Index > Scriitori filocalici

 
   Antonie cel Mare 
   autor anonim 
   Avva Filimon 
   Calist şi Ignatie Xantopol 
   Calist Angelicude 
   Calist Catafygiotul 
   Calist Patriarhul 
   Casian Romanul 
   Diadoh al Foticeei 
   Evagrie Ponticul 
   Filotei Sinaitul 
   Grigorie Sinaitul 
   Ilie Edicul 
   Ioan Carpatiul 
   Ioan Damaschin 
   Isaia Pustnicul 
   Isihie Sinaitul 
   Marcu Ascetul 
   Maxim Cavsocalivitul 
   Maxim Marturisitorul 
   Nichifor din singuratate 
   Nichita Stithatul 
   Nil Ascetul 
   Petru Damaschin 
   Simeon Evlaviosul 
   Simeon Metafrastul 
   Simeon Noul Teolog 
   Talasie Libianul si Africanul 
   Teodor al Edesei 
   Teognost 
   Teolipt mitropolitul Filadelfiei 
   Varsanufie si Ioan 
   Vasile de la Poiana Marului 

 

versiune cu diacritice - aici

FILOCALIA     4

 

CUVIOSUL TALASIE LIBIANUL SI AFRICANUL

Despre dragoste, înfrânare si petrecerea cea dupa minte

Catre Pavel Prezbiterul

 

1. Dorul întins întreg spre Dumnezeu leaga pe cei ce-l au cu Dumnezeu si întreolalta.(1)

2. Mintea care a dobândit dragostea duhovniceasca nu cugeta despre aproapele cele ce nu se potrivesc cu dragostea.(2)

3. Cel ce binecuvinteaza cu gura, dar dispretuieste cu inima ascunde fatarnicia sub chipul evlaviei.(3)

4. Cel ce a dobândit dragoste rabda fara sa se tulbure supararile si suferintele ce-i vin de la dusmani.(4)

5. Dragostea adevarata a dobândit acela care nu sufera banuieli si vorbe împotriva aproapelui.(…)

6. Cel ce aduce fratelui la cunostinta ocarile altuia ascunde pizma sub înfatisarea bunavointei.(9)

7.+ Slava desarta o stingi faptuind în ascuns; iar mândria o izgonesti nedispretuind pe nimeni.(18)

8. De slava desarta tine fatarnicia si minciuna, iar de mândrie parerea de sine si pizma.(19)

9. Povatuitor este acela care se stapâneste pe sine si-si supune sufletul si trupul ratiunii.(20)

10. Sinceritatea prietenului se arata la vreme de încercare, daca ia parte la necaz.(21)

11. Topeste-ti trupul cu foamea si privegherea  si vei alunga gândul josnic al placerii.(25)

12. Precum în fiinta Dumnezeu este necunoscut, asa în maretie este fara margini.(59)

13. Constiinta este un învatator sincer. Cine asculta de ea, petrece fara greseala.(71)

14. Nu crede gândului care judeca pe aproapele. Caci numai cine are visterie rea gândeste cele rele.(84)

15. Banuiala rea întuneca cugetarea si te face sa vezi în loc de cale cele alaturea de cale.(88)

16. De vrei sa te izbavesti de toate patimile, apuca-te de înfrânare, de dragoste si de rugaciune.(93)

 

SUTA A DOUA

 

1. Cele mai bune arme ale celui ce se linisteste cu rabdare sunt: înfrânarea, dragostea, rugaciunea, atentia si citirea.(…)

2. Scripturile cuprind acestea patru: poruncile, dogmele, amenintarile si fagaduintele.(20)

3. Sa nu întepi pe fratele tau cu vorbe de ghicitura, caci nu vei rabda când vei primi cele asemenea.(22)

4. Cui i s-a dat cunostinta i s-a dat lumina întelegerii. Iar cel ce primindu-o o necinsteste va vedea întuneric.(24)

5. Nu uita de faptuire. Caci uitând de ea se împutineaza cunostinta si facându-se foamete, te vei pogorî în Egipt.(…)

6. Obisnuieste-ti urechea sa asculte des cuvinte duhovnicesti si mintea se va departa de gândurile necurate.(36)

7.+ Stapâneste-ti stomacul, somnul , mânia si limba si nu vei lovi de piatra piciorul tau.(38)

8.+ Nevoieste-te sa iubesti pe tot omul deopotriva si vei alunga de-a valma toate patimile.(39)

9. Foloseste-te de trup ca de un slujitor al poruncilor, pazindu-l cu toata puterea nesupus placerilor si fara boala.(81)

10. Rascoala trupului vine din neglijarea rugaciunii, a dietei si a linistii celei bune.(82)

11. Citirea si rugaciunea curatesc mintea, iar dragostea si înfrânarea, partea pasionala a sufletului.(84)

12. Pazeste aceeasi înfrânare totdeauna, ca sa nu cazi prin neegalitate în cele contrare.(…)

13. Cel ce-si pune legi sie-si, sa nu se faca neascultator sie-si....

14. Marturisim un singur ipostas al lui Hristos în doua firi neîmpartit.(96)

15. Slavim neîmpartit ipostasul lui Hristos si marturisim neamestecata unirea firilor.(97)

16. Ne închinam unei Fiinte a dumnezeirii în trei ipostasuri si marturisim neamestecata unirea firilor.(97)

17. Proprietatile deosebite ale celor trei ipostasuri sunt: cea de Tata, cea de Fiu si purcederea. Iar comun au fiinta, firea, dumnezeirea si bunatatea.(99)

 

SUTA A TREIA

 

1. Despre Cel bun din fire, cugeta cele bune. Si despre tot omul gândeste numai bine.(1)

2.+ Caci numai prin osteneala îndelungata se izgoneste iubirea de placere.(10)

