Evagrie Ponticul
Evagrie imparte viata spirituala in activa si
contemplativa sau gnostica. Viata activa este numai
pregatirea pentru cea gnostica. Toata stradania omului
trebuie sa duca la cunoastere sau la gnoza, a carei
incoronare este contemplarea Sfintei Treimi. Rostul ascezei este sa
inlature piedicile ce stau in calea cunoasterii, prin
curatirea sufletului de patimi.
Virtutile, care sunt treptele
vietii active, se randuiesc in urmatoarea ordine: cea mai de jos e
credinta, care naste frica de Dumnezeu. Aceasta naste
pazirea poruncilor, ale carei fiice sunt: infranarea,
cumintenia, rabdarea si nadejdea. Toate duc la
nepatimire, al carei rod e dragostea. De acum parasim
viata activa. Dragostea ne introduce in viata
contemplativa.
Treapta
cea mai de jos a vietii contemplative este "gnoza naturala".
Dupa ea urmeaza "teologia", gnoza cea mai inalta, contemplarea
Sfintei Treimi, care e si treapta "rugaciunii curate".
Cunoasterea lui Dumnezeu, ca tinta suprema a
vietii duhovnicesti, nu se realizeaza prin cugetare
discursiva. Cel curatit ajunge pana la o cunoastere
intuitiva a Lui, in lumina sufletului indumnezeit. In timpul
rugaciunii, sufletul contemplativului este asemenea cerului, in care
straluceste lumina Sfintei Treimi. Dar pentru acestea se cere o
curatire de toate patimile si de toate gandurile in
legatura cu ele. Acesta e curatirea ce se cere sufletului,
care e sediul patimilor. Dar se cere si o curatire a
mintii, varful cunoscator, sau ochiul sufletului. Pana ce mintea
mai pastreaza chiar si numai ganduri nestrabatute de
patimi, ea poate cunoaste prin ele pe Dumnezeu in chip mijlocit. Dar
daca vrea sa ajunga la vederea Sfintei Treimi, trebuie sa
se curete si de aceste ganduri, ca sa devina cu totul
pura. La aceasta stare nu poate ajunge decat prin harul lui Dumnezeu.
Ajuns omul aci, in inima lui straluceste lumina Sfintei Treimi, el
vede lumina dumnezeiasca. Lumina aceasta este fara forma",
intrucat si Dumnezeu este fara chip, simplu si
nepatruns. In cunoasterea aceasta a lui Dumnezeu nu e nimic care sa
se intipareasca in mintea omului. De aceea mintea trebuie sa se
elibereze de orice intiparire a lucrurilor si intelesurilor lor.
Cunoasterea lui Dumnezeu e dincolo de orice chip. Viziunile imaginative
sunt suspecte. Cunoasterea aceasta e simpla, necompusa,
indescriptibila, fara imagini. Este o cucerire a mintii de
catre nemarginirea Celui infinit. Tocmai de aceea lumina aceasta este
intr-un anumit inteles si intunericul cel mai adanc,
"nestiinta fara margini". Dar aceasta cunoastere
are si alta latura. Cand lumina dumnezeiasca rasare in
minte, aceasta se vede pe sine insasi. Vederea proprie este o
conditie a desavarsirii minti. Astfel mintea in vremea
rugaciunii se vede pe sine, stralucind ca safirul si ca cerul,
ca locul unde s-a coborat Sfanta Treime.
Mult vorbeste
Evagrie de starea de nepatimire - apatia, ca o conditie a vederii lui
Dumnezeu. Semnul ca cineva ajuns la adevarata lipsa de patimi
sta in faptul ca se poate ruga netulburat si
neimprastiat, eliberat de toate grijile si de toate gandurile
si imaginile lucrurilor. Dar aceasta nepasare fata de
lucrurile lumii, nu este diferenta fata de Dumnezeu si
fata de semeni, ci o conditie pentru ca sa-i poata
iubi cu adevarat.
Patimile,
care pun stapanire pe om si de care trebuie sa se
curateasca pentru a ajunge la nepatimire, iubire si
groaza, le aduce Evagrie in legatura cu demonii, incat lupta cu
ele este in acelasi timp o lupta cu ei. Aceasta idee devine un
leit-motiv important al intregii asceze rasaritene.
Tot la Evagrie
gasim pentru prima data teoria celor opt patimi, sau vicii, sau
ganduri pacatoase, teoria ce va reveni mereu la scriitorii ascetici
de dupa el, la Casian, Nil, Ioan Scararul, Ioan Damaschin etc.
La
Evagrie sunt trasate directivele ascezei si misticei ulterioare, la el se
cuprind sistematizate aproape toate invataturile psihologice
si pneumatologige, aplicate in viata ascetica si
mistica din Rasarit.
·
Cat priveste hainele, sa nu
poftesti sa ai haine de prisos, ci ingrijeste-te numai de cele
care sunt de trebuinta trupului. ''Arunca mai bine asupra
Domnului grija ta si El va purta grija de tine''. ''Caci el se
ingrijeste, zice, de noi''. Daca esti lipsit de hrana sau de
haine, nu te rusina sa primesti cand ti le vor aduce
altii, caci rusinea aceasta este un fel de mandrie. Iar
daca prisosesti tu in aceasta, da si tu celui lipsit.
Asa voieste Dumnezeu sa se chiverniseasca intre dansii
copiii Sai. De aceea scrie Apostolul catre Corinteni cu privire la
cei lipsiti: ''Prisosul vostru sa implineasca lipsa altora, ca
si prisosul acelora sa implineasca lipsa voastra; ca
sa se faca potrivire, precum este scris: Celui ce are mult, nu i-a
prisosit si celui ce are putin, nu i-a lipsit''. Deci avand pentru
timpul de acum cele de trebuinta, nu te griji pentru vremea ce vine,
nici pentru o zi, nici pentru o saptamana si nici pentru o
luna. Caci venind de fata ziua de maine, va aduce El cele
de trebuinta. Tu cauta mai bine imparatia
cerurilor si dreptatea lui Dumnezeu. ''Cautati, zice Domnul,
imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate
acestea se vor adauga voua''.(Evagrie Ponticul)41
·
Sa nu-ti iei tanar
slujitor, ca nu cumva vrajmasul sa starneasca prin el vreo
sminteala si sa-ti tulbure cugetul, ca sa te
ingrijesti de mancari alese, caci nu vei mai putea sa te
ingrijesti numai de tine. Sa nu faci aceasta gandindu-te la odihna
trupeasca, ci cugeta la ce e mai bine, la odihna duhovniceasca,
caci cu adevarat e mai buna odihna duhovniceasca decat cea
trupeasca. Iar daca te gandesti la folosul tanarului,
sa nu te invoiesti nici atunci, caci nu este a noastra
datoria aceasta, ci a altora, a sfintilor parinti din chinovie.
Grijeste-te numai si numai de folosul tau, pazind chipul
linistii. Cu oameni cu multe griji si iubitori de materie sa
nu-ti placa sa locuiesti, ci locuieste sau singur, sau
cu frati neiubitori de materie si de acelasi cuget cu tine.
