mretie este fr margini.

60. Fiinta care nu are nceput si sfrsit nu poate fi nteleas dup firea ei.

61. Mntuirea fiecrei fpturi st n purtarea de grij, mai presus de orice buntate, a Fctorului.

62. Domnul sprijin pe toti cei czuti n stri vrednice de mil si ridic pe toti cei frnti.

63. Hristos este judectorul viilor si al mortilor si. rspltitorul faptelor fiecruia.

64. De vrei s-ti stpnesti sufletul si trupul, taie de mai nainte pricinile patimilor.

65. Uneste-ti puterile sufletului cu virtutile si le vei desprti cu sigurant de toat pornirea patimilor.

66. Struneste cu nfrnarea pornirile poftei; iar pe ale iutimii cu dragostea duhovniceasc.

67.Linistea (isihia) si rugciunea sunt cele mai mari arme ale virtutii, cci acestea, curtind mintea, o fac strvztoare.

68. Numai ntlnirea duhovniceasc foloseste. Iar dect toate celelalte, mai de pret este linistea (isihia).

69. Dintre cele cinci feluri de ntlniri, alege trei; pe al patrulea s nu-1 obisnuiesti des, iar de al cincilea ndeprteaz-te.

70. Linistea o iubeste cel ce nu ptimeste fat de cele ale lumii.

71. Constiinta este un nvttor sincer. Cine ascult de ea petrece fr greseal.

72. Constiinta numai pe aceia nu-i judec ce au ajuns la culmea virtutii, sau a pcatului.

73. Neptimirea cea mai nalt face gndurile simple. Iar cunostinta cea mai nalt st naintea Celui mai presus de cunostint.

74. ntristarea cea de ocar e pricinuit de lipsa plcerilor. Cel ce le dispretuieste pe acestea petrece nentristat.

75. ntristarea, peste tot, este lipsa plcerii, fie a celei dup Dumnezeu, fie a celei dup lume.

76. mprtia lui Dumnezeu este buntate si ntelepciune. Cine le dobndeste pe acestea vietuieste n ceruri.

77. Om nenorocit este acela care pretuieste prin fapte trupul mai mult dect sufletul si lumea mai mult dect pe Dumnezeu.

78. Dragoste deopotriv fat de toti a cstigat acela care nu pizmuieste pe cei strdalnici, iar de cei ri are mil.

79 Dup adevr ar trebui s conduc acela care impune mai nti sufletului si trupului su legile virtutii.

80. Neguttor duhovnicesc este acela care pentru cele viitoare se leapd deopotriv att de cele plcute ct si de cele acre ale vietii.

81. Sufletul se ntreste prin dragoste si nfrnare; iar mintea, prin rugciunea curat si vederea (contemplarea) duhovniceasc.

82. Auzind un cuvnt folositor, nu judeca pe cel ce-l spune, ca s nu te lipsesti de sfatul folositor.

83. Socotinta viclean gndeste rele si preface vredniciile aproapelui n scderi.

84. NU crede gndului care judec pe aproapele. Cci numai cine are vistierie rea gndeste cele rele.

85. Inima bun poart gnduri bune. Cci precum este comoara ei, asa sunt si gndurile ei.

86. Pzeste-ti gndurile si fugi de pcat, ca nu cumva, ntunecndu-se mintea, s vezi unele n locul altora.

87. ntreste-te gndindu-te la Iudeii care, orbiti de pizm, L-au socotit pe Domnul si Dumnezeul nostru drept Belzebut.

88. Bnuiala rea ntunec cugetarea si te face s vezi, n loc de cale, cele alturea de cale.

89. Pcatele stau alturea de virtuti, si de aceea cei ri iau virtutile drept pcate.

90. Mintea zbovind n plcere sau n ntristare cade repede n patima trndviei.

91. Constiinta curat ridic sufletul. Iar gndul murdar l doboar la pmnt.

92. Rscolindu-se, patimile alung slava desart; iar de sunt nlturate, aceea iarsi se ntoarce.

93. De vrei s te izbvesti de toate patimile, apuc-te de nfrnare, de dragoste si de rugciune.

94. Mintea zbovind prin rugciune la Dumnezeu izbveste si partea pasional a sufletului de patimi.

95. Dumnezeu dnd fiint fpturilor, a legat totodat toate prin purtarea Sa de grij (prin Provident).

96. Iar fiind Stpn si fcndu-Se rob, a artat zidirii culmea purtrii Sale de grij (culmea Providentei Sale).

97. Cci Dumnezeu si Cuvntul ntrupndu-Se neschimbat s-a unit cu toat zidirea prin trup6.

98. Minune strin se ntmpl n cer si pe pmnt, c Dumnezeu este pe pmnt si omul n ceruri.

99. Ca unind pe oameni cu ngerii s druiasc totodat ntregii zidiri dumnezeirea.

100. Cunostinta Sfintei si celei de o fiint Treimi este sfintire si ndumnezeire pentru ngeri si pentru oameni. ,

101. Iertarea pcatelor este slobozire de patimi. Cina n-a fost nc slobozit prin har, n-a dobndit nc iertarea.

SUTA A DOUA

Al crei acrostih este acesta: Roag-te pentru mine, frate preacinstite, c mari rele astept, vrednice de mine, ntristri pentru suflet si dureri pentru trup.

1. De vrei s te izbvesti dintr-o dat de pcate, leapd-te de iubirea de sine, maica tuturor relelor.

2. Sntatea sufletului este neptimirea si cunostinta. La ea nu poate ajunge cel ce slujeste plcerilor.

3. nfrnarea cu rbdare si dragostea cu ndelung rbdare usca plcerile trupesti si sufletesti.

4. nceputul relelor din suflet este iubirea de sine. Iar iubirea de sine este iubirea de trup.