3. Te vei deda usor cu ostenelile nevointei, de vei face toate cu masura si cu rânduiala.

4. Cel ce rabda loviturile încercarilor fara voie se face smerit la cuget, bine nadajduind.(11)

5. Pacatul este vestejit de staruinta în suferinte si este ars deplin de rabdarea pâna la capat.(17)

6. Acestea trei schimba în rau starea trupului: lipsa de regula în hrana, schimbarea aerului si atingerea dracilor.(38)

7. Sufletul bun face bine aproapelui. Iar de i se raspunde cu nerecunostinta se poarta cu îndelunga rabdare si rabda patimind cele ce-i vin de la acela.(43)

8. Sufletul bârfitor are în loc de limba spin: caci se vatama pe sine, pe ascultator si uneori si pe cel grait de rau.(48)

9. Uita raul cel ce se roaga pentru cel ce l-a întristat: si se izbaveste de pomenirea raului, cel ce nu cruta darurile.(49)

10. Îndeparteaza-te de cel ce vietuieste cu nepasare, chiar daca a dobândit nume mare la multi.(58)

11. Câstiga-ti prieten pe barbatul iubitor de osteneala si-l vei afla acoperamânt greselilor tale.(59)

12. Mintea miscata de dragostea catre aproapele gândeste neîncetat cele bune despre el; dar dimpotriva, banuieste cele rele.(80)

13. Tuturor patimilor le premerge iubirea trupeasca de sine, iar la urma vine mândria.(86)

 

SUTA A PATRA

 

1. Citirea, privegherea si psalmodia opresc mintea de la ratacirea în jurul patimilor.(19)

2. Stapânindu-ti iubirea de slava desarta, ia aminte dinspre curvie, ca nu cumva, fugind de cinstiri, sa cazi în necinste.(27)

3. Postind pâna seara, sa nu manânci atunci pâna te saturi, ca sa nu zidesti iar cele ce ai darâmat odata.(32)

4. Când nu bei vin, sa nu te saturi de apa; iar daca nu, îi dai curviei aceeasi materie.(33)

5. Ca sa înlaturi mândria trebuie sa te rogi cu lacrimi, sa nu dispretuiesti pe nimeni si sa primesti necazurile cele fara de voie.(36)

6. Barbat chibzuit este acela care sufera sfatul si mai ales pe Parintele duhovnicesc, care-l sfatuieste.(40)

7. Sufletul primeste cunostinta celor dumnezeiesti pe masura curatiei mintii.(76)

8. Iar ipostasul hotarasc ca este o fiinta cu proprietati deosebite.(88)

9. Iar începutul Fiului si al Duhului nu-l zic temporar.(96)

 

SFÂNTUL ISICHIE SINAITUL

(EXTRASE)

 

SUTA ÎNTÂIA

 

1. Cel ce nu are rugaciunea curata de gânduri nu are arma pentru lupta.(21)

2. Dar mintea nu poate sa biruiasca nalucirea draceasca numai prin sine. Sa nu cumva sa îndrazneasca aceasta. Caci fiind vicleni, se prefac ca sunt biruiti, dar pe de alta parte o fac sa cada prin slava desarta. Prin chemarea lui Iisus Hristos însa, ei nu rabda sa stea si sa te însele nici macar o clipa.(24)

3. Vezi sa nu-ti faci pareri înalte despre tine.(25)

4. Cât împotriva duhurilor rautatii...?(26)

5. Caci petrecând în chinovie, trebuie sa taiem toata voia noastra din proprie hotarâre si cu draga inima, Însusi Dumnezeu fiind cu proestosul nostru.(31)

6. Caci voia noastra netaiata de noi de buna voie, obisnuieste sa se mânie pe cei ce încearca sa o taie fara sa vrem.(31)

7. Astfel trebuie sa fugim de semetie ca de veninul de aspida si sa ocolim multele întâlniri ca pe niste serpi si pui de vipere.(32)

8. Staruie înauntru mintii si nu vei obosi în ispite, dar daca pleci de acolo, rabda cele ce-ti vin asupra ta.(54)

9. Dupa cum celor ce s-au hranit fara socoteala le foloseste absintul amar, asa celor ce cu purtari pacatoase le e de folos sa patimeasca rele.(55)

10. Mintea se orbeste de aceste trei patimi: prin iubire de argint, prin slava desarta si prin placere.(…)

11. Bunul smereniei este greu de gasit.(63)

12. Vazând mintea putinatatea proprie si cât e de departe de desavârsirea fratilor, omul se va socoti pe sine pamânt si cenusa si nu om, ci un câine oarecare, ca unul ce este mai prejos si mai putin decât toti oamenii rationali de pe pamânt(…)

13. Calea spre cunostinta este nepatimirea si smerenia, fara de care nimeni nu va vedea pe Domnul.(67)

14. Cel ce se ocupa neîncetat cu cele dinlauntru e cumpatat.(68)

15. Multe patimi sunt ascunse în sufletele noastre, ele se dau pe fata abia atunci când apar pricinile.(72)

16. Fiind deci iubitor de învatatura, fa-te si iubitor de osteneala, caci cunostinta simpla îngâmfa pe om.(…)

17. Încercarile ce ne vin pe neasteptate, ne învata cu bun rost sa ne facem iubitori de osteneala.(81)

18. E propriu cinstitorului si tematorului de Dumnezeu simplitatea si smerenia.(82)

19. Nimeni nu e mai înalt decât cel smerit.(83)

20. Cu cât esti atent la cugetare, cu atât te vei ruga mai cu dor la Iisus.(84)

21. Asadar cum am spus                 si rugaciunea lui Iisus se sustin una pe alta.(…)

22. Nu trebuie, fratilor, sa îmbratiseze somnul cel ce vrea sa ramâna mereu neranit.(…)

 

SUTA A DOUA

 

1. Uitarea obisnuieste sa stinga paza mintii, cum stinge apa focul.(1)

2. Vechiul Testament este chipul nevointei trupesti, exterioare si sensibile, iar Sfânta Evanghelie care este Noul Testament este chipul atentiei, adica al curatiei inimii.(10)

3. Dracii ne duc pururea spre pacatuire si minciuna.(16)

4. Mânia pornita spre oameni este împotriva firii si întristarea care nu este dupa Dumnezeu si trândavia strica de asemenea gândurile bune si cunoscatoare. Pe acestea Domnul le împrastie prin marturisire, sadind înauntru bucurie.(34)