Ca cel ce locuieste cu oamenii iubitori de materie si cu multe
griji, vrand-nevrand va face si el tovarasie cu ei si
va sluji poruncilor omenesti. Nu te lasa atras in vorbire
desarta, nici in oricare alta napasta, ca mania, intristarea,
nebunia dupa lucruri pamantesti, frica de sminteala, grija
de nasteri, sau de rudenii, ba mai mult, ocoleste intalnirile dese cu
acestea, ca nu cumva sa te scoata din linistea din chilie
si sa te traga in grijile lor. "Lasa, zice Domnul, pe cei morti
sa-si ingroape mortii lor, iar tu vino de urmeaza Mie". Iar
daca si chilia, in care locuiesti, e incarcata cu
multe, fugi, nu o cruta, ca nu cumva sa te topesti de dragul ei.
Toate sa le faci, toate sa le implinesti, ca sa te
poti linisti! Incalzeste-ti inima, sarguind
sa te afli in voia lui Dumnezeu si in razboiul nevazut.
(Evagrie Ponticul)22
·
Daca nu te poti
linisti usor in partile tale, grabeste spre
instrainarea cu voia si intareste-ti gandul spre ea.
Fa-te ca un negutator priceput, care le cearca pe toate
cele folositoare linistii si pe toate caile pune stapanire
pe cele linistitoare si de folos acestui scop. Te sfatuiesc
iarasi: iubeste instrainarea, caci te
izbaveste de imprejurarile tinutului tau si te
lasa sa te bucuri numai de folosul linistii. Fugi de
zabovirile in cetate si rabda cu barbatie pe cele
din pustie: ''ca iata, zice Sfantul, m-am departat fugind si
m-am salasluit in pustie''. De este cu putinta, in nici
un chip sa nu te arati prin cetate. Caci nu vei vedea acolo
nimic de folos si nimic bun pentru petrecerea ta. ''Am vazut, zice
iarasi Sfantul, faradelege si pricini in cetate".
Asadar cauta locurile netulburate si singuratice si sa
nu te infricosezi de ecoul lor. Chiar naluciri de la draci de vei
vedea acolo, sa nu te inspaimanti, nici sa fugi,
lepadand alergarea ce iti e spre folosul tau. Sa stai pe
loc fara frica si vei vedea maririle lui Dumnezeu:
ajutorul, purtarea de grija si toata cunostinta spre
mantuire. ''Caci am primit, zice fericitul barbat, pe Cel ce ma
mantuieste de imputinarea sufletului si de furtuna''. ''Pofta
vagabondarii sa nu biruie inima ta, caci vagabondarea
impreunata cu pofta strica mintea cea fara de
rautate''. Multe ispite sunt cu acest scop. De aceea teme-te de greseala
si stai cu asezamant in chilia ta. (Evagrie Ponticul)22
·
Daca ai prieteni, fugi de
intalnirile dese cu ei, caci numai intalnindu-te rar cu dansii le vei
fi de folos. Iar, daca vezi ca iti vine prin ei vreo
vatamare, cu nici un chip nu te mai apropia de dansii. Trebuie
sa ai ca prieteni pe cei ce pot fi de folos si de ajutor
vietuirii tale. Fugi si de intalnirile cu barbatii rai
si razboinici, si cu nici unul din acestia sa nu
locuiesti impreuna; ba si de sfaturile lor cele de nimica
sa te lepezi. Caci nu locuiesc langa Dumnezeu si nici
statornicie n-au. Prietenii tai sa fie barbatii
pasnici, fratii duhovnicesti si parintii
sfinti; caci pe acestia si Domnul ii numeste asa
zicand: ''Mama mea, fratii si parintii mei acestia
sunt, care fac voia Tatalui Meu cel din Ceruri''. Cu cei
imprastiati de griji multe sa nu te aduni, nici
ospatare cu dansii sa nu primesti, ca nu cumva sa te
traga in imprastierea lor si sa te departeze de
la stiinta linistii. Caci au intr-insii patima aceasta.
Nu pleca urechea ta la cuvintele lor si nu primi socotintele inimii
lor, caci sunt cu adevarat pagubitoare. Spre credinciosii
pamantului sa fie osteneala si dorinta inimii tale si
spre ravna lor de-a plange. ''Caci ochii mei, zice, spre credinciosii
pamantului, ca sa sada ei impreuna cu mine". Iar
daca cineva dintre cei ce vietuiesc potrivit cu dragostea de Dumnezeu
vine sa te pofteasca la masa si vrei sa te duci,
du-te, insa de graba sa te intorci la chilia ta. De este cu
putinta, afara de chilie sa nu dormi niciodata, ca
de-a-pururi sa ramana cu tine harul linistii si vei
avea intr-insa neimpiedicata slujirea jertfei tale. (Evagrie Ponticul)22
·
Asezandu-te in chilia ta,
aduna-ti mintea si gandeste-te la ceasul mortii.
Priveste atunci la moartea trupului, intelege intamplarea, ia-ti
osteneala si dispretuieste desertaciunea din lumea aceasta,
atat a placerii cat si a straduintei, ca sa poti
sa ramai nestramutat in aceeasi hotarare a
linistii si sa nu slabesti. Muta-ti gandul
si la starea cea din iad, gandeste-te cum se chinuiesc sufletele
acolo, in ce tacere prea amara? Sau in ce cumplita suspinare? In
ce mare spaima si framantare? Sau in ce asteptare?
Gandeste-te la durerea sufletului cea neincetata, la lacrimile
sufletesti fara sfarsit. Muta-ti apoi gandul la
ziua invierii si la infatisarea inaintea lui Dumnezeu.
Inchipuieste-ti scaunul acela infricosat si
cutremurator. Adu la mijloc cele ce asteapta pe
pacatosi: Rusinea inaintea lui Dumnezeu, a lui Hristos
insusi, a ingerilor, a Arhanghelilor, a Stapanilor si a tuturor
oamenilor, toate muncile, focul cel vesnic, viermele cel neadormit, sarpele
cel mare, intunericul si peste toate acestea plangerea si
scrasnirea dintilor, spaimele, chinurile. Gandeste-te apoi
si la bunatatile ce ii asteapta pe drepti:
indraznirea cea catre Dumnezeu Tatal si catre Iisus
Hristos, catre ingeri, Arhangheli, Stapanii, impreuna cu tot
poporul Imparatiei si cu darurile ei: bucuria si
fericirea. Adu in tine amintirea acestora amandoua si plange si
suspina pentru soarta pacatosilor, imbraca vederea ta
cu lacrimi de frica sa nu fii si tu printre dansii. Iar de
bunatatile ce asteapta pe drepti bucura-te
si te veseleste. Sarguieste-te sa te invrednicesti de
partea acestora si sa te izbavesti de osanda acelora.
Sa nu uiti de acestea, fie ca te afli in chilie, fie afara
s nicidecum sa nu lepezi pomenirea aceasta dinaintea ta, ca cel
putin printr-aceasta sa scapi de gandurile spurcate si
pagubitoare. (Evagrie Ponticul)22
·
Uneori trupul e bolnav si de
trebuie sa mananci si de doua, de trei si de mai multe
ori, sa nu fie intristat cugetul tau caci ostenelile
trupesti nu trebuie sa fie tinute si in timpuri de
boala si de slabiciune, ci trebuie lasate atunci mai slobod
in anumite privinte, ca sa se intareasca trupul din nou
spre aceleasi osteneli ale vietuirii. Iar in privinta
infranarii de la anumite bucate, nu ne-a oprit dumnezeiescul cuvant ca
sa nu mancam ceva, ci a zis: ''Iata am dat voua toate, ca pe
legumele ierburilor'', ''mancati-le nimic cercetand'', si: ''Nu cele ce
intra in gura spurca pe om''. Deci infranarea de la anumite bucate
e lucru ce ramane la alegerea ta, ca o osteneala a sufletului.