5. E propriu celui rational s se supun ratiunii si s-si struneasc si robeasc trupul

6. Este o rusine pentru omul rational s se supun prtii nerationale si s slujeasc poftelor urte ale ei.

7. Este o fapt rea a sufletului rational s prseasc pe Ziditorul si s se nchine trupului.

8. Ti s-a poruncit s ai trupul slujitor, nu s slujesti plcerilor Iui, mpotriva firii.

9" Rupe legturile iubirii fat de trup si s nu dai nimic slugii ceea ce nu-i neaprat trebuint.

10. nchide simtirile n cetatea linistii, ca s nu trag mintea spre poftele lor.

11. Cele mai bune arme ale celui ce se linisteste cu rbdare sunt nfrnarea, dragostea, rugciunea, atentia7 si citirea. .

12. Nu va nceta mintea s se nvrteasc n jurul plcerilor pn ce va fi pus. stpnire peste trup.

13. S luptm pentru porunci ca s ne izbvim de patimi; si pentru dumnezeiestile dogme ca s ne nvrednicim de cunostint.

14. Netulburarea (nemurirea)8 sufletului st n neptimire si cunostint; de ea nu se poate mprtsi cel ce slujeste plcerilor.

15. Pune stpnire pe trup stingnd plcerile, si elibereaz-1 de robia cea grea9.

16. Fiind zidit slobod si chemat la slobozenie, nu rbda s fii rob patimilor necurate10.

17. Dracii leag mintea de cele supuse simturilor, prin ntristri si plceri, pofte si temeri.

18. Frica Domnului stpneste poftele si ntristarea dup Dumnezeu alung plcerea.

19. Pofta dup ntelepciune dispretuieste frica si plcerea cunostintei izgoneste ntristarea.

20. Scripturile cuprind acestea patru: poruncile, dogmele, amenintrile, fgduintele. *

21. Pofta e oprit de nfrnare si osteneal; si e micsorat de liniste si de dragostea dumnezeiasc.

22. S nu ntepi pe fratele cu vorbe de ghicituri; cci nu vei rbda cnd vei primi cele asemenea.

23. Mnia e oprit de ndelunga rbdare si de nepomenirea rului; si e micsorat de dragoste si de mpreuna ptimire (comptimire).

24. Cui i s-a dat cunostint i s-a dat lumina ntelegerii. Iar cel ce primind-o o necinsteste va vedea ntuneric.

25. Pzirea poruncilor lui Dumnezeu naste neptimirea; iar neptimirea sufletului pstreaz cunostinta.

26. Ridic cele supuse santurilor la o vedere cu mintea (la o contemplatie inteligibil) si vei nlta simtirea deasupra celor supuse simturilor.

27. Femeia sensibil nchipuieste sufletul activ, cu care nsotindu-se mintea11 naste virtutile

28. Cercetarea cuvintelor lui Dumnezeu i aduce cunostint de Dumnezeu celui ce o caut ntru adevr, cu evlavie si cu dor.

29. Ceea ce este lumina pentru cei ce vd si pentru cele vzute, aceea este Dumnezeu pentru cei ce cuget si pentru cele cugetate.

30. Tria sensibil (cerul) nchipuieste tria credintei, n care strlucesc toti sfintii ca niste lumintori.

31. Ierusalimul este cunostinta cereasc a celor netrupesti. Cci n ea se contempl vederea pcii.

32. Nu uita de fptuire. Gti uitnd de ea se mputineaz cunostinta, si fcndu-se foamete, te vei cobor n Egipt.

33. Libertatea spiritual (mintal) st n izbvirea de patimi. La ea nimeni nu ajunge fr mila lui Hristos.

34. Pmntul fgduintei este mprtia Cerurilor, pe care ne-o cstig neptimirea, si cunostinta.

35. Egiptul spiritual este ntunecimea patimilor. La el nimeni nu coboar dac nu cade la foamete.

36.Obisnuieste-ti urechea s asculte des cuvinte duhovnicesti si mintea ta se va deprta de gndurile necurate.

37. Singur Dumnezeu e bun si ntelept prin fire. Dar se face si mintea prin mprtsire, dac se strduieste.

38. Stpneste-ti stomacul, somnul, mnia si limba; si nu vei lovi de piatr piciorul tu.

39 Nevoieste-te s iubesti pe tot omul deopotriv si vei alunga de-a valma toate patimile.

40. Vederea (contemplarea) celor supuse simturilor este o lucrare comun a mintii si a simtirii, Dar cunostinta celor inteligibile este numai a mintii.

41. Este cu neputint mintii s se ndeletniceasc cu cele inteligibile, de nu va tia afectiunea fat de simtire si fat de cele supuse simturilor.

42. Simtirea e dus de o mptimire fireasc spre cele supuse simturilor si fiind atras de acelea trage dup sine si mintea.

43. ncovoaie simtirea spre slujirea mintii si nu-i da vreme ca s o trag ea pe aceea spre sine.

44. Cnd se ntmpl ca mintea s se ndeletniceasc cu cele supuse simturilor, atrage simtirea la ea, ridicnd n minte cele ce stau n fat13.

45. Semnul c mintea se ndeletniceste cu cele inteligibile l avem n aceea c dispretuieste toate cele ce desfteaz simtirea.

. 46. Cnd mintea e deschis spre vederea celor inteligibile, are fat de ele o plcere cu anevoie de pierdut.

47. Cnd mintea se mbogteste de cunostinta Unittii, a pus cu totul stpnire si pe simtire.

48. mpiedic-ti mintea s se nvrteasc n jurul celor supuse simturilor ca s nu-si rodeasc prin ele plceri si ntristri.

49. Cele cu care se ndeletniceste mintea ntru cele dumnezeiesti si fac si din partea ptimitoare (pasional, afectiv) arm dumnezeiasc.

50. Este cu neputint mintii s se ptrund de cunostint14, de nu-si va fi apropiat15 mai nainte partea pasional din sine prin virtutile sale.

51. Mintea se face strin de cele ale lumii, atunci cnd si taie orice afectiune fat de simtire.

52. De firea prtii rationale a sufletului tine s se ndeletniceasc cu cunostinta lui Dumnezeu; iar de a celei pasionale s mbrtiseze dragostea si nfrnarea.