5. Iar gândurile înfipte si fixate în inima, fara voia noastra, se sterg prin rugaciunea lui Iisus facuta cu trezvie din adâncurile de întelegere ale inimii.(35)

6. Fara chemarea lui Iisus Hristos nu este cu putinta a izgoni momeala gândului rau.(40)

7. Cele dinauntru ale inimii, se prelungesc afara în chip.(…)

8. Evlavia este cea care smulge din radacina semintele celui rau.(45)

9. Monah cu adevarat este acela care a dobândit trezvie.(57)

10. Sufletul este întunecat deopotriva de aceste doua: de vorbirile gândurilor în cugetare si de vorbele desarte de afara.(83)

11. Nu este pacat mai mare ca pacatul iubirii trupesti de sine.(100)

 

SFÂNTUL FILOTEI SINAITUL

 

1. Nimic nu aduce tulburare ca vorba cea multa si nimic nu e mai rau ca vorba neînfrânata, care poate sa strice starea sufletului. (5)

2. Asa se cuvine sa umblam în fiecare zi, ca si cum ar trebui sa ne înfatisam înaintea lui Dumnezeu.(9)

3. Vorbele  fara rost ne pricinuiesc ura celor ce ne asculta, alteori batjocori si râs, defaimând aceia prostia cuvintelor. Altele întinarea cunostintei si iarasi altele osânda de la Dumnezeu si întristarea Sfântului Duh, ceea ce este mai înfricosat decât celelalte.(10)

4. Iar cel ce cugeta cu zabovire la moarte, vazând navalirile dracilor, mai ager decât cel ce face altfel, le arunca izgonindu-le. (21)

5. Sa nu lepadam nici ostenelile nevointei trupesti, caci din pamânt rasare grâul, iar din acesta odrasleste bucuria duhovniceasca si experienta celor bune. (28)

6. Cunostinta obisnuieste sa îngâmfe, facând pe om sa-si închipuie ca e mai presus de multe, daca e lipsit de învinovatirea de sine si de smerenie. (32)

7. Despre treptele pacatuirii. (34-35)

 

SFÂNTUL IOAN CARPATINUL

O suta de capete de mângâiere

 

1. De se va rascula în cugetul tau roiul gândurilor urâte si slabind vei fi biruit sa sti ca pentru o vreme te-ai despartit de harul dumnezeiesc.(5)

2. Monahul este dator sa aleaga postul cel mai frumos, sa nu se lase robit de patimi si sa porte grija pururea de cea mai deplina liniste (isihie).(9)

3. Dracii care urasc sufletele noastre, da unora în gând sa ne aduca laude reci, apoi ne îndeamna sa le îmbratisam plini de bucurie. (10)

4. Primeste mai bine pe cel ce te batjocoreste decât pe cel ce te lauda, de care s-a scris ca nu se deosebeste de cel ce blestema. (11)

5. Când, sârguindu-te pentru virtutea postirii nu o poti dobândi din pricina neputintei si cu inima zdrobita te întorci cu multumire catre Purtatorul de grija si Judecatorul tuturor, însusi faptul de a multumi milostivirii lui Dumnezeu ti se va pune în socoteala, numai sa te arati pururea umilit înaintea Domnului si sa nu te înalti fata de nici un om. (12)

6. Stiind vrajmasul ca rugaciunea ne sta noua aparatoare iar lui vatamatoare, se sileste sa ne desfaca de ea, ne împinge la pofta stiintelor elinesti.(15)

7. Iar a cânta nu este propriu celor ce se roaga, cerând ceva celor ce se veselesc; dar veselia sa o amestecam cu frica Dumnezeiasca.(14)

8. Drept aceea siliti-va sa va aratati credinta si cunostinta mai mult prin fapte.(…)

9. În starile triste ale sufletului obisnuieste sa înfloreasca harul lui Dumnezeu.(10)

10. Nimic nu obisnuieste sa piarda asa mult virtutea ca luarea în ras, batjocora si vorbirea desarta. Dar iar, nimic nu înnoieste sufletul învechit si nu-l face sa se apropie de Dumnezeu cu frica de Dumnezeu, atentia cea buna, cugetarea neîncetata la cuvintele lui Dumnezeu, înarmarea cu rugaciunea si urmarirea câstigului din privegheri. (20)

11. Multa destoinicie si mult folos câstiga sufletul daca rabda cu tarie orice necaz, fie ca vine de la diavoli, fie ca de la oameni si daca stie ca suntem datori sa purtam ostenelile si sa nu învinuim pe nimeni decât pe noi însine. Cel ce învinuieste pe altul pentru necazurile sale a alunecat din dreapta judecata a ceea ce se cuvenea. (21)

12. Nu numai aproape de sfârsitul lumii va grai diavolul cuvinte împotriva Celui Prea Înalt, cum zice Domnul, ci si acum se întâmpla uneori ca trimite prin gândurile noastre hule grele catre cer si graieste ocari împotriva Celui Prea Înalt, a fapturilor Lui si a Sfintelor Lui Hristos Taine.(24)

13. Chiar si o ispita daca este îngaduita împiedica pe cel ce se sârguieste în înaintare. Chindia pestisorul cel mic care opreste o încarcatura mare. (26)

14. Mila lui Hristos nu va înceta niciodata. (33)

15. … mintile monahilor adevarati se vor umplea de cunostinta. (34)

16. Se întâmpla uneori ca învatatorul e dat spre necinstire, suferind încercarile pentru oile ce s-au folosit duhovniceste. (35)

17.+ Socoteste ca-ti poruncesti sa nu manânci peste si vei vedea dupa aceasta ca vrasmasul te împinge neîncetat spre poftirea pestelui… (39)

18. Pe unul mântuieste Dumnezeu prin cunostinta, iar pe altul prin curatie si nerautate. Caci esti dator sa sti ca nu va lepada Dumnezeu pe cel fara de rautate. (40)