(Evagrie Ponticul)10 34
·
Diavolii ori de cate ori ne vad
ca stam la rugaciune, ne stau si ei cu sarguinta
impotriva, sadind in mintea noastra cele ce nu trebuie, ca
sa ni le aducem aminte sau sa le gandim in vremea rugaciunii.
Asa vor ei sa duca mintea in robie, iar rugaciunea
noastra sa o faca nelucratoare, desarta si
nefolositoare. Caci desarta cu adevarat si
nefolositoare este rugaciunea facuta fara frica,
fara trezvie si priveghere. (Evagrie Ponticul)40
·
Dintre dracii care se impotrivesc
lucrarii noastre, cei dintai, care se ridica cu lupta, sunt cei
incredintati cu poftele lacomiei pantecelui, cei ce ne
furiseaza in suflet iubirea de argint si cei ce ne momesc
cu slava de la oameni. Toti ceilalti vin dupa
acestia sa ia in primire pe cei raniti de ei. Caci
este cu neputinta sa cada cineva in mainile duhului
curviei, daca n-a fost doborat intai de lacomia pantecelui. Precum nu
poate tulbura mania pe cel ce lupta pentru mancaruri, sau bani, sau
slava. Si este cu neputinta sa scape de dracul
intristarii cel ce nu s-a lepadat de toate acestea. Nici de mandrie,
cel dintai pui al diavolului, nu va scapa cineva, daca n-a smuls din
sine iubirea de argint, radacina tuturor rautatilor,
daca si saracia smereste pe om, dupa
inteleptul Solomon. Scurt vorbind, este cu neputinta sa
cada omul in puterea vreunui drac, daca n-a fost ranit mai intai
de acele capetenii ale lor. De aceea si diavolul aceste trei ganduri
i le-a infatisat Mantuitorului: intai indemnandu-l sa
faca pietrele paini, al doilea fagaduindu-i toata lumea
daca i se va inchina, si al treilea spunandu-i ca va fi acoperit
cu slava daca va asculta, intrucat nu va pati nimic dintr-o
asa de mare cadere. Dar Domnul, dovedindu-se mai presus de acestea,
i-a poruncit diavolului sa mearga inapoia Lui. Prin acestea ne-a
invatat ca nu este cu putinta sa alunge cineva de
la sine pe diavolul, daca n-a dispretuit aceste trei ganduri.
(Evagrie Ponticul)27
·
Toate gandurile diavolesti
furiseaza in suflet chipurile lucrurilor sensibile, cari,
punandu-si intiparirea in minte, o fac sa poarte in ea formele
acelor lucruri. Deci de la insusi lucrul care se deapana in
minte poti cunoaste care drac s-a apropiat de tine. De pilda,
daca in cugetul mea se infatiseaza chipul omului care
m-a pagubit, sau m-a necinstit, el da pe fata gandul
tinerii de minte a raului, furisat in minte. Daca
iarasi se invarteste in minte gandul la bani sau la slava,
dintr-acestea se va cunoaste duhul care ne necajeste. Asemenea
si la alte ganduri, din lucru afli pe dracul ce e de fata
si iti furiseaza naluciri. Cu aceasta nu zic ca
toate amintirile acestor fel de lucruri vin de la draci, deoarece si
mintea insasi, starnita de om, aduce inchipuiri de lucruri
si fapte; ci numai acelea dintre amintiri, care aprind mania si pofta
impotriva firii. Caci, prin tulburarea acestor puteri, mintea
preacurveste in cuget si este razboita, neputand primi
aratarea lui Dumnezeu, Cel ce i-a dat legea, dar stralucirea luminii
dumnezeiesti se arata puterii cugetatoare a sufletului in vremea
rugaciunii, dupa inlaturarea gandurilor lucrurilor. (Evagrie
Ponticul)27
·
Nu va putea sa alunge de la sine
amintirile patimase, omul care n-a avut grija de pofta
si manie, pe una stingand-o cu posturi, cu privegheri si cu culcatul
pe jos; iar pe cealalta imblanzind-o cu indelunga rabdare, cu
suferirea raului, cu nepomenirea de rau si cu milostenii.
Caci dintr-aceste doua patimi se tes mai toate gandurile
dracilor, care duc mintea la primejdie si pierzanie. Dar este cu
neputinta sa biruim patimile acestea, daca nu
dispretuim mancarurile, banii si slava, ba inca si
propriul nostru trup, pentru cei ce cauta adeseori sa-l
atate. Pilda fara zabava sa luam
de la cei ce se primejduiesc pe mare, care sar si din corabie de furia
vanturilor si a valurilor rasculate. Aici insa trebuie sa
fim cu luare aminte ca sa nu sarim din corabie spre a fi
vazuti de oameni. Caci vom pierde plata noastra si ne
va lua in primire un alt naufragiu si mai cumplit, sufland
impotriva-ne vantul dracului slavei desarte. (Evagrie Ponticul)27
·
Trebuie sa cercetam cum intiparesc
dracii nalucirile cele din somn in mintea noastra si-i dau o
anumita forma. Una ca aceasta obisnuiesc sa se intample
mintii, fie privind prin ochi, fie auzind prin auz, fie printr-o
simtire oarecare, sau fie prin amintire, care intipareste in minte,
miscandu-le, cele ce le-a agonisit prin mijlocirea trupului. Deci dracii,
mi se pare, rascolind amintirea o intiparesc in cuget. Caci
organele trupului stau in nelucrare, tinute de somn. Dar iarasi,
trebuie sa cercetam cum rascolesc amintirea? Sau poate prin
patimi? Asa trebuie sa fie, deoarece cei curati si
nepatimasi nu mai patesc una ca aceasta. Este insa
si o miscare simpla a amintirii, starnita de noi sau de
sfintele Puteri. Prin ea vorbim si petrecem cu Sfintii. Sa fim
insa cu atentie. Caci chipurile pe care sufletul impreuna
cu trupul le primeste intru sine, amintirea le misca
fara sa se mai ajute de trup. Aceasta se vede din faptul ca
adesea patimim una ca aceasta si in somn, cand trupul se odihneste.
Trebuie sa stim ca precum ne putem aduce aminte de apa,
si cu sete si fara sete, tot asa ne putem aduce aminte
de aur si cu lacomie si fara lacomie; si
asa si cu celelalte. Iar faptul ca mintea afla aceste sau
acele deosebiri intre nalucirile sale, se datoreste vicleniei
vrajmasilor. Dar trebuie sa stim si aceasta: ca
pentru naluciri se folosesc dracii si de lucrurile de dinafara,
ca de pilda de vuietul apelor, la cei ce calatoresc pe mare.