53. Este cu neputint mintii s zboveasc la un lucru supus simturilor, dac n-a cstigat o patim fat de el.

54. Minte desvrsit este aceea care s-a mbibat de cunostint; iar suflet desvrsit este acela care s-a tesut cu virtutile.

55. Afectiunea mintii fat de simtire o face roab plcerilor trupului.

56. Mintea e clintit din locul cunostintei, cnd partea pasional (afectiv) a sufletului iese din virtutile sale.

57. Am luat putere s ne facem fii ai lui Dumnezeu. Dar nu ne vom face, de nu ne vom dezbrca de patimi.

58. Nimeni s nu-si nchipuie c a ajuns fiu al lui Dumnezeu n chip actual, dac nu a dobndit nc n sine trsturile dumnezeiesti.

59 Asemnarea n purtare16 cu binele sau cu rul face sau fii ai lui Dumnezeu, sau fii ai satanei.

60. Brbat chibzuit este cel ce ia aminte la sine si se grbeste s se despart de toat ntinciunea.

61. Sufletul mpietrit cnd e btut nu simte, iar pe binefctorul su nu-1 recunoaste.

62. Haina murdar scoate pe cel ce-o poart afar de la nunta dumnezeiasc si-1 face prtas de ntunericul de afar.

63. Cel ce se teme de Domnul se ngrijeste de sufletul su si se izbveste pe sine de tovrsia cea rea.

64. Este cu neputint s dobndeasc mila lui Dumnezeu cel ce L-a prsit pe El si slujeste plcerilor.

65. Chiar dac nu vrem s credem, Iisus a zis c nimenea nu poate sluji la doi domni.

66. Sufletul ntinat de patimi s-a mpietrit si nu primeste s cread fr tieri si arsuri.

67. Pe cei nvrtosati i iau n primire probe nfricosate. Cci fr dureri nu primesc s se nmoaie.

68. Brbatul chibzuit se ngrijeste de sine si prin dureri de bun voie ocoleste pe cele fr voie.

69. Grija de suflet se arat n reaua ptimire si n smerenie, prin care iart Dumnezeu toate pcatele.

70. Precum poftele si mniile nmultesc pcatele, asa nfrnarea si smerenia le Sterg.

71..ntristarea dup Dumnezeu frnge inima; iar ntristarea e nscut de frica de munci.

72. ntristarea dup Dumnezeu curteste inima si deprteaz de la ea ntinciunea plcerilor.

73. Rbdarea este iubirea de osteneal a sufletului. Iar unde este iubire de osteneal, s-a scos afar iubirea de plcere.

74. Orice pcat se face pentru plcere si orice iertare vine pentru reaua ptimire si pentru ntristare.

75. Cel ce nu vrea s se pociasc prin osteneli de bun voie cade, potrivit Providentei, n osteneli fr voie.

76. Hristos este Mntuitorul lumii ntregi si a druit oamenilor pocinta spre mntuire.

77. Pocinta naste pzirea poruncilor; iar pzirea poruncilor aduce curtia sufletului.

78. Curtia sufletului nseamn izbvirea de patimi; iar izbvirea de patimi naste dragostea17.

79. Suflet curat este acela care iubeste pe Dumnezeu; iar minte curat aceea care s-a desprtit de nestiint.

80. Lupt pentru poruncile lui Hristos pn la moarte; cci curtindu-te prin ele, vei intra n viat.

81. Foloseste-te de trup ca de un slujitor al poruncilor, pzindu-1 cu toat puterea nesupus plcerilor18 si fr boal.

82. Rscoala trupului vine*din neglijarea rugciunii, a dietei si linistii celei bune.

83. Linistea cea bun naste roade bune: nfrnarea, dragostea si rugciunea curat.

84. Cetirea si rugciunea curtesc mintea; iar dragostea si nfrnarea partea pasional (afectiv) a sufletului.

85. Pzeste aceeasi nfrnare totdeauna, ca s nu cazi, prin neegalitate, n cele contrare.

86. Cel ce-si pune legi sie-si s nu se fac neasculttor sie-si. Cci cel ce se nesocoteste pe sine,pe sine se amgeste.

87. Sufletele ptimase sunt apusuri spirituale, cci acestora le-a apus Soarele drepttii.

88. Fiu al lui Dumnezeu este cel ce s-a fcut asemenea lui Dumnezeu, prin buntate, ntelepciune, putere si dreptate.

89. Deprinderea pcatului este boala sufletului. Iar - pcatul cu lucrul este moartea lui.

90. Neptimirea desvrsit este srcia spiritual, la care, ajungnd mintea, se desparte de cele de aici.

91. Pzeste ntr-o armonie virtutile sufletului; cci din acestea se naste road drepttii.

92. Zic Printii c vederea celor inteligibile este netrupeasc, fiind cu totul liber de materie si form.19

93. Precum cele patru stihii sunt din materie si form, asa si trupurile plsmuite din ele sunt din acelea.

94. Cuvntul fcndu-Se trup din iubirea de oameni, nici ceea ce era n-a prefcut, nici ceea ce a devenit n-a preschimbat.

95. Precum zicem c Hristos cel unul este din dumnezeire si omenitate si n dumnezeire si omenitate, asa zicem c este din dou firi si n dou firi. .

96. Mrturisim un singur ipostas al lui Hristos n dou firi, unite nemprtit.

97. Slvim nemprtit ipostasul cel unul al lui Hristos si mrturisim neamestecat unirea firilor.

98. Ne nchinm unei Fiinte a dumnezeirii n trei ipostasuri si mrturisim Sfnta Treime cea de o fiint.

99. Propriettile deosebite ale celor trei ipostasuri sunt: cea de Tat cea de Fiu si purcederea. Iar comun celor trei ipostasuri au: fiinta, firea, dumnezeirea si buntatea.