19. Cei ce se roaga mai staruitor, aceia sunt mai tulburati de ispite înfricosate si salbatice. (41)

20. Deci urmând cu râvna Stapânului tau mult iubit, de ti se va împiedica în calea vietii piciorul tau de vreo piatra patimasa si vei cadea chiar de mai multe ori, fara sa vrei, trecând prin locuri noroioase, ori de câte ori ti s-ar întâmpla sa cazi si sa te chinuiasca trupul, tot de-atâtea ori ridicându-te ia-te dupa Domnul tau cu aceiasi râvna pâna-L vei ajunge. (44)

21. Nu îngadui celor ce slujesc betiei si robesc meselor fara rânduiala sa fie cu îndrazneala fata de tine, nici celor ce vor sa-ti graiasca cu nerusinare, chiar daca ar fi cu parul alb sau chiar daca ar avea ani multi in viata monahala, ca nu cumva sa te acopere putreziciunea. (61)

22. Ispitele sunt un frâu care poate sa înfrâneze mândria omului, prin purtarea de grija a lui Dumnezeu.(62)

23. Dar e propriu sufletului mare si viteaz sa nu deznadajduiasca în nenorocire. (65)

24. Smerita cugetare, daruita din cer prin harul lui Dumnezeu la vremea sa, dupa multe lupte, întristare si lacrimi celor ce o cer, e neînsemnat mai puternica si mai mare decât smerenia care vine în cei ce au cazut din virtute. (72)

25. Dumnezeu nu dezamageste de mântuirea noastra.(81)

26. Mai ales împotriva acestor trei e dator monahul sa poarte un razboi neîndurat: împotriva nebuniei pântecelui, a slavei nefolositoare si a iubirii de bani care este închinare la idoli. (86)

27. Precum voieste Domnul ca om prin om sa se mântuiasca, asa se sârguieste satana ca om prin om sa se piarda. (88)

28. Nu te alipi de barbatul dispretuitor, viclean si limbut ca sa nu mergi cu el la munci. Caci de abia dobândeste cineva mântuirea stând în preajma celui drept. Dar daca locuieste cu cel viclean, va cadea în valuri, cum se umple cineva de lepra si nu-si da seama. Si cine va avea mila de cel ce s-a apropiat voios de balaur? Fugi deci de cei neînfrânati la limba, de cei porniti spre sfada si de cei ce tulbura madularele dinlauntru si din afara. (89)

29. Barbatul limbut, chiar daca merge drept în unele privinte, dar în aceea nu merge drept si mai degraba strâmb si-l vor vâna relele ca sa-l piarda. (90)

30. Dumnezeu este iubire si cine ramâne în iubire ramâne în Dumnezeu si Dumnezeu în el, caruia i se cuvine slava si puterea în veci. AMIN.

 

SFÂNTUL FILIMON

Cuvânt foarte folositor

 

1. Linistea naste nevointa, iar nevointa naste plânsul, iar plânsul frica, iar frica smerenia, iar smerenia trecerea cu vederea, iar trecerea cu vederea dragostea, iar dragostea face sufletul fara boala si fara patima si atunci cunoaste omul ca nu este departe de Dumnezeu.(…)

2. Daca vrei sa ajungi la aceste toate virtuti, fii fara grija dinspre orice om, fugi de lume si umbla cu râvna pe calea Sfintilor, tine-ti înfatisarea neîngrijita, haina patata si smerita, purtare simpla, cuvânt fara mestesug, mersul fara slava desarta, glasul netocmit, vietuieste în saracie, lasa-te dispretuit de toti, iar mai presus de toate pazeste-ti mintea, grijeste-te de trezvie.(…)

3. Cuvantul fara rost poate desparti mintea de pomenirea lui Dumnezeu, dracii silindu-o la aceasta, iar simtirile ascultand de ei. (   )

4. Numai lupta si frica mare pot pazi sufletul.

5. Trebuie sa te desparti de toata lumea    ???    si sa te faci fra de oras, fara casa, fara lucruri de-ale tale, neiubitor de argint, lipsit de avere, neumblator dupa castig si dupa schimburi, nepriceput in lucrurui omenesti, smerit la cugetare, impreuna patimitor, bun, bland, linistit, gata sa primesti in inima intipariturile venite din cunostinta Dumnezeiasca. (pag. 165; )

6. Iar cand dobandesti o virtute, sa nu ti se inalte gandul impotriva fratelui, fiindaca tu ai dobandit-o, iar acela nu i-a avut grija. Caci aceta este inceputul mandriei. (pag. 171)

7. Pazeste-te cu toata puterea sa nu faci nimic pentru placerea oamenilor. (pag. 171)

8. Iar cand mergi cu cineva pe cale, nu primii convorbire desarta, ci da-i mintii lucrarea duhovniceasaca pe care o avea, ca sa i se faca obicei bun si uitare a placerilor vietii si sa ajungi la limanul nepatimirii.

9. Cand te afli in biserica si vrei sa te impartasesti cu Dumnezeiestile lui Hristos Taine, sa nu iesi pana nu primesti pacea desavarsita. (pag. 172

10. Caci stiu ca pe cat se intind cele neplacute, pe atat se gatesc cununile celui ce rabda. (pag. 173)

 

 

                                        SFANTUL IOAN DAMASCHIN

 

               Cuvant minunat si de suflet folositor:

 

 

1)Virtutile sufletesti zicem ca sunt aceste patru cele mai generale: barbatia, prudenta, cumpatarea si dreptatea. Din acestea se nasc virtutile sufletesti: credinta, nadejdea, dragostea, rugaciunea, smerenia, blandetea, nemanierea, cunostinta dumnezeiasca, neiutimea, simplitatea, nerautatea, nefatarnicia, neinfrumusetarea, nemandria, nepizmuirea, neviclenia, neiubirea de argint, compatimirea, milostenia, generozitatea, neintristarea, strapungerea inimii, sfiala, evlavia, dorinta bunurilor viitoare, doru; dupa Imparatia lui Dumnezeu, poftirea infierii.

