Isaia Pustnicul
·
Este in firea mintii mania
impotriva patimilor. Caci daca nu se manie omul impotriva tuturor
celor semanate de vrajmasul intr-insul, nu va vedea nici
curatie intru sine. Cand a aflat Iov lucrul acesta, a blestemat pe
vrajmasii sai zicand: ''Necinstitilor si
defaimatilor, lipsiti de tot binele, nu v-am socotit vrednici
nici de cainii turmelor mele!'' Iar cel ce vrea sa ajunga la mania cea
fireasca taie toate voile sale, pana cand intareste in sine
voia cea dupa fire a mintii.(Isaia Pustnicul)3
·
Cand, impotrivindu-te, vei birui oastea
vrajmasilor si o vei vedea ca fuge de la tine
slabita, sa nu ti se bucure inima. Caci rautatea
duhurilor este in urma lor. Ei pregatesc un razboi si mai
rau decat cel dintai si aduna forte inapoia
cetatii, poruncindu-le sa nu se miste din loc. Daca te
vei impotrivi lor mai departe, luptandu-te, vor fugi de la fata ta intru
slabiciune. Dar daca te vei inalta intru inima ta, pe motiv
ca i-ai izgonit si vei parasi cetatea, se vor ridica unii
de la spate, altii din fata si bietul suflet se va pomeni
impresurat de ei fara scapare. Cetatea este rugaciunea;
lupta este impotrivirea prin Iisus Hristos; iar baza de unde pornim lupta
noastra este mania. (Isaia Pustnicul)27
·
Sa stam deci,
fratilor, intru frica lui Dumnezeu, pazind si supraveghind
lucrarea virtutilor. Sa nu dam pricina de sminteala
cunostintei noastre, ci sa luam aminte la noi insine
intru frica lui Dumnezeu, pana cand se va dezrobi si ea
dimpreuna cu noi, ca sa se faca intre noi ei ea unire
deplina. Ea va fi atunci paznica noastra, aratandu-ne fiecare
lucru de care trebuie sa ne ferim. Daca insa nu o vom asculta,
se va departa de la noi si ne va parasi si vom
cadea in mainile vrajmasilor, care nu vor mai avea mila de
noi. Caci iata cum ne-a invatat Stapanul nostru,
zicand: ''Impaca-te cu parasul tau, pana esti inca
pe cale cu el''… si cele urmatoare. Parasul este
constiinta, fiindca se impotriveste omului ce vrea sa
faca voia trupului, iar daca acesta nu vrea sa o asculte il da
pe mana vrajmasilor sai. (Isaia Pustnicul)33
·
Cand vede Dumnezeu ca mintea I
s-a supus Lui din toata puterea si nu are alt ajutor fara
numai pe El singur, o intareste zicand: ''Nu te teme, fiul meu Iacob,
prea micule la numar Israel''; si iarasi: ''Nu te teme
ca te-am rascumparat; te-am numit cu numele Meu si al Meu
esti tu. De va fi sa treci prin apa, cu tine voi fi si
puhoaiele nu te vor inghiti. Iar de va fi sa treci prin foc, nu vei
fi ars, iar flacara nu te va mistui. Caci Eu sunt Domnul Dumnezeul
tau, Sfantul lui Israel, cel ce te mantuieste''. De va auzi mintea
aceasta incurajare, va indrazni impotriva vrajmasului,
zicand: ''Cine vrea sa bata razboi cu mine? Sa vie de
fata! Cine este protivnicul meu? Sa se apropie de mine!
Iata, Domnul este ajutorul meu, cine ma va asupri? Voi toti ca o
haina va veti invechi si veti fi mancati de molii''.