SUTA A TREIA

Al crei acrostih este acesta: dar rele eu, adevrat nu sunt cele pare ntristeaz trupul, dar sufletul l curt, ci cele care ntristeaz constiinta, iar trupul l desfteaz20.

1. Despre Cel din fire bun cuget cele bune. Si despre tot omul gndeste numai bine.

2. n ziua judectii ne va cere Dumnezeu s dm socoteal pentru cuvinte, fapte si gnduri.

3. Deprinderea virtutii sau a pcatului ne misc s gndim, s grim, sau s svrsim cele bune sau cele rele.

4. Mintea stpnit de patimi cuget cele ce nu se cuvin. Iar cugetarea aceasta o fac artat cuvintele si faptele.

5. Gndului ru i premerge patima. Iar pricina patimii este simtirea (perceptia prin simturi), precum pricina relei ntrebuintri a acesteia este mintea.

6. ncuie simtirea si rzboieste nchipuirea (prejudecata); si dezrdcineaz patimile cu armele poruncilor.

7. Pcatul nvechit cere nevointa (ascez) ndelungat.

Cci obisnuinta nvrtosat nu poate fi clintit din loc dintr-o dat.

8. Nevointa struitoare n nfrnare si dragoste prin rbdare si liniste scoate cele nrdcinate.

9. Misc-ti mintea necontenit la rugciune si vei mprstia gndurile care struiesc n inim.

10. Nevointa are trebuint de rbdare si de ndelung rbdare. Cci numai prin osteneal ndelungat se izgoneste iubirea de plcere.

11. Te vei deda usor cu ostenelile nevointei, de vei face toate cu msur si cu rnduial.

12. Pzeste aceeasi msur n nevoint si s nu dezlegi canonul fr trebuint.

13. Precum dragostea si nfrnarea curtesc gndurile, asa contemplatia si rugciunea toat nltarea trufas.

14. Constiinta curat o fac ostenelile nevointei, ca postul, privegherea, rbdarea si ndelunga rbdare. .

15. Cel ce rabd loviturile ncercrilor fr voie se face smerit la cuget, bine ndjduitor si cercat

16. Rbdarea este iubirea de osteneli a sufletului. Ea const din osteneli de bun voie si din ncercri fr de voie.

17. Pcatul e vestejit de struinta n suferinte si e ars deplin de rbdarea pn la capt.

18. Venirea ostenelilor ndurereaz simtirea; iar venirea ntristrii nltur plcerea.

19. Patru sunt patimile (afectele) cele mai generale, pe care le foloseste Providenta cu ntelepciune una mpotriva alteia.

20. Venirea ntristrii strmtoreaz plcerea; iar frica de chinuri vestejeste pofta.

21. Mintea chibzuit si ntreste sufletul si-si deprinde trupul la toat nevointa.

22. Strduieste-te s faci monah nu numai pe omul din afar, ci si pe omul dinluntru, izbvndu-1 de patimi.

23. Prima lepdare este lepdarea de lucruri; a doua si a treia este lepdarea de patimi si de nestiint.

24. Usor se izbveste cineva, dac vrea, de lucruri. Dar nu cu putin osteneal de patimile21 fat de ele.

25. Stpnindu-ti pofta, vei birui si mnia; cci ea este pricina care strneste mnia.

26. Oare ne-am izbvit de gndurile ptimase si ne-am apucat de rugciunea curat si nematerial, sau nu?

27. Mare este mintea care s-a izbvit de patimi si s-a desprtit de fpturi si petrece n Dumnezeu.

28. Cel ce nainteaz filosofeaz n acestea trei: n porunci, n dogme si n credinta Sfintei Treimi.

29. Mintea izbvit de patimi se afl n acestea: n gnduri simple, n contemplarea fpturilor si n lumina vesnic.22

30. n sufletele noastre se ascund patimi foarte rele. Ele se dau ns pe fat abia cnd se arat lucrurile.

32. Patimile sunt strnite de acestea trei: de amintire, de starea mustului din trup si de simtire (perceptia simtual), precum s-a zis.

33. Mintea care a-nchis simtirea si si-a fcut egal starea mustului din trup23 nu mai are rzboi dect cu amintirea.

34. Patimile sunt strnite de simtire, atunci cnd nu e de fat si dragostea duhovniceasc.

35. Postul cumptat, privegherea si cntarea de psalmi fac egal starea trupului.

36. Aceste trei schimb n ru starea trupului: lipsa de regul n hran, schimbarea aerului si atingerea dracilor.

37. Amintirile ptimase sunt fcute simple24 prin rugciune, citire, nfrnare si dragoste.

38. nchide nti simtirea prin liniste si apoi lupt cu armele virtutilor mpotriva amintirilor.

39. Pcatul cu cugetul este reaua ntrebuintare a gndurilor; iar pcatul cu fapta este reaua ntrebuintare a lucrurilor.

40. Reaua folosire a gndurilor si a lucrurilor st n a nu te folosi de ele cuvios si drept.

41. Patimile de ocar sunt lanturi ale mintii, care o tin n lucrurile supuse simturilor.

42. Neptimire desvrsit are acela care nu e mptimit nici de lucruri, nici de amintirile lor.

43. Sufletul bun face bine aproapelui. Iar de i se rspunde cu nerecunostinta, se poart cu ndelung rbdare si rabd ptimind cele ce-i vin de la acela.

44. Gndurile rele sunt avutii rele; cel ce nu se leapd de ele nu va ajunge la cunostint.

Cel ce ascult de Hristos se cluzeste pe sine spre lumin; iar cel ce-i urmeaz Lui se ndreapt pe sine.

46. Amintirea rului este o lepr a sufletului; si i se ntmpl aceasta din necinstiri, din pagub, sau din bnuiala gndurilor.