   Iar virtutile trupesti, mai bine zis uneltele virtutilor care se nasc intru cunostinta si dupa Dumnezeu si duc peom afara de orice fatarie si dorinta de a placea oamenilor, la inaintarea in smerenie si la nepatimire sunt acestea: infranarea, postul, setea, privegherea, starea de toata noaptea, plecarea deasa a genunchilor, neimbaierea, multumirea numai cu o singura haina, mancarea uscata, tarzie, putina, austeritate, bautura de apa, culcare pe pamant, saracie, neavere, neimpodobirea, neiubirea de sine, singuratatea, linistea, neiesirea din casa, toata reaua patimire si nevointa trupeasca si altele asemenea….(pag. 187)

2)Iar radacinile tuturor patimilor acestea este iubirea de sine, si cum ar zice cineva,cele dintai pricini ale lor sunt: iubirea de placere, iubirea de slava si iubirea de argint din care se naste tot raul. Dar nu savarseste omul nici un pacat daca nu-l biruie si nu-l ia in stapanire acesti uriasi puternici, cum zice prea inteleptul intre acestia, Marcu, adica: uitarea, nepasarea si nestiinta. Iar pe acestea le naste placerea, odihna, iubirea slavei de la oameni si imprastierea. Dar pricina cea dintai a tuturor acestora, si maica cea mai mare a lor este, cum am zis iubirea de sine, sau alipirea nerationala de trup si alipirea patimasa de el. Iar imprastierea si moleseala mintii, impreuna cu alunecarea la glune si la vorbe de rusine pricinuiesc multe rele si caderi, ca si indrazneala si rasul.

3)Iar dac impreuna cu impatimirea mai stapaneste pe om si o mica obisnuinta, il face pe cel stapanit de ea sa fie dus pe nesimtite, pana la capatul acestei impatimiri nerationale pentru placerea ascunsa in ea. (pag’188)

4)Sufletul se imparte in trei: in ratiune, iutime si pofta.

5)Caci mai mare decat toate virtutile este dreapta socoteala care e imparateasa si virtutea virtutilor. (pag. 195)

 

                      

                              SFANTUL TEODOR AL EDESEI

1)Trei sunt patimile cele mai grele, din care se nasc toate: iubirea de placeri, iubirea de argint si iubirea de slava. (10)

2)Caci pana ce sufletul se misca cu patima, se arata si stapanirea pacatului in el. (11)

3)Patimile trupesti si materiale si se vestejesc prin suferintele trupului. Iar cele sufletesti si nevazute se sting prin smerita cugetare, prin blandete si dragoste. (12)

4)Dracii, care ne razboiesc pururea, au obiceiul sa ne impiedice de la virtutile care ne sunt noua cu putinta si folositoare, dar sa ne indemne cu putere spre cele ce sunt cu neputinta si nefolositoare. (15)

5)Precum apa multa stinge flaacara, asa foamea, sau infranarea, impreuna cu smerenia sufletului, stinge fierbinteala trupului si nalucirile urate.(25)

6)Patima pomenirii raului sa fie deoarte de la tine, iubitorule de Hristos. (26)

7)In orice ispita si in orice razboi foloseste rugaciunea ca arma nebiruita; si vei invinge prin harul lui Hristos. (26)

8)Caci e mai bine sa dormi decat sa priveghezi in jurul vorbelor si al gandurilor desarte. (34)

9)Gandurile rele se nasc in suflet din frumusetea hainelor, din saturarea stomacului si din intalniri vatamatoare. (37)

10)De locuiesti cu un parinte duhovnicesc, si ai simtit folosul de la el, nimeni sa nu te desparta de dragostea lui si de impreuna locuire cu el. Sa nu-l judeci in ceva, sa nu-l vorbesti de rau daca esti mustrat sau lovit, sa nu dai ascultare unuia care-l defaima, sa nu te insotesti cu cel ce-l batjocoreste, ca sa nu se manie Domnul asupra ta si sa te stearga din cartea celor vii. (40)

11)Sa nu fi judecatorul faptelor parintelui tau, ci implinitorul poruncilor lui. Caci dracii au narav sa-ti arate lipsurile lui, ca sa-ti astupe urechile de la cuvintele lui si asa sa te scoata din lupta ca pe un ostas slab si fricos. (42)

12)Cel ce nu asculta de poruncile parintilor, calca cele mai insemnate datorii ale fagaduintei. (43)

13)Taie legaturile cu cei multi ca sa nu se imprastie mintea si sa nu-ti tulburi putinta linstirii. (56)

14)Mai usor este a curatii un suflet necurat decat a readuce la sanatate un suflet curatit si iarasi ranit. (67)

15)Nici sa nu dormiti aruncand totul asupra lui Dumnezeu, nici sarguindu-va sa nu socotiti ca dobanditi totul din ostenelile voastre. (68)

16)Cel cxe a impreunat faptuirea cu cunostinta, este un plugar vrednic de lauda, care isi uda locusorul sufletului din doua izvoare foarte limpezi. (74)

17)Ostenelile nevointei sfarsesc in odihna nepatimirii; iar modurile desfatari ajung la patimile de necinste. (77)

18)Alunga departe de la tine duhul vorbariei. Caci in el zac patimi foarte cumplite. Asadar tacerea e foarte trbuincioasa si foarte folositoare. (79)

19)Fereste-te de a vatama pe aproapele cu o limba vicleana, ca sa nu fi vatamat de ucigasul. (81)

20)Deasemenea fereste-te de a osandi greseala fratelui tau, ca sa nu cazi din bunatate si dragoste. (81)

 

 

                     AL ACELUIASI CUVIOS PARINTE AL NOSTRU TEODOR

                

                                 CUVANT DESPRE CONTEMPLATIE

 

1)Caci  cel ce s-a abatut de la rau, trebuie sa faca binele. (pag. 33)

2)Dupa masura cunostintei este si masura dorintei. (pag. 239)