(Evagrie Ponticul)25 28
·
Scopul dracilor e ajutat mult de
mania noastra, cand se misca impotriva firii, facandu-se al
lor. De aceea toti zoresc sa o intarate zi si noapte. Cand
o vad insa legata de blandete, atunci cauta pricini
indreptatite ca sa o dezlege indata, ca facandu-se
foarte aprinsa, sa o foloseasca pentru gandurile lor furioase.
De aceea nu trebuie sa o intaratam nici pentru lucruri drepte,
nici pentru nedrepte, ca sa nu dam chiar noi sabie primejdioasa
in mana vrajmasului, ceea ce stiu ca fac multi si
.mai mult decat trebuie, aprinzandu-se pentru motive neinsemnate. Caci
spune-mi de ce te prinzi grabit la harta daca
dispretuiesti bucatele, banii si slava? De ce hranesti
cainele cand te lauzi ca nu ai nimica? Iar daca acesta latra
si se ia dupa oameni, trebuie ca ai niscai lucruri si vrei
sa le pazesti. Dar eu despre unul ca acesta cred ca e
departe de rugaciunea curata, stiind ca mania este
ciuma pentru o astfel de rugaciune. Si ma mir ca unul
ca aceasta si pe Sfinti i-a uitat: pe David, care striga:
''Opreste mania si paraseste turbarea''; pe Ecclesiastul
care porunceste: ''Alunga mania de la inima ta si scoate
viclesugul din trupul tau"; pe Apostolul care randuieste: ''
Sa ridicam in toata vremea si in tot locul maini cuvioase
spre Domnul, fara manie si ganduri''. De ce oare nu
invatam si noi de la obiceiul tainic si vechi al
oamenilor, care alunga cainii din casa in vremea rugaciunii?
Obiceiul acesta ne da sa intelegem ca mania nu trebuie
sa fie cu cei ce se roaga. '' Mania este vinul serpilor''. De
aceea nazireii se infraneaza de la vin. (Evagrie Ponticul)3
·
Despre faptul ca nu trebuie
sa ne ingrijim de imbracaminte si bucate, socot de prisos a
mai scrie, insusi Mantuitorul oprind acest lucru in Evanghelii. ''Nu
va ingrijiti, zice, in sufletul vostru ce veti manca, sau ce
veti bea, sau cu ce va veti imbraca'', caci toate
acestea le fac paganii si necredinciosii, care leapada
purtarea de grija a Stapanului si tagaduiesc pe
Facatorul. De crestinii este cu totul strain acest lucru,
de indata ce cred ca si cele doua vrabii vandute cu un
ban stau sub purtarea de grija a Sfintilor ingeri. Au insa
dracii si obiceiul acesta: dupa gandurile necurate, aduc in suflet
si pe acelea ale grijii, ca sa se departeze Iisus de la noi,
umplut fiind locul cugetarii cu multime de ganduri, si sa
nu mai poata rodi cuvantul, fiind coplesit de gandurile grijii.
Lepadand dar asemenea ganduri, sa lasam toata grija
noastra in seama Domnului, indestulandu-se cu cele de fata, cu
imbracaminte si hrana saracacioasa, ca
sa slabim in fiecare zi pe parintii slavei desarte.
Iar daca cineva socoteste ca nu-i sta bine in haina
saracacioasa, sa priveasca la Sfantul Pavel cum
asteapta in frig si dezbracat, cununa dreptatii.
Daca Apostolul a numit lumea aceasta stadion si teatru, oare cel ce
s-a imbracat cu gandurile grijii, mai poate alerga spre rasplatirea
chemarii de sus a lui Dumnezeu, sau mai poate sa lupte cu
incepatoriile, cu domniile si cu stapanitorii intunericului
veacului acestuia? Eu nu stiu daca-i va fi cu putinta;
acest lucru l-am invatat de la insesi cazurile vazute.
Caci se va impiedica in haina si se va rostogoli la pamant,
ca si mintea de gandurile purtarii de grija, daca e
adevarat cuvantul care zice ca mintea ramane statornic
lipita de comoara sa, ca ''unde este comoara ta, acolo va fi si
inima ta''. (Evagrie Ponticul)6 41
·
Dintre ganduri unele taie, altele se
taie. Si anume taie cele rele pe cele bune, dar si cele rele se taie
de catre cele bune. Sfantul Duh ia aminte la gandul cel dintai ce l-am pus
si dupa acela ne osandeste sau ne primeste. Iata ce
vreau sa zic: Am gandul de a primi pe straini si-l am
intr-adevar pentru Domnul, dar venind ispititorul, il taie si
furiseaza in suflet gandul de-a primi pe straini pentru
slava. Sau am gand sa primesc pe straini ca sa fiu
vazut de oameni; dar daca vine peste el un gand bun, il taie pe cel
rau, indreptand catre Domnul virtutea noastra si silindu-ne
sa nu facem aceasta pentru lauda de la oameni. (Evagrie Ponticul)28
·
Deci daca staruim cu fapta
la gandurile dintai, cu toata ispita celor de-al doilea, vom avea numai
plata gandurilor ce ni le-am pus mai intai, deoarece oameni fiind si
luptand cu dracii, nu putem tine gandul drept nestricat, nici pe cel
rau neispitit, odata ce avem in noi semintele virtutii. Dar
daca zaboveste cineva pe langa gandurile care taie (de-al
doilea), se aseaza in tara ispititorului si va lucra
starnit de ele. (Evagrie Ponticul)28
·
Dupa multa bagare de
seama am aflat ca intre gandurile ingeresti, omenesti
si de la draci este aceasta deosebire: intai gandurile ingeresti
cerceteaza cu de-amanuntul firea lucrurilor si urmaresc
intelesurile si rosturile duhovnicesti, de pilda: de ce a
fost facut aurul si pentru ce e ca nisipul si a fost risipit in
anumite particele de sub pamant si de ce trebuie multa
osteneala si truda pana sa fie aflat, apoi dupa
ce e aflat, e spalat cu apa si trecut prin foc, ca apoi sa
fie dat mesterilor, care fac sfesnicul cortului, catuia,
cadelnita si vasele de aur, din care, din darul Mantuitorului
nostru, nu mai bea acum regele babilonian. Dar gandul dracesc nu le
stie si nu le cunoaste pe acestea, ci furiseaza numai
placerea castigarii aurului fara rusine, si
zugraveste desfatarea si slava ce va veni de pe urma lui.
Iar gandul omenesc nu se ocupa nici cu dobandirea aurului si nu
cerceteaza nici al cui simbol este, sau cum se scoate din pamant, ci
aduce numai in minte forma simpla a aurului, despartita de
patima si lacomie. Acelasi cuvant se poate spune si
despre alte lucruri, dupa regula aceasta desprinsa in chip trainic.
(Evagrie Ponticul)28
·
Este un drac care se numeste
ratacitor, care se infatiseaza mai ales in zorii
zilei inaintea fratilor si le poarta mintea din cetate in
cetate, din sat in sat si din casa in casa, prilejuind, zice-se,
simple intalniri, apoi convorbiri mai indelungate cu cei cunoscuti, care
tulbura starea celor amagiti si putin cate putin
ii departeaza de cunostinta de Dumnezeu si-i face
sa-si uite de virtute si de fagaduinta.