47. Domnul orbeste mintea ptimas; cci se ntristeaz pe nedrept pentru cele bune ale aproapelui.

48. Sufletul brfitor are n loc de lumin spine: cci se vatm pe sine, pe asculttor si uneori si pe cel grit de ru.

49. Uit rul acela care se roag pentru cel ce 1-a ntristat; si se izbveste de pomenirea rului cel ce nu crut darurile.

50. Ura fat de aproapele este moartea sufletului. Iar acesta o are si o face sufletul brfitorului.

51. Trndvia vine din neglijenta sufletului; si e neglijent sufletul care boleste de iubirea plcerii.

52. Cel ce iubeste pe Iisus se deprinde cu osteneli; iar prin struinta din osteneli izgoneste trndvia.

53. Sufletul se ntreste prin ostenelile nevointei; iar fcnd toate cu msur, alung trndvia.

54. Cel ce-si stpneste pntecele vestejeste pofta si mintea lui nu slujeste gndurilor de curvie.

55. Mintea celui nfrnat este biseric a Duhului Sfnt; iar mintea lacomului este slas al ciorilor.

56. Saturarea naste pofta dup feluri multe de mncri; iar lipsa ndulceste si pinea simpl.

57. Cel ce se bucur n chip ascuns mpreun cu cel pizmuit se izbveste de pizm; iar cel ce ascunde pe cel pizmuit izbveste (si pe altii) de pizm.

58. ndeprteaz-te de cel ce vietuieste cu nepsare, chiar dac a dobndit nume mare la multi.

59. Cstig-ti prieten pe brbatul iubitor de osteneal si l vei afla acopermnt greselilor tale.

60. Nepstorul s-a vndut multor stpni; si cum l poart, asa umbl.

61. n vreme de pace ti este binevoitor ca un prieten; iar n vreme de ncercare te rzboieste ca un dusman.

62. si pune sufletul su pentru tine nainte de strnirea patimilor; iar cnd se strnesc, ti ia sufletul tu.

63. Pmntul nelucrat s-a umplut de mrcini, sufletul nepstor de patimi necurate.

64. Mintea chibzuit si nfrneaz sufletul, si chinuieste trupul si-si struneste patimile. (si stpneste afectele).

65. Miscrile de la artare sunt semnele celor dinluntru, precum roadele produse sunt semnele unor pomi necunoscuti.

66. Cuvintele si faptele vdesc pe ftarnic si scot la artare pe proorocul mincinos ascuns.

67. Mintea nesocotit nu-si povtuieste (disciplineaz) sufletul si-1 deprteaz de la dragoste si nfrnare.

68. Pricina gndurilor netrebnice este deprinderea rea, care se naste din slav desart, din mndrie si ngmfare.

69. Proprii celor spuse nainte sunt ftrnicia, viclenia, uneltirea, ironia si minciuna, care e cea mai rea.

70. Slujesc celor spuse nainte: pizma, cearta, mnia, ntristarea si tinerea minte a rului.

71. Aceasta e calea celor ce vietuiesc n nepsare si aceasta celor ascunse n mine.

72. Sufletul se mntuieste prin reaua ptimire si smerenie. Ele l izbvesc din patimile mai nainte pomenite.

73. De gndul chibzuit tine cuvntul de folos; iar de sufletul bun fptuirea virtuoas.

74. Mintea luminat scoate cuvinte ntelepte si sufletul curat cultiv gnduri dumnezeiesti.

75. Gndurile celui strdalnic se ndeletnicesc cu ntelepciunea, iar cuvintele lui lumineaz pe cei ce ascult.

76. Cnd slsluiesc virtutile n suflet, cultiv gnduri bune; iar cnd slsluiesc pcatele, naste gnduri netrebnice.

77. Sufletul ptimasului e fabric de gnduri rele; si din vistieria lui scoate cele rele.

78. Vistieria cea bun este deprinderea virtutilor; si mintea bun scoate din aceasta cele bune.

79. Mintea lucrat de dragostea dumnezeiasc produce gnduri despre Dumnezeu; iar lucrat de iubirea de sine, face dimpotriv.

80. Mintea miscat de dragostea ctre aproapele gndeste nencetat cele bune despre el; la dimpotriv, bnuieste cele rele.

81. Pricinile gndurilor bune sunt virtutile; ale virtutilor poruncile; iar a lucrrii acestora voia liber.

82. Virtutile si pcatele venind si trecnd fac starea sufletului bun sau rea, miscndu-4 spre gnduri corespunztoare,

83. Pricinile gndurilor rele sunt pcatele; a pcatelor neascultarea; a neascultrii nselciunea simtirii; iar a nselciunii acesteia negrija mintii de a o pzi pe aceasta.

84. n cei ce nainteaz, dispozitiile spre cele potrivnice se schimb Usor; n cei desvrsiti, deprinderile n amndou prtile sunt greu de clintit.

85. Tria sufletului este o deprindere a virtutii anevoie de clintit, la care cel ce a ajuns zice: "Cine ne va desprti pe noi de dragostea lui Hristos", si celelalte25.

86. Tuturor patimilor le premerge iubirea trupeasc de sine; iar la urma tuturor vine mndria.

87. Cele trei gnduri mai cuprinztoare ale poftei se nasc din patima iubirii de sine.

88. ntelege, desigur, gndul lcomiei pntecelui, al slavei desarte si al iubirii de argint, crora le urmeaz toate gndirile ptimase, dar nu toate n comun.

89. Gndului lcomiei pntecelui i urmeaz cel al curviei; gndului de slav desart cel al mndriei. Iar celelalte n comun celor trei.

90. Urmeaz n comun celor trei: gndul ntristrii, gndul mniei, al pomenirii de ru, al pizmei, al trndviei si celelalte.

Rugciune

91. Stpne al tuturor Hristoase, slobozeste-ne pe noi de toate acestea, de patimile pierztoare si de gndurile ce se nasc n ele.

92. Pentru Tine am fost fcuti, ca s ne desftam, asezati fiind n raiul fcut de Tine.

93. Dar ne-am atras nou cinste, alegnd n locul desftrii fericite stricciunea.

94. A crei plat am luat-o n noi nsine, schimbnd viata vesnic cu moartea.

95. Acum, deci, Stpne, precum ai cutat la noi, caut

pn la sfrsit; precum te-ai ntrupat, asa ne si mntuieste pe noi toti.