3)Caci cercetarea firii lucrurilor ajuta foarte mult la curatire. Ea izbaveste da afectiunea patimasa fata de ele si inalta la pricipiul tuturor, ingaduind sa se vada din cele frumoase si minunate si mari, Cel mai frumos, Cel mai minunat si Cel mai mare, mai bine zis Cel mai presus de frumusete, de minunatie si de marime. (pag. 240)

4)Iar trupul este omorat prin post, priveghere, culcare pe pamant, prin haina aspra si strict necesara, prin osteneli si dureri. (240)

5)Eu insa afirm ca e cu neputinta sa zboare sufletul pironit de bogatie si de slava. (pag. 241)

6)Aceasta sete mancarea fiintelor intelegatoare, plinirea nedeplinatatii prin acea revarsare dumnezeiasca. (pag. 242)

7)Deci cauza ei (a slavei desarte) si scurt vorbind radacina tuturor relelor este nestiinta. (pag. 246)

 

 

                   A CUVIOSULUI PARINTELUI NOSTRU TEOGNOST

 

             DESPRE FAPTUIRE, CONTEMPLATIE SI PREOTIE

 

1)Iar daca vrei sa fi cunoscut de Dumnezeu, fa-te necunoscut de oameni, pe cat e cu putita. (1)

2)Ia seama la mangaierile de prisos ale trupului si fereste-te de ele, ca nu cumva sa-ti scaza din ostenelile tale, intrucat aceste mangaieri aduc o slabire a ostenelilor anterioare, dinainte de nepatimire, sau a celor de aici inainte. Socoteste paguba nu lipsirea de cele dulci ci caderea din cele mai inalte, prin impartasirea de ele. (2)

3)Si cand vei crede ca nu ai si nu sti nimic, atunci te vei imbogatii si in faptuire si in cunostinta de lauda intru Domnul. (3)

4)Retrage-te de la contemplatiile cele mai inalte, daca n-ai ajuns pana la nepatimirea cea mai de sus, si nu alerga fara oprire, poftind cele mai presus de tine. (6)

 

 

 

 

 

  

                                 DESPRE PREOTIE

 

5)Cel preotit trebuie sa se curateasca de toate patimile; dar mai ales de curvie si de pomenirea raului si sa nu aiba nici macar o inchipuire simpla. (17)

6)Dar multi din cei ce savarsesc aici cele sfinte cu nevrednicie, find rapiti fara veste de moarte, au fost trimisi la judecata de acolo. (20)

7)Departeaza-te cu intelepciune de pricinile patimilor. (29)

8)Nu pofti nepatimirea inainte de vreme, ca sa nu patesti ce a patit cel dintai zidit, impartasindu-se fara de vreme de pomul cunostintei. (30)

9)Nu te vei invrednicii de dragostea dumnezeiasca fara cunostinta, nici de aceasta fara credinta. (39)

10)Cacvi cum va crede cu usurinta cineva in cele ce nu se vad, fara har ? (41)

11)Tine-te pe tine de nimic, chiar daca te-ar convinge inselatorul sa-ti pari ca esti ceva. (43)

12)Dobandind faptuirea, inca nu te vei putea apropia prin ea de nepatimire, ca sa te rogi curat si neimprastiat, de nu vor veni in minte si vederile (contemplatiile duhovnicesti) ale cunostintii luminatoare si ale intelegerii lucrurilor. (46)

13)Nu vom fi pedepsiti si osanditi in veacul ce va sa vie pentru ce am pacatuit, odata ce amorimit o fire nestatornica si schimbacioasa. Ci fiindca pacatuind nu ne-am pocait, nici nu ne-am intors de la calea cea rea spre Domnul, dupa ce am primit putere si vreme de pocainta, ca sa aratama si mai mult ca dumnezeirea este buna, si nu dimpotriva patimasa, ca una ce pedepseste si se manie. Dar el pedepseste pacatul si nu pe noi. (47)

14)Clintindu-te dintr-o stare mai buna nu te speria, ci indrepteaza-te, alergand mai degraba la strea dinainte, cu intristare si mahnire si cu multa invinovatire de sine, ba si cu multa varsare de lacrimi intru frangerea duhului. Iesind prin acestea din caderea ce ti s-a intamplat, vei veni in valea bucuriei mantuitoare, intarindu-te de aici inainte cu toata puterea, ca nu cumva, maniind iarasi pe Judecator, sa fie trbuinta de lacrimi si necaz pentru impacarea Lui, sau, de nu se va intampla aceasta aici, sa fi pedepsit cu siguranta in veacul ce va sa vie. (48)

 

 

                                                  DESPRE PREOTIE

 

15)Mantuirea se castiga prin umilinta si virtute, nu prin slavita preotie, care cere o vietuire intocmai cua ingerilor. (57)

16)Chiar daca nu ai dobandit nepatimirea, pentru obisnuinta care poate te stapaneste, daca te afli in vremea iesirii in adancul smereniei, te vei inalta, nu mai putin ca cel fara patima, mai presus de nouri. (62)

17)Fiind purtator de trup, nu incerca sa iscodesti cum sunt cele inteligibile, chiar daca partea mintala a sufletului tinde spre acelea prin curatie. (65)

18)Tremura (diavolii) pana la iesire, necunoscandu-ti viitorul si neavandu-l sigur, ca unul ce seti zidit schimbacios, din pricina voii slobode. (65)

19)Cand vrasmasul simte ca sufletul nostru a ajuns la mari masuri ale virtutii, na intampina cu ispite salbatice si infricosate. (66)

20)Trupul umplut de must prin multa bautura si prin mult somn, e mare piedica spre neprihanire. Iar neprihanirea adevarata ramane nemiscata in fata nalucirilor din somn. (68)

 

 

                                    DESPRE PREOTIE

 

21)Umileste-te pe tine ca oaia de junghiere, socotind pe toti ca fiind intradevar mai presus de tine, si sileste-te sa nu ranesti constiinta cuiva, cu nesocotinta. Iar fra de sfintenie sa nu indraznesti a te atinge de cele sfinte, ca sa nu fi ars ca iarba de focul dumnezeiesc, sau sa te topesti ca ciara si sa fi pierdut. (70)