Trebuie deci ca monahul sa observe acest gand de unde vine si unde
sfarseste, ca nu fara rost si din intamplare face
cercul acesta lung, ci vrand sa strice starea sufleteasca a
monahului, ca, dupa ce si-a aprins mintea cu acestea si s-a
ametit de prea multe convorbiri, sa fie fara veste de
atacat de dracul curviei, sau al maniei, sau al intristarii, care
intineaza si mai tare stralucirea tariei lui. Noi
insa, daca vrem sa cunoastem lamurit viclesugul
lui, sa nu graim indata catre el, nici sa dam pe
fata cele ce se petrec, cum infiripa in minte si in ce chip
putin cate putin vrea sa o impinga la moarte; caci va
fugi de la noi, fiindca nu vrea sa fie vazut facandu-le
acestea si asa nu vom cunoaste nimic din cele ce ne-am
straduit sa aflam. Ci sa-i mai ingaduim o zi sau
doua, sa-si ispraveasca lucrarea, ca afland cu
de-amanuntul tot lucrul pe care l-a mestesugit, sa-l
dam pe fata cu cuvantul si sa-l alungam. Dar
fiindca se intampla ca in vremea ispitirii mintea, fiind
tulburata, nu poate urmari cu de-amanuntul cele ce se petrec,
sa faca aceasta dupa alungarea dracului. Dupa ce te-ai
linistit, adu-ti aminte in tine insuti de cele ce ti s-au
intamplat, de unde ai inceput, pe unde ai umblat si in ce loc ai fost
cuprins de duhul curviei, sau al maniei, sau al intristarii si cum
s-au petrecut acestea. Invata-le acestea si tine-le minte,
ca sa-l poti da pe fata cand se va mai apropia de tine.
Da pe fata si locul unde sta ascuns, ca sa nu-i
mai urmezi. Iar daca vrei sa-l faci sa se infurie de-a binelea,
vadeste-l indata ce se apropie si dezvaluie cu
cuvantul locul dintai in care a intrat si al doilea si al treilea.
Caci foarte tare se scarbeste, nesuferind rusinarea. Iar dovada
ca i-ai grait tocmai la vreme o vei avea in faptul ca a fugit gandul
de la tine. Caci este cu neputinta sa stea, fiind scos la
aratare. Iar dupa biruirea acestui drac urmeaza un somn adanc
si greu, o amortire a pleoapelor, insotita de
cascari nenumarate si de umeri ingreuiati; dar de
toate acestea ne sloboade Duhul Sfant, prin rugaciune incordata.
(Evagrie Ponticul)28
·
Foarte mult ne foloseste spre
mantuire ura impotriva dracilor, care ne ajuta si la lucrarea
virtutii. Dar sa o nutrim aceasta de la noi, ca pe un vlastar
bun, nu suntem in stare, pentru ca duhurile iubitoare de placeri o
sting si cheama din nou sufletul la prietenie si
obisnuinta cu ei. Aceasta prietenie, sau mai bine
aceasta rana, anevoie de lecuit, o tamaduieste
insa doctorul sufletelor, prin parasirea noastra. Caci
ne lasa sa patimim lucruri infricosate de la duhuri,
noaptea si ziua, pana ce sufletul alearga iarasi la
ura cea de la inceput, invatandu-se a zice catre Domnul,
asemenea lui David: ''Cu ura desavarsita i-am urat, ca
vrajmasi s-au facut mie''. Iar cu ura
desavarsita uraste pe vrajmasi acela care nu
pacatuieste nici cu fapta nici cu gandul, lucru care este semnul
celei mai mari si celei dintai nepatimiri. (Evagrie Ponticul)28
·
Dar ce sa zicem despre dracul
care face sufletul nesimtit? Caci ma tem a si scrie despre
el. Cand navaleste acela, iese sufletul din starea sa
fireasca si leapada cuviinta si frica Domnului,
iar pacatul nu-l mai socoteste pacat, faradelegea n-o
mai socoteste faradelege si la osanda si la munca vesnica
se gandeste ca la niste vorbe goale. De cutremurul purtator de
foc el rade. Pe Dumnezeu, e drept, il marturiseste, insa
poruncile Lui nu le cinsteste. De-i bati in piept cand se
misca spre pacat, nu simte: de-i vorbesti din Scripturi, e
cu totul impietrit si nu asculta. Ii amintesti de ocara
oamenilor si nu o ia in seama. De oameni nu mai are rusine, ca
porcul care a inchis ochii si a spart gardul. Pe dracul acesta il aduc
gandurile invechite ale slavei desarte. ''Si daca nu s-ar scurta
zilele acelea, nimeni nu s-ar mai mantui''. De fapt dracul acesta este dintre
cei ce ataca rar pe frati. Iar pricina este invederata.
Caci nenorocirile altora, bolile celor dosaditi, inchisorile
celor nefericiti si moartea naprasnica a unora, pun pe
fuga acest drac, intrucat sufletul e strapuns putin cate
putin si e trezit la mila, fiind dezlegat de impietrirea
venita de la demon. Desigur noi nu le avem pe acestea aproape de noi,
data fiind si raritatea celor cuprinsi de neputinte printre
noi. De aceea Domnul alungand acest drac, porunceste in Evanghelii sa
mergem la cei bolnavi si sa cercetam pe cei din inchisori,
zicand: ''Bolnav am fost si n-ati venit la Mine''. In orice caz sa
se stie: daca cineva dintre monahi, fiind atacat de dracul acesta,
n-a primit gand de curvie, sau nu si-a parasit chilia din
nepasare, unul ca acesta a primit din cer rabdarea si
neprihanirea si fericit este pentru o nepatimire ca aceasta. Iar
cati s-au fagaduit sa cinsteasca pe Dumnezeu locuind
laolalta cu lumea sa se pazeasca de acest drac. Caci a
zice sau a scrie mai multe despre el, ma rusinez si de oameni.
(Evagrie Ponticul)1
·
Toti dracii fac sufletul iubitor
de placeri; numai dracul intristarii nu primeste sa
faca aceasta, ci el ucide gandurile celor ce au inceput aceasta
vietuire, taind si uscand prin intristare orice placere a
sufletului, daca e adevarat ca oasele barbatului trist se
usuca. Daca acest drac razboieste pe un monah cu
masura, il face incercat, caci il convinge sa nu se apropie
de nimic dintr-ale lumii acesteia si sa inlature toata
placerea. Dar daca staruie mai mult, naste ganduri care
sfatuiesc pe monah sa-si ia viata, sau il silesc sa
fuga departe de locul unde petrece. Acest lucru l-a gandit si l-a
patimit dreptul Iov fiind asuprit de acest drac. ''De as putea, zice,
sa ma omor, sau pe altul sa rog sa-mi faca mie
aceasta''. Simbol al acestui drac este salbaticiunea numita
naparca, a carei fire se arata prietenoasa, insa
al carei venin covarseste veninul celorlalte fiare, ba daca
e primit fara masura, omoara si animalul insusi.