96. Cci ai venit s ne mntuiesti pe noi cei pierduti. S nune desprti pe noi de partea celor ce se mntuiesc.

97. Ridic sufletele si mntuieste trupurile. Curteste-ne pe noi toti de toat ntinciunea.

98. Rupe legturile patimilor care ne stpnesc pe noi, Cel ce ai rupt cetele aracilor.

99. Si ne izbveste pe noi de asuprirea lor, ca numai tie s-ti slujim, luminii celei vesnice.

100. nviind din morti si cntnd mpreun cu ngerii cntarea fericit, vesnic si nesfrsit.

SUTA A PATRA

Al crei acrostih este acesta: Cu toate acestea, roag-te struitor de Domnul Dumnezeul nostru, s ne izbveasc pe noi din relele adevrate si din cele neadevrate.

1. Cel ce si-a desfcut mintea de dragoste fat de trup si de mngierile lui, acela a omort cu duhul cel viu faptele trupului.

2. Nu socoti c te-ai desprtit de afectiunea fat de trup, pn ce mintea se mai ndeletniceste cu cele ale trupului.

3. Precum cele ale trupului sunt simtirea si cele supuse simturilor, asa cele ale sufletului sunt mintea si cele inteligibile.

A. Retrage-ti sufletul de la simtirea celor spuse simturilor si mintea se va afla n Dumnezeu si n cele inteligibile.

5. nrudite cu dumnezeirea sunt fiintele cugettoare, cunoscute numai cu mintea; iar simtirea si cele supuse simturilor au fost create ca s slujeasc mintii.

6. Simtirea si cele supuse simturilor s-si slujeasc spre vederea (contemplarea) duhovniceasc si s nu ntorci simtirea si cele ale ei spre pofta trupului.

7. Ti s-a poruncit s omori faptele trupului, ca s nvii prin osteneli sufletul omort din plceri.

8. Las-te stpnit de Dumnezeu si stpneste-ti simtirea si nu te lsa tu,s care esti mai bun, stpnit de cel mai ru.

9. Dumnezeu este vesnic, nemrginit, nehotrnicit (indefinit), si a fgduit bunuri vesnice, nemrginite si negrite celor ce ascult de El.

10. Tine de firea mintii s petreac n Dumnezeu, s cugete despre purtarea Lui de grij si despre judectile Lui nfricosate;

11. Ai puterea de-a nclina spre amndou prtile; fii al prtii mai bune si vei supune pe cea mai rea.

12. Bun este simtirea si bune sunt cele spuse ei, ca lucruri ale Bunului Dumnezeu. Dar nu se pot asemna ctusi de putin cu mintea si cu cele inteligibile.

.13. Dumnezeu a zidit fiinta rational si mintal n stare de a primi duhul26 si cunostinta Lui. Iar simtirea si cele supuse simturilor le-a fcut spre trebuinta ei.

14. Precum slugii netrebnice i trebuieste nebunie s se supun stpnului bun, asa este nebunie ca mintea rational s se fac roab trupului striccios.

15. Mintea, carenu-si stpneste simtirea, cade prin ea n cele rele. Cci, nselat de plcerea celor spuse simturilor, si naste sie-si netrebnicie.

16. Stpnindu-ti simtirea, te asiguri din partea aducerii aminte. Cci amintirile, trezite prin simtire, misc patimile.

17. Asupreste-ti trupul si roag-te mereu; si te vei izbvi repede de gndurile aduse^de amintire (de prejudecat).

18. ndeletniceste-te nencetat cu cuvinte dumnezeiesti. Cci osteneala cu ele mistuie patimile.

19. Cetirea, privegherea, rugciunea si-psalmodia opresc mintea de la rtcirea n jurul patimilor.

20. Precum primvara misc plantele ca s odrsleasc, asa si neptimirea misc mintea spre cunostinta fpturilor.

21. Pzeste poruncile si vei afla pace; iubeste pe Dumnezeu si vei afla cunostint.

22. n osteneal, n robotire si n sudoarea fetei ai fost osndit s mnnci pinea cunostintei.

23. Negrija 1-a dus pe strmos la clcarea poruncii si, n loc de desftarea Raiului, 1-a osndit la moarte.

24. Stpneste si tu pe Eva27 si ia seama la sarpe ca nu cumva s-ti dea si tie din pom.

25. Precum sufletul face viu trupul dup fire, asa si virtutea si cunostinta sufletul.

26. Mintea nfumurat, purtat de duhul slavei desarte si al mndriei, e nour fr ap.

27. Stpnindu-ti iubirea de slav desart, ia aminte dinspre curvie, ca nu cumva, fugind de cinstiri, s cazi n necinste..

28. Fugind de slava desart, caut spre Dumnezeu; iar de nu, vei cdea desigur n prerea de sine, sau n curvie.

29. E propriu slavei desarte s-si arate destoinicia; si e propriu mndriei s dispretuiasc si s se otrasc.

30. Fugind de lcomia pntecului, pzeste-te de dorinta de-a plcea oamenilor, care vrea s arate un obraz palid la vedere

31. Postul frumos este cel ce se bucur de mncare putin si simpl si nu s plac oamenilor.

32. Postind pn seara, s nu mnnd atunci pn te saturi, ca s nu zidesti iarsi cele ce le-ai drmat o dat.

33. Cnd nu bei vin, s nu te saturi de ap; iar de nu, i dai curvei aceeasi materie.

34. Mndria ne face sa ne deprtm de ajutorul dumnezeiesc, s ne ncredem n noi nsine si s ne nltm mpotriva oamenilor.

35. mpotriva mndriei sunt dou leacuri; cinele primeste pe acestea va avea un al treilea foarte aspru.