(Isaia Pustnicul)28
·
Dracii se invaluie si se
acopera pentru o vreme in viclesugul lor, ca doar isi va
lasa omul sloboda inima, socotind ca s-a izbavit de
lupta. Iar daca se intampla aceasta, sar dintr-o data
asupra bietului suflet si il rapesc ca pe o vrabie. Si daca
se afla mai puternici decat bietul suflet, il pravalesc
fara mila in pacate mai grele ca cele de la inceput, pentru
care s-a rugat sa fie iertat. Sa stam deci cu frica lui Dumnezeu
si sa strajuim inima, desavarsind lucrarea
noastra. Caci pazind virtutile, impiedicam
rautatea vrajmasilor. Iisus Hristos, invatatorul
nostru, stiind vrajmasa lor neindurare si milostivindu-se
de neamul omenesc, ne-a poruncit sa pazim inima cu strictete,
zicand: ''Fiti gata in tot ceasul, ca nu stiti in care ceas
vine furul; deci nu cumva venind sa va gaseasca dormind'';
si iarasi: ''Vedeti sa nu se ingreuieze inima
voastra intru desfranare, betie si griji lumesti si
sa vie peste voi fara de veste ceasul acela''. Deci ia seama la
inima ta, fiind cu luare aminte la simturile tale. Si daca se va
intovarasi cu tine pomenirea lui Dumnezeu, vei prinde pe
talharii care te prada de ea. Caci cel ce se deprinde sa
deosebeasca precis gandurile recunoaste pe cele ce vor sa intre
si sa-l spurce, fiindca acestea tulbura mintea ca sa
se faca mandra si trandava. Dar cei ce cunosc rautatea
lor raman netulburati, rugandu-se Domnului. (Isaia Pustnicul)27
·
Rogu-te, cata vreme esti in
trup, sa nu lasi sloboda inima ta. Caci precum plugarul nu
se poate bizui pe vreo roada ce se arata in tarina sa, mai
inainte de a o aduna in hambarele sale, fiindca nu stie ce i se poate
intampla, tot asa nu poate omul da drumul inimii sale ''cata vreme are
suflare in narile sale''. Si precum omul nu stie ce patima
il va intampina pana la cea din urma suflare, tot asa nu poate
slobozi inima sa pana are rasuflare; ci trebuie sa strige
totdeauna catre Dumnezeu, dupa ajutorul si mila Lui. (Isaia
Pustnicul)28
·
Cerceteaza-te, frate, in fiecare
zi, ca sa-ti cunosti inima si sa vezi ce patimi se
afla in ea inaintea lui Dumnezeu; si leapada-le din inima
ta, ca sa nu vie osanda rea asupra ta. (Isaia Pustnicul)28
·
Imprejurarile cer de la noi
rugaciune, precum valurile, vijeliile si furtunile cer carmaci.
Caci suntem supusi la atacul gandurilor, atat ale virtutii, cat
si ale pacatului. Iar stapan peste patimi se zice ca este
gandul cel evlavios si iubitor de Dumnezeu. Deci ni se cade noua,
celor ce ravnim linistea, sa deosebim si sa
despartim cu luare aminte si cu intelepciune virtutile
si pacatele, si sa aflam pe care virtute trebuie
sa o cultivam cand sunt de fata parintii si
fratii si pe care s-o lucram cand suntem singuri. Trebuie
sa mai stim care este virtutea prima, care a doua, a treia;
si care patima este sufleteasca si care trupeasca;
si din care virtute ne rapeste mandria, mintea, din care se
iveste lacomia pantecelui. Caci datori suntem sa
curatim gandurile, precum si orice inaltare ce ar
creste impotriva cunostintei de Dumnezeu. (Isaia Pustnicul)10
·
Cea dintai virtute este nepurtarea de
grija, adica moartea fata de orice om si de orice
lucru. Din aceasta se naste dorul de Dumnezeu. Iar aceasta naste
mania cea dupa fire, care se impotriveste oricarui atac incercat
de vrajmasul. Atunci gaseste salas in om frica
lui Dumnezeu, iar prin frica se face aratata dragostea. (Isaia
Pustnicul)22
·
Trebuie sa alungam din
inima momeala gandului, prin impotrivire cucernica in vremea
rugaciunii, ca sa nu ne aflam cu buzele vorbind cu Dumnezeu, iar
cu inima cugetand cele necuvenite. Caci nu primeste Dumnezeu
rugaciune tulbure dispretuitoare de la cel ce se indeletniceste
cu linistea. Scriptura ne indeamna pretutindeni sa pazim
simturile sufletului. De se va supune voia monahului legii lui Dumnezeu
si dupa legea Lui va ocarmui mintea cele supuse ei (inteleg
toate miscarile sufletului, dar mai ales mania si pofta,
caci acestea sunt supuse puterii ratiunii), am savarsit
virtutea si am implinit dreptatea, indreptand pofta spre Dumnezeu si
voia spre voile Lui, iar mania impotriva diavolului si a pacatului.
Spre ce lucrare nazuim prin urmare? Spre meditatia cea ascunsa.
(Isaia Pustnicul)23
·
De se va semana vreun gand urat
in inima ta, sezand in chilia ta priveste si
impotriveste-te pacatului, ca nu cumva sa te biruie.
Sarguieste-te sa-ti aduci aminte de Dumnezeu, gandind ca
iti poarta de grija si ca cele ce le
graiesti intru inima ta sunt descoperite inaintea Lui. Zi deci
sufletului tau: Daca te temi ca pacatosii, cari-s ca
si tine, sa nu vada pacatele tale, cu cat mai mult trebuie
sa te temi de Dumnezeu, care ia aminte la toate? Iar din sfatuirea
aceasta cu tine insuti vine in sufletul tau frica lui Dumnezeu.
Si daca ramai in ea, ramai neclintit de patimi, precum este
scris: ''Cei ce nadajduiesc spre Domnul sunt ca muntele Sionului; nu
se va clati in veac cel ce locuieste in Ierusalim''. Si la tot lucrul
pe care-l faci, sa ai pe Dumnezeu inainte si sa cugeti
ca vede orice gand al tau, si nu vei pacatui
niciodata. (Isaia Pustnicul)23