Acestui drac i-a predat Pavel pe cel ce a facut nelegiuire in Corint. De
aceea si scrie cu ravna Corintenilor, zicand: ''Aratati-i
dragoste, ca nu cumva sa fie inghitit unul ca acesta de o intristare
mai mare''. Dar duhul acesta, care intristeaza pe oameni, stie sa
se faca si pricinuitor de buna pocainta. De aceea
si Ioan Botezatorul ii numea pe cei ce erau strapunsi de
duhul acesta si alergau la Dumnezeu ''pui de naparci'', zicand: ''Cine
v-a aratat voua sa fugiti de mania ce va sa vie?
Faceti deci roade vrednice de pocainta; si sa nu
vi se para a grai intru voi: Parinte avem pe Avraam''. Caci
oricine a urmat lui Avraam si a iesit din pamantul si din
neamul sau, s-a facut mai tare decat dracul acesta. (Evagrie
Ponticul)9
·
Cine si-a stapanit mania a
supus pe draci; iar cine s-a robit de dansa nu se mai tine de viata
monahala si e strain de caile Mantuitorului, daca se
zice ca insusi Domnul invata pe cei blanzi caile Sale.
De aceea cu anevoie poate fi vanata mintea monahului, care alearga pe
campia blandetii. Caci de nici o alta virtute nu se tem dracii
ca de blandete. Aceasta a dobandit-o acel mare Moise, care a fost
numit "bland, mai mult decat toti oamenii''. Iar proorocul David a
aratat-o ca este vrednica sa fie pomenita de Dumnezeu,
zicand: ''Adu-ti aminte, Doamne, de David si de toata
blandetea lui''. Insusi Mantuitorul nostru ne-a poruncit sa ne facem
urmatori ai blandetii Lui, zicand: ''Invatati de la
Mine ca sunt bland si smerit cu inima si veti afla
odihna sufletelor voastre''. Iar daca cineva s-ar infrana de la
mancari si bauturi, dar prin gandurile rele ar intarata
mania, acela se aseamana cu o corabie ce calatoreste
pe mare, avand pe dracul carmaci. De aceea trebuie sa fim cu luare aminte
din toata puterea la cainele nostru, invatandu-l sa
rupa numai lupii si sa nu manance oile, aratand
toata blandetea fata de toti oamenii. (Evagrie
Ponticul)3
·
Dintre ganduri singur cel al slavei
desarte lucreaza cu multe mijloace. El cuprinde aproape toata
lumea si deschide usile tuturor dracilor, facandu-se ca un fel
de tradator viclean al cetatii. De aceea el umileste
foarte tare mintea pustnicului, umpland-o cu multe vorbe si lucruri
si intinandu-i rugaciunile, prin care acesta se straduieste
sa-si tamaduiasca toate ranile sufletului
sau. Gandul acesta il fac sa creasca toti draci dupa
ce au fost biruiti, ca printr-insul sa primeasca intrare din nou
in suflet, si sa faca astfel cele mai din urma mai rele ca
cele dintai. Din gandul acesta se naste si cel al mandriei, care a
facut sa cada ca un sunet din ceruri pe pamant pecetea
asemanarii si cununa frumusetii. Salta-te din el
si nu zabovi, ca sa nu vindem altora viata noastra,
nici petrecerea noastra, celor fara de mila. Pe acest drac
il alunga rugaciunea staruitoare de a nu face sau zice cu voia
nimic din cele ce ajuta blestematei slave desarte. (Evagrie
Ponticul)44
·
Cand mintea pustnicilor a ajuns la
putina nepatimire, si-a agonisit si calul slavei
desarte, caruia indata ii da pinteni prin cetati,
purtandu-si fara stapanire lauda izvorata din
slava. si intampinand-o duhul curviei, printr-o randuiala
nevazuta, o inchide intr-o cocina de porci, invatand-o
sa nu se mai ridice altadata din pat inainte de a se face
sanatoasa deplin, nici sa nu faca ceea ce fac bolnavii
neascultatori care, purtand inca urmele bolii intr-insii, se dau
la drumuri si merg la bai inainte de vreme, cazand din nou in
boala. De aceea sezand locului, sa luam si mai bine
aminte la noi insine, ca inainte de virtute, sa ne facem greu de
miscat spre pacat, iar innoindu-ne intru cunostinta
sa dobandim multime de vederi felurite. Si asa
inaltandu-ne si mai tare, vom vedea si mai bine lumina
Mantuitorului nostru. (Evagrie Ponticul)44
·
A descrie toate lucrarile cele
rele ale dracilor mi-e cu neputinta, iar a insira cu
de-amanutul mestesugirile lor mi-e rusine, sfiindu-ma
de cititorii mai simpli. Totusi asculta unele viclenii ale duhului
curviei. Cand cineva a dobandit nepatimirea partii poftitoare
si gandurile de rusine s-au racit, atunci arata
barbati si femei jucand impreuna si-l face pe pustnic
sa priveasca lucruri si forme de rusine. Ispita aceasta
insa nu e printre cele ce tin multa vreme, deoarece rugaciunea
neincetata si mancarea foarte imputinata, privegherea
si indeletnicirea cu contemplatiile duhovnicesti o alunga
ca pe un nor fara ploaie. Uneori se atinge insa si de
trupuri, starnind intr-insele fierbinteala dobitoceasca. Si alte
nenumarate mestesugiri unelteste vicleanul acesta, pe care
nu e nevoie sa le mai raspandim si sa le mai
incredintam scrisului. Fata de astfel de ganduri
foloseste si aprinderea maniei, pornita impotriva dracului. De
aceasta manie se teme el mai mult, cand se aprinde impotriva acestor
ganduri si ii strica planurile despre ea e vorba cand se zice:
''Maniati-va si nu pacatuiti''. Ea da
sufletului in ispite o folositoare doctorie. Dar uneori si mania aceasta e
imitata de dracul maniei. Aceasta plasmuieste chipurile
parintilor, sau ale unor prieteni si rudenii, ocarati
de oameni nevrednici si prin aceasta misca mania pustnicului
si-l indeamna sa zica sau sa faca vreun rau
celor ce i s-au aratat in minte. La acestea trebuie sa fie monahul cu
luare aminte si indata sa-si smulga mintea de la
astfel de chipuri, ca nu cumva, zabovind pe langa ele, sa se
pomeneasca in vremea rugaciunii taciune ce se mistuie de foc. In
ispite de acestea cad mai ales cei iuti la manie si cei ce usor
se prind la harta, care sunt departe de rugaciunea cea curata
si de cunostinta Mantuitorului nostru Iisus Hristos. (Evagrie
Ponticul)3 4
·
Gandurile veacului acestuia le-a dat
Domnul omului, ca pe niste oi, pastorului bun. Si s-a scris: ''A
dat fiecarui om cuget intru inima sa'', sadind in el si pofta
si mania intru ajutor, ca prin manie sa alunge gandurile lupilor, iar
prin pofta sa iubeasca oile, chiar cand e biciuit de vanturi
si de ploi. I-a mai dat pe langa acestea si lege dupa care
sa pazeasca oile, loc de verdeata, apa de
odihna, psaltire, chitara si toiag. Si i-a randuit sa
se hraneasca si sa se imbrace de la aceasta
turma, iar la vreme sa-i adune fan. Caci zice cuvantul: ''Cine
pastoreste turma si din laptele ei nu mananca?''