36. Ca s nlturi mndria, trebuie s te rogi cu lacrimi, s nu dispretuiesti pe nimeni si s primesti necazurile cele fr voie.

37. Povtuirea prin ncercri este un toiag duhovnicesc. Ea nvat pe cel ce se. nalt fr minte s cugete cu smerenie.

38. Tine de firea mintii s nu sufere gndul ce brfeste n ascuns pe aproapele39.

39. Precum grdinarul, dac nu pliveste buruienile, neac legumele, asa si mintea, dac nu curteste, pierde ostenelile.

40. Brbat chibzuit este acela care sufer sfatul si mai ales pe Printele duhovnicesc, care-1 sftuieste.

41. Cel omort de patimi nu ascult sfatul si nu sufer ctusi de putin mustrarea si povtuirea duhovniceasc.

42. Cel ce nu primeste sfatul nu si ndreapt cile sale, ci e dus pururea spre prpstii si rpe.

43. Mintea care s-a lepdat de simtire28 si nu mai sufer nici s vad gnd de plcere este monah29.

44. Mintea care s-a tmduit pe sine nssi si tmduieste si pe altii cu cele ce s-a vindecat pe sine este doctor.

45. Caut virtutea si pstreaz-o nevtmat, ca s nu triesti urt si s mori jalnic.

46. Domnul nostru Iisus Hristos a druit tuturor lumina dar cei ce nu ascult de El se ntunec pe ei nsisi.

47. S nu socotesti lucru mic pierderea virtutii; cci pentru ea a intrat moartea n lume.

48. Omort fiind mintea prin clcarea poruncii a urmat cu necesitate si moartea trupului.

50. Precum Adam neascultnd a czut n moarte, asa Mntuitorul ascultnd a omort moartea.

51. Omoar pcatul, c s nu nvii mort si ca s nu treci de la o moarte mic la una mare.

52. Mntuitorul s-a ntrupat pentru neascultarea lui Adam c, dezlegnd osnda, s nvie pe toti.

53. Din viat la viat trece acela care si-a omort patimile si s-a desprtit de nestiint.

54. Cerceteaz Scripturile si vei afla poruncile; si f cele zise si te vei izbvi de patimi.

55. Ascultarea poruncii aduce curtia sufletului; iar curtia sufletului aduce mprtsirea de lumin.

56. Cunostinta de Dumnezeu este pomul vietii, de care mprtsindu-se cel curat rmne nemuritor.

57. nceputul fpturii este credinta n Hristos; iar sfrsitul ei dragostea lui Hristos.

58. Iisus este Hristos si Domnul si Dumnezeul nostru, care, druindu-ne credinta n El spre viat,

59. Ni s-a artat prin suflet, trup si ndumnezeire, ca s izbveasc din moarte si sufletul si trupul ca un Dumnezeu.

60. S cstigm credinta, ca s venim la dragoste, din care se naste luminarea cunostintei.

61. Bunului credintei i urmeaz pe rnd acestea: temerea de Dumnezeu, nfrnarea de la plceri, rbdarea ostenelilor, ndejdea n Dumnezeu, neptimirea si dragostea30.

62. Din dragoste sincer se naste cunostinta natural. Iar acesteia i urmeaz cel din urm bun dorit. Acesta este harul cunostintei de Dumnezeu (al teologiei)31.

63. Mintea, care-si stpneste patimile, le stpneste desigur din fric, creznd lui Dumnezeu cu privire la cele ce a ndjduit32 si cu privire la cele ce i-au fost fgduite.

64. Cruia i s-a dat fgduinta i se cere nfrnare. Aceasta, dinuind, naste rbdarea, care este o deprindere mult iubitoare de osteneal.

65. Semnul rbdrii este dragostea de osteneli. Mintea ndrznind spre ele ndjduieste s dobndeasc cele fgduite si s scape de amenintri.

66. Asteptarea bunurilor viitoare uneste mintea cu cele asteptate; iar zbovind mintea n ele uit de cele de fat.

67. Cel ce a gustat din cele ndjduite arunc cele de fat. Cci tot dorul si 1-a golit n acela.

68. Dumnezeu este Cel ce a fgduit bunurile viitoare. Creznd Lui, cel nfrnat doreste cele viitoare ca (altul) cele de fat.

69. Semnul c mintea petrece n bunurile ndjduite este c a uitat cu totul de cele de aici si se lrgeste n cunostinta celor viitoare.

70. Bun este adevrul pe care l nvtm prin Dumnezeul adevrului, care umple nc de aici de ncredintare sufletul iubitor de Dumnezeu.

71 .Bunurile care asteapt pe mostenitorii fgduintei sunt mai presus de veacuri si mai nainte de orice veac si mai presus de orice minte si de cuvnt.

72. S ne supunem pe noi nsine canoanelor evlaviei, ca nu cumva, abtnd-ne n patimi, s cdem de la ndejde. .

73. Iisus Hristos, cel unul din Treime, al crui mostenitor vei fi tu.

74. Cel ce a nvtat cunostinta fpturilor de la Dumnezeu nu va fi necredincios Scripturii cu privire la cele spuse mai nainte.

75. Duhul Sfnt, aflnd mintea golit de patimi, o nvat tainic, potrivit cu puterea ei, despre toate cele ndjduite.

76. Sufletul primeste cunostinta celor dumnezeiesti pe msura curtiei mintii.

77; Cel ce si-a disciplinat trupul si petrece n cunostint e curtit tot mai mult de cunostinta nssi.

78. Mintea, care ncepe s se ntelepteasc (s filosofeze) n cele dumnezeiesti, ncepe de la credint si, - trecnd prin cele de la mijloc, sfrseste iarsi la credinta cea mai de sus.

79. t-a nceputul ntelepciunii e vzut frica care e la urm. Iar la sfrsit, iubirea care e la nceput.

80. Mintea ncepnd s se ntelepteasc (s filosofeze) de la credinta cea apropiat sfrseste la teologia (cunostinta de Dumnezeu) de dincolo de orice minte, care este credinta ce nu se mai uit si vederea celor nevzute.

