Index > Scriitori filocalici

 
   Antonie cel Mare 
   autor anonim 
   Avva Filimon 
   Calist şi Ignatie Xantopol 
   Calist Angelicude 
   Calist Catafygiotul 
   Calist Patriarhul 
   Casian Romanul 
   Diadoh al Foticeei 
   Evagrie Ponticul 
   Filotei Sinaitul 
   Grigorie Sinaitul 
   Ilie Edicul 
   Ioan Carpatiul 
   Ioan Damaschin 
   Isaia Pustnicul 
   Isihie Sinaitul 
   Marcu Ascetul 
   Maxim Cavsocalivitul 
   Maxim Marturisitorul 
   Nichifor din singuratate 
   Nichita Stithatul 
   Nil Ascetul 
   Petru Damaschin 
   Simeon Evlaviosul 
   Simeon Metafrastul 
   Simeon Noul Teolog 
   Talasie Libianul si Africanul 
   Teodor al Edesei 
   Teognost 
   Teolipt mitropolitul Filadelfiei 
   Varsanufie si Ioan 
   Vasile de la Poiana Marului 

 

versiune cu diacritice - aici

 

Rānduiala cea buna a vietii de sine

Cum se cuvine calugarului celui ce este īn afara de viata de obste, īntru luarea aminte a petrece precum cei de demult Parinti au petrecut. (anonim)

Pentru a te linisti, de se va putea, sa fie chilia ta īntunecata, de este ziua, cu perdea. De te sminteste cineva prin vedere, poti sa īnchizi ochii pentru a nu mai vedea nimic si īn felul acesta sa-ti poti tine gāndul si mintea la cuvintele rugaciunii deasupra inimii. Cauta sa nu umble mintea īn vraistea gāndurilor, sau, si mai mult, inima. Nu lua aminte nicidecum sa te gāndesti la ceva, caci chiar de-ar fi acel lucru bun, nu este deloc asa. Mintea trebuie silita sa nu gāndeasca decāt la Doamne Iisuse care esti pretutindeni si toate le plinesti. Nici o nalucire, mica sau mare, lumina sau foc, glas, bubuit, chip sau orice ar fi vazānd sau auzind, sa nu crezi. Nu lua aminte la unele ca acestea, de se vor īntāmpla vreodata caci acestea sunt pareri si minciuni. Socotesc īntr-o oarecare masura din cercarea mea ca am cunoscut acestea, dar am avut despre ele si cuvinte cu unele persoane care au vazut naluciri mari īn fata si le-au cercat cu auzul. Caci cei ce se linistesc cu mintea si cu trupul, pāna ce nu vor trece prin aceste mincinoase pareri, nu pot veni nici la adevarata buna sporire.

Unii ca acestia sa nu se teama nici īntr-un chip de spaima ce apare īn somn, ori de strigarea pe nume, iar īn izbāndiri de vise nicidecum sa nu creada, sau sa ia aminte. Sa nu se gāndeasca la ele cum au fost, bune sau rele, ca din īncrederea īn multe ca acestea, vine omul la parere si se strica. Dar mi se pare, dupa cum spun Sfintii, ca este de folos si spre spor ca trecānd prin aceste pricini si īntāmplari, de care nu te vei dumiri, sa ai povatuire si īndreptare, ca fara adevarata calauzire multi pier. Iar neavānd de la cine sa le descoperi, lasāndu-te īn mila lui Dumnezeu, tine-te de rugaciune numai, fie ca dormi, fie ca esti treaz, fie ca manānci, fie ca bei, fie ca faci oricare alt lucru, ca ea te va īnvata toate si-ti va fi de folos, pāna ce ai sa vezi.

Sileste-te mai vārtos la starea īn picioare, noaptea la priveghere, ca prin aceasta s-au dezbracat Parintii de omul cel vechi si au vazut pe Dumnezeu. La priveghere adauga trezvia, iar de trezvie lipeste rugaciunea lui Iisus, si dupa ce vei zabovi īntru acest lucru, o vei īntelege pe aceasta si va gusta sufletul tau din pomul vietii. Acestea īnsa nu le vei putea savārsi de nu te vei īnjuga cu pomenirea mortii tale, īn tot ceasul.

Am vazut pe oarecari din cei ajunsi īntru sporire, ca si īn adunare de frati, sau la vreme de nevoie si īn oras se pot linisti. Iar īn singuratate si īn liniste, mai mult se ajutoreaza decāt īn adunare, pentru ca īn adunare se pot pazi mai usor cei fara patimi si puternici, dar nici acelora nu le e prea de folos, ci primesc aceasta numai de se va īntāmpla cu oarecare vestire de la Dumnezeu, pentru vreo trebuinta a obstii. Īnsa maica acestora este strainatatea si linistea, iar unele ca acestea nu sunt legate de loc, ci le poti afla oriunde vei putea mai cu lesnire a īmplini acestea si a te ruga. Daca te rogi, esti biserica adevarata, īnsa īn singuratate sa nu sezi singur fara īnsotitor ca sa nu patieesti iesire din minte, ci īn doi sau trei frati īn asa zisa cale īmparateasca. Deci fii si acolo de obste, caci aceasta este calea marturisita si aleasa de Sfintii Parinti. Cei ce petrec īn aceasta rānduiala au un staret povatuitor, traind īn doua trei chilii, avānd biserica sub un acoperis si avānt totul de obste. Unii ca acestia au timpuri de adunare dupa voia celui mai mare, rugaciunea, māncarea, īmbracamintea, somnul si celelalte lucruri de nevoie, cu povatuire si cu blagoslovenie. Astfel acestia pot spori cu darul lui Dumnezeu, iar singur nu e lasat nimeni a sedea, fie le departe sau aproape, caci primejdios foarte este a trai unul despartit si de sine īn toate. Acest fel de trai este smintitor si pricinuitor de cadere cānd īn dreapta, cānd īn stānga, aducānd patimi sufletesti si trupesti, dupa cum am vazut si cum bine stiut este celor cunoscatori. Sunt īnsa unii care sunt singuri, dar au o īncapere tot cāte doi. Dar sunt si de aceia care, dupa ce au stat mai īnainte cāte doi, acum se afla cāte unul, īn coliba, īn pestera, ori īn vreo crapatura. Dar numai dupa ce s-au povatuit īn obste cu fratii, sau īn pustie, viind la sporire cu sfatul si cu stiinta altor cuviosi parinti, au īndraznit si īndraznesc acum a sedea singuri si a se lupta cu patimile si cu dracii. Rar īnsa sunt aceia care s-au lepadat de toata grija trupeasca si a lumii si ajungānd la sporire, si-au aruncat toata nadejdea catre Dumnezeu, pe care Īl doresc.

Cei ce sunt patimasi sa nu īndrazneasca a se lupta deosebit, īn singuratate cu dracii, ca sunt ucisi de acestia. Se cade noua neputinciosilor a ne sili la calea īmparateasca, si unde ne va ajuta locul, datori suntem a ne nevoi pentru māntuirea sufletului nostru. Daca facem asa, fara cadere vom petrece ramasita vietii noastre, iar cei ce doresc māngāierea cea de la Domnul, prea lesne o vor cāstiga. A caruia sa fie slava īn veci. Amin.