Pustnicul trebuie sa pazeasca deci zi si noapte turma
aceasta, ca nu cumva sa fie rapit vreun miel de fiarele
salbatice, sau sa-l ia talharii, iar daca s-ar intampla una ca
aceasta in padure, indata sa-l smulga din gura ursului
si a lupului. Asadar, daca gandul despre fratele nostru se invarte
in noi cu ura, sa stim ca o fiara l-a luat pe el;
asemenea si gandul despre muiere, daca se intoarce in noi amestecat
cu pofta de rusine; la fel gandul despre argint si aur,
daca se cuibareste insotit de lacomie; asemenea
si gandurile sfintelor daruri, daca cu slava desarta
pasc in minte! Si tot asemenea se va intampla si cu alte ganduri de
vor fi furate de patimi. Si nu numai ziua trebuie sa fie monahul cu
luare aminte la ele, ci si noaptea sa le pazeasca
priveghind. Caci se intampla sa piarda ceea ce a agonisit,
daca se lasa in naluciri rusinoase si viclene. Aceasta
este ceea ce zice patriarhul Iacov: ''Nu am adus tie oaie rapita
de fiara salbatica; eu plateam furtisagurile de zi
si de noapte; si ma topeam de arsita zilei si de
gerul noptii, incat s-a dus somnul de la ochii mei''. Iar daca din
osteneala ni s-ar intampla vreo nepurtare de grija, sa
grabim putin in sus pe stanca cunostintei si sa
pastem iarasi oile sub muntele Sinai, ca Dumnezeul
parintilor nostri sa ne cheme si pe noi si
sa ne daruiasca intelesurile semnelor si minunilor.
(Evagrie Ponticul)28
·
Dintre necuratii draci, unii il
ispitesc ca om, iar altii il tulbura pe om ca pe un dobitoc
necuvantator. Cei dintai apropiindu-se ne furiseaza ganduri de
slava desarta, sau de mandrie, sau de pizma, sau de
invinuire, care nu se ating de nici unul din dobitoace. Cei de-al doilea
insa, aprind in trup manie si pofta de fire. Acestea le avem
indeobste cu dobitoacele, fiind ascunse insa sub firea cea
cuvantatoare. De aceea zice Duhul Sfant catre cei ce cad in ganduri
omenesti: ''Eu am zis: dumnezei sunteti si fii ai Celui
Preainalt, toti; iar voi ca niste oameni muriti si ca
orisicare dintre capetenii cadeti''. Iar catre cei
starniti dobitoceste zice: ''Nu fiti cum e calul sau catarul, la
care nu este intelepciune, ci trebuie sa strangi cu zabala
si cu frau falcile lor, caci nu se apropie de tine''. Dar
sufletul care pacatuieste va muri. Si invederat este
ca oamenii, daca mor ca oameni, se ingroapa de oameni, iar cand
sunt omorati ca dobitoacele, sau cad jos, vor fi mancati de vulturi.
Iar dintre puii acestora unii vor chema pe Domnul, altii se
tavalesc in sange. Cel ce are urechi de auzit sa auda.
(Evagrie Ponticul)27
·
Cand vreunul dintre
vrajmasi te va rani in lupta si vrei sa-i intorci
sabia lui, precum scrie, asupra inimii lui, fa asa precum te
sfatuim: descoase in tine insuti gandul aruncat de el, ce fel este
si din cate lucruri este alcatuit si care lucru tulbura mai
mult mintea ta. Iar ceea ce zic, aceasta este: sa zicem ca e trimis
de el gandul iubirii de argint. Desfa-l pe acesta in mintea care l-a
primit, in sensul aurului, in aurul insusi si in patima iubirii de
bani. Apoi intreaba: ''Ce este pacat dintre acestea? Oare mintea? Dar
atunci cum este ca chipul lui Dumnezeu? Sensul aurului? Dar cine, avand minte,
va spune aceasta vreodata? Oare aurul insusi e pacat? Dar atunci
de ce s-a facut? Urmeaza asadar ca al patrulea lucru este
pricina pacatului. Iar aceasta nu e nici lucrul ce sta de sine, nici
ideea lucrului, ci o placere oarecare vrajmasa omului,
nascuta din voia cea libera a sa si care sileste
mintea sa se foloseasca rau de fapturile lui Dumnezeu.
Aceasta placere avem sa o taiem, dupa indatorirea ce
ne-a dat-o legea lui Dumnezeu. Cercetand in acestea, se va nimici gandul,
desfacandu-se intr-o simpla contemplatie a ta si va fugi de
la tine dracul, dupa ce prin cunostinta aceasta mintea ta s-a
ridicat la inaltime. Iar daca, vrand sa te folosesti
impotriva lui de sabia sa, doresti sa-l dobori mai intai cu
prastia ta, scoate si tu o piatra din traista de pastor a
ta si cauta vederea lui, spre a afla cum vin ingerii si dracii
in lumea noastra, iar noi nu mergem in lumile lor? De ce nu putem
adica si noi sa unim pe ingeri si mai mult ca Dumnezeu
si ne hotaram sa-i facem pe draci si mai necurati?
Si cum se face ca luceafarul, care a rasarit
dimineata, a fost aruncat la pamant si a socotit marea ca o
coaja de nuca, iar tartarul adancului ca un rob? Si de ce
incalzeste adancul ca pe o topitoare, tulburand pe toti prin
rautatea sa si pe toti vrand sa-i stapaneasca?
Caci trebuie sa stim ca intelegerea acestor lucruri foarte
mult il vatama pe diavol si alunga toata tabara
lui. Dar acestea vin cu incetul in cei care s-au curatit si
vad intrucatva intelesurile intamplarilor. Cei
necuratiti insa nu cunosc vederea acestora. Si
daca, afland-o de la altii, ar spune-o si ei, nu vor fi
auziti, fiind mult colb si zgomot de patimi in toiul razboiului.
Caci trebuie sa fie cu totul linistita tabara celor de
alt neam, pentru ca singur Goliat sa se intalneasca cu David al
nostru. In felul acesta ne vom folosi de deslusirea razboiului
si de vederea lui si in cazul celorlalte ganduri necurate.
(Evagrie Ponticul)28
·
Cand vor fugi degraba de la noi
vreunele din gandurile necurate, sa cautam pricina pentru care
s-a intamplat aceasta. Oare pentru raritatea lucrului, fiind greu de gasit
materia, sau pentru nepatimirea noastra, n-a putut
vrajmasul nimic impotriva noastra? De pilda daca unui
pustnic i-ar veni in minte gandul ca i s-a incredintat ocarmuirea
duhovniceasca a primei cetati, desigur ca nu va zabovi
la inchipuirea aceasta; si pricina se cunoaste usor din cele
spuse mai inainte. Dar daca unuia i-ar veni acest gand in
legatura cu oricare cetate s-ar nimeri, si ar cugeta la fel,
acela fericit este ca a ajuns nepatimirea. Asemenea si in privinta
altor ganduri se va afla pricina cercetandu-se in acelasi chip. Acestea
trebuie sa le stim pentru ravna si puterea noastra, ca
sa vedem daca am trecut Iordanul si ne-am apropiat de
verdeata, sau inca petrecem in pustie, loviti de cei de
alte neamuri. De pilda foarte multe fete mi se pare ca are
dracul iubirii de argint si e foarte dibaci in puterea de-a amagi.