22)De vei savarsi cum trebuie slujba dumnezeizsca, cinstita si infricosata, si nu te va mustra constiinta pentru nimic, sa-ti nadajduiesti mantuirea din aceasta. Caci folosul de aici iti va fi mai presus de toata lucrarea si vederea (contemplarea). Si mai bine este fara indoiala, sa te departezi, prin recunoasterea neputintei tale, de inaltimea preotiei, decat sa te ti cu nedesavarsire si cu necuratie de ea, si parand multora ca te afli la inaltime sa zaci ca un starv vrednic de plans si de nevrednicie. (71)

23)Slujba cinstitei preotii si puterea ei de impacare si induplecare a lui Dumnezeu, atat de mult intrece orice psalmodie si orice rugaciune, cat soarele stelele. (72)

24)Nu se jertfeste trupul cel inaltat al lui Dumnezeu Cuvantul coborandu-se din cer, ci cum a zis oarecare dintre sfinti, insasi painea si vinul se prefac in trupul si sangele lui Hristos. (73)

25)Deaceea stau Sfintele descoperite inaintea noastra, dupa Simbolul Credintei, pe Sfanta Masa, avand sa fie sfintite, ca si cum s-ar ruga in oarecare chip pentru cei ce le aduc si ar striga cu graiuri negraite catre Cel ce locuieste in ceruri. (74)

 

 

               CUVIOSUL SI PREZBITERUL ILIE EDICTUL

 

1)Deaceea nici fapta fara ratiune nu este buna, nici ratiunea care se deapana fara fapta. (3)

2)Nici trupul nu se poate curatii fara post si priveghere, nici sufletul fara mila si adevar. Dar nici mintea, fara vorbirea cu Dumnezeu si fara vederea Lui. Acestea sunt perechile cele mai insemnate in aceste lucruri. (21)

3)Milostiv cu adevarat nu e cel ce da de buna voie cele de prisos, ci cel ce lasa cele de trebuinta neaparata celor ce le rapesc. (27)

4)Nu te intarata impotriva celui ce te opreaza fara voie ca cautand la izbavirea durere, plange-te pe tine si fericeste-l pe cel ti s-a facut pricina acestui folos, prin iconomia lui Dumnezeu. (31)

5)Nu te feri dinaintea celui ce te loveste cand trebuie, ci apropiete de el si-ti va arata cat de mare este raulce se ascunde de simtirea ta, si vei manca mancarea dulce a sanatatii, dupa ce ai mistuit pe cea neplacuta a amaraciunii. (33)

6)Cel mustrat trebuie sau sa taca, sau sa se apere cu blandete in fata celui ce-l invinuieste; nu ca sa-si sustina cel mustrat ale sale; ci ca sa ridice, poate pe cel ce s-a poticnit, mustrand din nestiinta. (35)

7)Cel ce se pocaieste in fata celui ce l-a suparat pe dreptate, inainte de a fi chemat de acela, nu se pagubeste cu nimic de ceea ce i se cuvine in urma pocaintei. Iar cel ce se pocaieste dupa ce e chemat, pierde jumatate din castig. Castiga tot ce s-a randuit, cel ce niciodata nu iese din tovarasie pentru intristarea ce i se face. Dar i se adauga si plata pe deasupra, cel ce-si ia in toate, greseala asupra sa. (36)

8)Nici cel trufas la cugetare nu-si cunoaste scaderile sale, nici cel smerit la cugetare nu-si cunoaste scaderile sale. Pe cel dintai il inseala o nestiinta rea; pe cel de-al doilea, una placuta lui Dumnezeu. (37)

9)Mustrarea face sufletul tare, iar lauda il face molesit si lenes spre cele bune.(39)

10)Bine este nevoitorului sa cugeteca e mai mic decat lucrarea lui, dar sa faca lucruri mai mari decat frica lui. Caci astfel se va afla cinstit la oameni si lucrator nerusinat lui Dumnezeu.(42)

11)Fara smerita cugetare adevarul este orb. (46)

12)Primul bine este a nu gresi in nimic; iar al doilea a nu ascunde de rusine 0greseala ta, nici a te fali cu ea. Ci mai bine sa te smeresti si sa te invino vatesti tu tu insuti impreuna cu cel ce te invinovateste si sa primesti cu bucurie certarea. Neintamplandu-se aceasta, tot ce aduci lui Dumnezeu e fara valoare.(48)

13)Cel ce spala haina rupta a aproapelui cu cuvinte dumnezeiesti sau o coase prin daruri, arata ca unul care, stapan fiind, imbraca infatisare de sluga. Dar sa ia seama cel ce face aceasta ca nu cumva, nefacandu-o ca o sluga,sa-si piarda deodata cu plata sa si cinstea puterii de stapan, care i se cuvine pentru slava desarta.(50)

14)Celui ce se largeste i s-au oprit lacrimile. Dar ii izvorasc celui ce iubeste calea cea stramta.(59)

15)Nici pacatosul, nici dreptul nu e in afara de intristare. Dar cel dintai, fiindca n-a parasit cu totul raul, iar cel de-al doilea, fiindca n-a atins inca desavarsirea [binele adevarat.(60)

16)Nu te lasa legat de ceea ce e mic, si nu vei robi la ceea ce e mare. Caci raul mai mare nu ia fiinta inaintea celui mai mic.(64)

17)Unind infranarea cu simplitatea, te vei face partas de fericirea de acolo.(68)

18)Libidinozitatea(puterea pacatului e mai mare ca ratiunea, chiar daca nu pacatuieste, se pierde din suflet prin post si rugaciune; voluptatea(lucrarea pacatului e mai slaba ca ratiunea, chiar daca patimeste inauntru), prin priveghere si tacere; aplecarea spre patima, prin linistire si atentie. Iar nepatimirea se naste din pomenirea lui Dumnezeu.(74)

19)Toti se vor face din vii morti. Dar pacatului vor muri numai cei ce l-au urat pe acesta din tot sufletul.(78)

 

 

II

CAPETE DESPRE RUGACIUNE

 