81. Ratiunile cu privire la Dumnezeu sunt contemplate de sfinti nu din El nsusi, ci din cele din jurul Lui.

82. Iar ratiunile din jurul lui Dumnezeu se cuget unele prin afirmare, altele prin nlturare.

83. Fiinta, dumnezeirea, buntatea si toate cte se zic pozitiv sunt prin afirmare. Iar nenceptoria, nemrginirea si nedefinirea si toate cte se zic negativ, sunt prin negare.

84. Dumnezeirea ascuns, mai presus-de minte si de cuvnt, a Sfintei Treimi fiind una, cele spuse mai nainte sinele asemenea sunt cele contemplate n jurul ei.

85. Precum spun (sfintii) o singur dumnezeire a Sfintei Treimi, asa mresc trei ipostasuri ale dumnezeirii celei una.

86. Cele spuse mai nainte prin afirmare si negare le cuget comune Sfintei si celei de o fiint Treimii, afar de cele proprii fiecrui ipostas, care si ele se zic cele mai multe prin afirmare, iar altele prin negare.

87. Cele proprii ipostasurilor dumnezeiesti ndeosebi spun c sunt acestea: nsusirea de Tat, nsusirea de Fiu, purcederea si toate cte se zic ndeosebi.

88. Iar ipostasul hotrsc c este o fiint cu proprietti deosebite. De aceea fiecare ipostas are si fiint comun si ceea ce-1 deosebeste ca ipostas.

89. Cele spuse mai nainte n comun prin negare despre Sfnta Treime le socot mai proprii dect cele spuse prin afirmare. Dar nu asa si n privinta propriettilor deosebitoare desi se zic si ele, cum am spus mai nainte, unele prin afirmare, altele prin negare, ca nsusirea de a fi nscut si nsusirea de a nu fi nscut si-cele asemenea. Cci nsusirea de a nu fi nscut se deosebeste dup nteles de nsusirea de a fi nscut. Fiindc cea dinti nsemneaz c Tatl nu s-a nscut, iar a doua c Fiul s-a nscut.

90. Pentru lmurirea ratiunilor contemplate n jurul fiintei Sfintei Treimi, ne folosim, cum s-a zis de cuvinte si nume. Dar nu tot asa pentru cele ale fiintei. Cci acestea sunt cu totul necunoscute de nici o minte si negrite prin nici un,cuvnt, fiind cunoscute numai Sfintei Treimi.

91. Precum zic c fiinta cea una a Dumnezeirii e ntreit n ipostasuri, asa mrturisesc c Sfnta Treime e de o fiint.

92. Tatl e cugetat ca fr de nceput si ca nceput (principiu). Fr de nceput ca nenscut. Iar nceput (principiu), ca Cel ce naste si purcede pe Cei ce sunt din El dup fiint si sunt n El din vesnicie, adic pe Fiul si pe Duhul Sfnt.

93. Unitatea miscndu-se, dup ei, pn la Treime, rmne unitate; iar Treimea adunndu-se iarsi pn la unitate, rmne Treime, ceea ce este lucru minunat.33

94. nteleg iarsi pe Fiul si pe Duhul, nu fr de principiu, dar vesnice. Nu fr de principiu, ca unele ce se rapoart la Tatl ca principiu si izvor; dar vesnice, ca "unele ce sunt din vesnicie mpreun cu Tatl, unul prin nastere, cellalt prin purcedere.

95. Pzeste dumnezeirea cea una a Treimii, nemprtit, si pstreaz cele trei Ipostasuri ale Dumnezeirii celei una, neamestecate.

96. Proprietti deosebitoare ale Tatlui zic c sunt acelea de-a fi fr de nceput si nenscut; ale Fiului de a fi nceput (n principiu) si de a fi nscut; iar ale Duhului Sfnt de a fi cu nceputul (principiul) si de a fi purces. Iar nceputul Fiului si al Duhului nu l zic temporal. Cci cum ar fi asa? Ci prin el arat cauza din care, ca lumina din soare, si au din vesnicie existenta. Cci din El (din principiu) sunt, dup fiint, desi nu dup El.

97. Proprietatea deosebitoare a ipostasurilor se pstreaz iarsi, dup ei, nemiscat si neschimbat. Iar fiinta comun sau dumnezeirea nemprtit.

98. Mrturisesc unitatea n Treime si Treimea n unitate, ca una ce se mparte nemprtit si se uneste mprtit.

99. Stiu pe Tatl ca nceputul (principiul) cel unul al tuturor: al Fiului si al Duhului, ca nsctor si ca izvor vesnic, mpreun vesnic, mpreun nesfrsit, nehotrnicit, de o fiint si nedesprtit; iar al fpturilor, ca Fctor, Proniator si Judector, prin Fiul adic si n Duhul Sfnt. "Cci din El si prin El si spre El sunt toate; Lui fie slava n veci. Amin .

100. Pe Fiul si pe Duhul Sfnt le zic iarsi mpreun vesnici cu Tatl, dar nu mpreun fr de nceput (principiu). mpreun vesnici cu Tatl, ca fiind mpreun cu Tatl din nesfrsit. Dar nu mpreun fr de nceput, nefiind fr cauz. Cci sunt din El, desi nu dup El, ca lumina din soare, precum s-a spus mai-nainte. Le zic, iarsi, si fr de nceput, cnd se ntelege nceputul din timp, ca s nu fie cugetate sub vreme cele din care este vremea. Deci nu sunt fr de nceput n privinta cauzei, dar sunt fr de nceput n privinta vremii, fiind mai nainte de orice vreme si de orice veac si mai presus de veac si de vreme, prin ele fiind tot veacul si toat vremea si cele din veac si cele din vreme; si ele fiind, precum s-a spus mai-nainte, mpreun vesnice cu Tatl, Cruia mpreun cu ele I se cuvine slava si stpnirea, n vecii vecilor, Amin.