Index > Scriitori filocalici

 
   Antonie cel Mare 
   autor anonim 
   Avva Filimon 
   Calist şi Ignatie Xantopol 
   Calist Angelicude 
   Calist Catafygiotul 
   Calist Patriarhul 
   Casian Romanul 
   Diadoh al Foticeei 
   Evagrie Ponticul 
   Filotei Sinaitul 
   Grigorie Sinaitul 
   Ilie Edicul 
   Ioan Carpatiul 
   Ioan Damaschin 
   Isaia Pustnicul 
   Isihie Sinaitul 
   Marcu Ascetul 
   Maxim Cavsocalivitul 
   Maxim Marturisitorul 
   Nichifor din singuratate 
   Nichita Stithatul 
   Nil Ascetul 
   Petru Damaschin 
   Simeon Evlaviosul 
   Simeon Metafrastul 
   Simeon Noul Teolog 
   Talasie Libianul si Africanul 
   Teodor al Edesei 
   Teognost 
   Teolipt mitropolitul Filadelfiei 
   Varsanufie si Ioan 
   Vasile de la Poiana Marului 

 

versiune cu diacritice - aici

 

Parafraza in 150 de capete a

 

SFANTULUI SIMEON METAFRASTUL

 

(la cele 50 de cuvinte ale Sfantului Macarie Egipteanul)

(extrase)

Despre desavarsirea in Duh

 

 

1)            A se lepada de sine, socoteste ca inseamna: a se preda pentru totdeauna fratiei si a numai asculta deloc voia proprie, nici a mai fi domn peste ceva, afara de haine. Aceasta, pentru ca fiind dezlegat de toate, sa se tina cu bucurie, numai de cele poruncite lui, socotind pe toti fratii si mai ales pe intaistatatorii si pe cei ce au luat poverile manastirii, ca domni si stapani, pentru Hristos, ascultand pe Hristos care zice:”Cel ce voieste intre voi sa fie intaiul si cel mai mare sa fie cel din urma dintre toti si slujitor si rob tuturor”(Matei 20, 26). Nemai agonisindu-si, nici cinste , nici lauda de la frati, pentru slujirea si vietuirea sa. Caci zice:” Slujiti cu toata bunavointa, nu cu o slujire pentru ochi, ca cei ce cauta sa placa oamenilor”. Ci sa se socoteasca pe sine dator intotdeauna cu slujirea fratilor intru iubire si simplitate. (304)[8]

2)            Cand se va socoti omul pe sine implinitor desavarsit al poruncilor, e vadit ca pacatuieste si greseste impotriva poruncii ca unul ce se judeca pe sine si nu primeste  pe cel ce-l judeca cu adevarat.(12)

3)            Caci toata lupta si sraduinta vrasmasului aceasta este, precum s-a aratat, sa atraga mintea de la pomenirea lui Dumnezeu si de la frica si iubirea Lui, abatandu-l prin imbieri si momeli pamantesti de la binele adevarat la cele parute bune. (14)

 

 

DESPRE RUGACIUNE

 

4)Cei ce se straduiesc dupa un bine mai mare, sunt atacati de cel viclean cu o ispita mai mare.(19)

5)Daca nu impodobesc rugaciunea noastra smerita cugetare , simplitatea si bunatatea, rugaciunea aceasta sau mai bine zis paruta rugaciune, prea putin ne poate folosi.(22)

 

 

DESPRE RABDARE SI DISCERNAMANT(DREAPTA SOCOTEALA)

 

6)”Credincios e Dumnezeu care nu va lasa pe voi sa fiti ispititi peste ceea ce puteti,ci va face impreuna cu ispita si sfarsitul, ca sa puteti rabda.”(1 Cor. 6,17)[39]

7)Daca ne vom pazi cu grija de cercetarile duhurilor si le vom respinge chiar pe cele ceresti pentru cele ce nu sunt ceresti, le vom pricinui mai degraba bucurie si ne vor ajuta sa ne impartasim de si mai mult har si ne vor umple de bucurie duhovniceasca, dand marturie chiar din aceasta pricina despre dragostea noastra catre Dumnezeu.(45)