1)Puterea rugaciunii este foamea de buna voie de mancaruri. Iar puterea foamei                   sta in a nu asculta si a nu vedea nimic din cele lumesti, daca nu e trebuinta neaparata. Cel ce nu poarta grija de acestea, nu a intarit zidirea postului; iar pe a rugaciunii a facut-o sa se surpe.(83)

2)... cel ce se poarta cu semetie in cele din afara, nu se roaga intru smere

nie.(97)

3)Iar monahului ii vor izvori lacrimile, daca patrunde cuvintele rugaciunii.(101)

4)... pacatul se naste din trandavie, ale somnului mult,si ale lacomiei de mancare.(103)

 

 

III

CAPETE DESPRE CUNOSTINTA

 

1)Nimic nu e mai infricosat ca gandul mortii si nimic mai minunat ca pomenirea lui Dumnezeu. Caci cea dintai aduce intristarea mantuitoare; iar cealalta daruieste veselie.(121)

2)Virtutile mai cuprinzatoare ale sufletului fiind trei: postul rugaciunea si tacerea, cel ce vrea sa se desfaca [putin] de rugaciune, trebuie sa se odihneasca intru oarecare contemplatie naturala; cel ce vrea sa se desfaca de tacere, intr-o convorbire morala; iar cel ce posteste, intr-a doua mancare daruita.(126)

3)Gnostic (cunoscator) este cel ce-si face pogorarile cu maretie, iar urcusurile sufletului cu smerenie.(130)

 

IV

DESPRE FAPTUIRE SI CONTEMPLATIE

 

1)Nici faptuirea nu e ferma fara contemplatie, nici contemplatia nu e adevarata fara faptuire.(146)

2)Tinta celor ce se indeletnicesc cu faptuire, este omorarea patimilor; iara celor ce se indeletnicesc cu cunostinta, este contemplatia virtutilor.(147)

3)Cel ce se indeletniceste cu faptuirea, bea in rugaciune bautura strapungerii, dar contemplativul se inbata din paharul cel mai tare. Cel dintai filozofeaza in cele ale firii. Celalalt se suie si pe sine in rugaciune.(150)

4)La cei mai invatati, contemplatia predomina faptuirea; iar in cei mai grosi la minte,faptuirea predomina contemplatia. Dar amandoua ajung la acelasi sfarsit bun. Mai repede se va vedea insa aceasta in cei care contemplatia predomina faptuirea.(166)

5)Precum manzul nu sufera primavara sa stea la iesle si sa manance cele de acolo, asa nici mintea tanara nu poate rabda mult ingustimea rugaciunii, ci se bucura mai bine,ca si acela, sa iasa la largul contemplatiei naturale, care se afla in psalmodie si citire.(170)

6)Nimenea nu se poate ruga curat pana e stapanit de patima iubirii de frumusete si a iubirii de cinste.(225)

7)Este cu neputinta mintii sa aiba pace in cremea rugaciunii, daca nu si-a facut prietene infranarea si dragostea.(226)

8)Nici cel ce e in lipsa cu virtutea, din negrija, nici cel ce prisoseste, din pricina pareri de sine, nu se vor afla inlauntru limanului nepatimirii.(228)

9)Nu toti cei ce nu-l iubesc pe aproapele, il pot si ura, nici cei ce nu-l urasc, il pot si iubi. Si altceva este a pizmui sporul aceluia, si altceva este ai impiedica sporirea. Dar cea mai de pe urma treapta a pacatului sta in a nu fi numai muscat de darurile aceluia, ci in a si cleveti insusirile lui bune,ca n-ar fi asa.(230)

10)Cei ce s-au apropiat de nepatimire, sunt clintiti numai de naluciri, cei cu patimile domolite, de pofte; cei stapaniti de voluptate, de afectiuni.(233)

11)... Nici nu poate intra in limanul domolirii patimilor cel ce implineste poruncile de sila.(336)

12)Cei ce vorbesc dulce cu patimile prin ganduri, dar nu vin la incuviintare, se aseamana cu cei ce lasa sa intre fiara inauntru tarinii si a ingraditurii,dar nu-i ingaduie sa se sature din strugurii viei. Dar mai pe urma o gasesc mai tare decat puterea lor, ajungand adeseori la incuviintarea patimilor.(237)

13)Multi urca  pe crucea relei patimiri, dar putini primesc piroanele ei. Caci multi se supun ostenelilor celor de buna voie, dar celor ce vin fara voe nu se supun decat cei ce au murit cu desavarsire lumii acesteia si odihnei din ea.(239)

14)Cel ce respinge si nu primeste lauda oamenilor si odihna trupului, s-a dezbracat si de ultima haina a slavei desarte. Acesta s-a invrednicit sa se imbrace inca de aici in stralucire locuintei din cer, cautate cu multe suspine.(241)

15)Zicem ca e neprihanit acela care nu patimeste inauntru si nu se rostogoleste din pricina vederii.(243)

16)Frica e fiica credintei si pazitoarea poruncilor.(246)

17)Cei ce ne indeamna sa ne invoim cu placerile gatlejului, pana ce suntem nedesavarsiti, fac ceva asemanator cu cei ce ne poruncesc sa zgariem ranile aproape de vindecare, sau sa scarpinam bubele pentru placerea ce ne-o fac, sausa mancam bucate care sporesc caldurile, sau sa surpam ingraditura viei si alasam sa intre, ca o fiara, cugetul trupului, care sa strice gandurile cele bune ca pe niste struguri. Acestora nu trebuie sa le dam ascultare, nici sa nu ne plecam la lingusirile fara rost ale oamenilor si ale patimilor. Ci mai degraba sa intarim ingraditura infranarii pana vor inceta fiarele, adica patimile trupesti, sa urle, sau gandurile desarte sa coboare ca niste pasarisi sa vateme via, adica sufletul calauzit de vederile cele intru Hristos Iisus Domnul nostru, Caruia i se cuvine salva in vecii vecilor. AMIN.

 

 

SFARSIT SI LUI DUMNEZEU LAUDA.AMIM.