8.Sufletul stapanit de trandavie este tinut si de necredinta.(329)

9)Cuvantul spus de Facatorul, lui Cain, la aratare:”Gemand si tremurand vei rataci pe pamant,”este un chip si o icoana a tuturor pacatosilor,intru ascuns.(52)

10)Multi ajung la umilinta inimii si multi se fac partasi de darul ceresc si se rapesc de dragostea dumnezeiasca., dar neputand rabda ostenelile si ispitele celui viclean care-I momeste cu multa viclenie si mestesugire, cad din nou in lume si se afunda in adancul ei, pentru moleseala si slabiciunea vointei, sau pentru ca sant cuprinsi de impatimire fata de cevadin cele pamantesi.Caci aceia ce vor sa alerge cu tarie pana la sfarsit nu rabda sa se amestece alta dragoste in cea cereasca.(53)

11)*Adeseori si cele bune se savarsesc pentru slava desarta si atunci sunt socotite de Dumnezeu la fel ca furtul, nedreptateasi celelalte mari pacate.(56)

 

DESPRE INALTAREA MINTII

 

12)Cea dintai luna pentru toate sufletele iubitoare de Dumnezeu, adica pentru crestinii adevarati, este Xanticus, care este aprilie, prin care se arata puterea invierii.(61)

13)Dumnezeu, fiind bun si de oameni iubitor, are indelunga rabdare si asteapta mult pocainta fecaruia dintre pacatosi, facand sarbatoare cereasca din intoarcerea celui ce se caieste.(71)

14)Caci este si aceasta o amagire a celui rau, ca prin amintirea pacatelor de mai-nainte, sa ne aduca la deznadejde.(72)

15)Caci sunt multi in care se afla si harul lucrand, dar se ascunde si rautatea,fara sa se fi departat de la ei nicidecum.Ci amandoua duhurile, cel al luminii si cel al intunericului, lucreaza in una si aceeasi inima.(75)

16)Cei usurei si care inca nu sunt stapaniti cu totul de harul dumnezeesc au socotit ca au fost izbaviti dintr-o data de pacat.Dar cei ce au putere de discernamant si minte nu vor tagadui ca chiar daca locuieste harul lui Dumnezeu in ei, mai sunt scuturati de ganduri rusinoase si necuvenite.(75)

17)Am cunoscut pe unii dintre frati care s-au bucurat de un har atat de bogat, ca cinci sau sase ani le-au fost stinse si vestejite cu desavarsire miscarile poftei. Pe urma, cand pareau ca au luat cununa si linistea, le-a rasarit ca dintr-o cursa pacatul si s-a napustit asupra lor cu atata furie si salbaticie, incat i-a uimit si i-a nedumerit.(76)

18)* Daca ar tine cineva tot postul, toata privegherea, cantarea, toata nevointa si ar dobandi toata virtutea, dar lucrarea Duhului nu s-ar savarsi pe altarul inimii de catre har, intru toata simtirea si odihna duhovniceasca, toata randuiala nevointei ar fi nedeplina si aproape fara rost, neavand veselia Duhului lucrandu-se tainic in inima. (113)

19)Care este iconomia venirii lui Hristos? Reintoarcerea firii noastre la ea insasi si restaurarea ei. Caci a redat firii omenesti demnitatea lui Adam cel intai zidit. Dar pe langa aceasta I-a daruit ei o mostenire cereasca… Iara iubirea negraita a Stapanului fata de omul facut de El dupa chipul Sau.(150)

 

                                                SLAVA TIE DOAMNE !       



1 Omul nu trebuie sa-si spuna singur ca lucru cutare  e bun sau rau , ci sa astepte prin rabdare raspunsul de la Domnul cand nu are un povatuitor vazut.

2 Caci dintr-un om s-a facut toata lumea , precum dintr-o candela poate aprinde cineva pe toate celelalte, iar cea dintai nu se imputineaza