Astfel cand e stramtorat de desavarsita lepadare de sine,
indata face pe purtatorul de grija si iubitorul de
saraci. Primeste bucuros pe strainii care nu-s inca de
fata, celor lipsiti le trimite ajutor, cerceteaza
inchisorile orasului si rascumpara sclavii; arata
alipire femeilor bogate, ii face indatorati pe cei carora le merge
bine, sfatuieste pe altii sa se lepede de punga lor larga.
Si astfel amagind sufletul, pe incetul il invaluie in gandurile
iubirii de argint si-l da pe mana dracului slavei desarte. Iar
acesta aduce inainte multimea celor ce slavesc pe Domnul pentru
aceste purtari de grija si pune pe unii sa vorbeasca
intreolalta cate putin despre preotie, prevestind moartea
preotului de acum si iscodind nenumarate chipuri ca sa nu scape.
Si asa biata minte, invaluita intr-aceste ganduri, se
lupta cu inversunare cu aceia dintre oameni care nu l-au primit, iar
celor ce l-au primit le face daruri si-i primeste cu
recunostinta. Pe cei ce se impotrivesc ii da pe mana
judecatorilor si unelteste ca sa fie scosi din
hotarele cetatii. Aflandu-se apoi aceste ganduri inlauntrul
sau si invartindu-se in minte, indata ce
infatiseaza dracul mandriei, nalucind straluciri
necontenite si draci inaripati in vazduhul chiliei, ca pana
la urma sa scoata pe om din minti. Noi, insa, dorind
pierzarea astor fel de ganduri, sa traim cu multumire in
saracie. ''Caci e vadit ca nimic n-am adus in lume
si nimic nu putem duce din ea. Avand hrana si
imbracaminte, sa ne indestulam cu ele'', aducandu-ne aminte
de Sfantul Pavel, care zice ca '' radacina tuturor relelor este
iubirea de argint''. (Evagrie Ponticul)41
·
Toate gandurile necurate,
staruind in noi din pricina patimilor, duc mintea la stricaciune
si pieire. Caci precum icoana painii zaboveste in cel
flamand din pricina foamei sale si icoana apei din pricina setei, tot
asa si ideea avutiei si a banilor staruie din pricina
lacomiei, iar intelesurile gandurilor rusinoase ce se nasc din
bucate, zabovesc din pricina patimilor noastre. Acelasi lucru se
intampla si in cazul gandurilor slavei desarte si al altor
ganduri. Iar mintii inecate in astfel de ganduri ii este cu
neputinta sa stea inaintea lui Dumnezeu si sa primeasca
cununa dreptatii. Caci de aceste ganduri fiind trasa in jos
si mintea aceea ticaloasa din Evanghelie s-a lepadat de
bunul cel mai mare al cunostintei de Dumnezeu. Asemenea si cel
legat de maini si de picioare si aruncat intru intunericul cel mai
dinafara, din aceste ganduri isi avea tesuta haina sa,
pentru care motiv Cel ce l-a chemat la nunta l-a gasit nevrednic de o
nunta ca aceea. Haina de nunta este nepatimirea sufletului
rational care s-a lepadat de poftele lumesti. Iar pricina pentru
care gandurile lucrurilor sensibile, care zabovesc in minte, strica
cunostinta, am aratat-o in ''Capetele despre rugaciune''.
(Evagrie Ponticul)28
·
De trei feluri sunt capeteniile
dracilor care se impotrivesc lucrarii noastre. Lor le urmeaza
toata tabara celor de alt neam. Acestia stau cei dintai la
razboi si cheama sufletele la pacat prin gandurile cele
necurate. Unii din ei aduc poftele lacomiei pantecelui, altii
strecoara in suflet iubirea de argint, si in sfarsit altii
ne momesc cu slava de la oameni. Daca ravnesti asadar
rugaciunea curata, pazeste mania; daca iubesti
neprihanirea, stapaneste pantecele, nu-i da paine sa se
sature si necajeste-l cu apa. Privegheaza in rugaciune
si alunga de la tine amintirea raului. Cuvintele Duhului Sfant
sa nu te paraseasca ci bate in portile Scripturilor cu
mainile virtutilor. Atunci iti va rasari nepatimirea
inimii si vei vedea in rugaciune mintea in chipul stelei. (Evagrie
Ponticul)27
·
Dintre cele ce le cugetam, unele
isi pun tiparul pe minte si dau o forma, altele ii dau numai o
cunostinta si nu-si pun tiparul pe ea si nici
nu-i dau o forma. De pilda: ''La inceput era Cuvantul si Cuvantul
era la Dumnezeu'' lasa un inteles in inima, dar nu dau o
forma mintii, nici nu-si pun tiparul pe ea. Cuvintele: ''luand
paine'' dau o forma mintii, iar: ''a frant-o'' iarasi isi
pun tiparul pe ea. Versetul: ''Am vazut pe Domnul sezand pe un scaun
inalt si ridicat'', isi pune tiparul pe minte, afara de ''am
vazut pe Domnul''. Aceste cuvinte, dupa litera par
sa-si puna tiparul pe minte, dar intelesul lor nu si-l
pune. Proorocul a vazut cu un ochi profetic firea rationala,
inaltata prin fapte bune, primind in sine cunostinta
lui Dumnezeu. Caci se zice ca Dumnezeu sade acolo unde se
cunoaste, fiindca mintea curata se zice si scaun al lui
Dumnezeu. Dar se zice si de femeie, ca e scaun al necinstei,
intelegandu-se prin femeie sufletul care uraste cele drepte; iar
necinstea sufletului este pacatul si nestiinta. Asadar
notiunea de Dumnezeu nu este dintre cele ce-si pun tiparul pe minte,
ci dintre cele ce nu-si pun tiparul pe minte. De aceea cel ce se
roaga trebuie sa se desparta cu totul de cele ce-si pun
tiparul pe minte. Aceasta te face sa te intrebi daca, precum este in
privinta trupurilor si a sensurilor lor, asa este si in
privinta celor trupesti si a ratiunilor lor; si
daca altfel se modeleaza mintea privind o minte, si altfel va fi
starea ei cugetand intelesul aceleia? Desigur stim ca
cunostinta duhovniceasca departeaza mintea de
sensurile care isi pun tiparul pe ea si o
infatiseaza fara nici un tipar, lui Dumnezeu,
fiindca notiunea lui Dumnezeu nu este dintre cele ce-si pun tiparul.
Caci Dumnezeu nu este trup, ci mai degraba din cele ce nu-si pun
tiparul. Si iarasi stim ca, dintre vederile care
nu-si pun tiparul pe minte, unele insemneaza fiinta celor
netrupesti, altele ratiunile lor. Dar nu se intampla la fel ca
in cazul trupurilor si al celor netrupesti. Caci in cazul celor
trupesti unele isi pun tiparul pe minte, altele nu, pe cand dincolo,
nimic nu-si pune tiparul pe minte. (Evagrie Ponticul)7
·
Cand dracul pantecelui, luptand mult
si adeseori nu izbuteste sa strice infranarea intiparita,
atunci impinge mintea la pofta nevointei celei mai de pe urma,
aducandu-i inainte si cele privitoare la Daniil, viata lui
saraca si semintele, si aminteste si de
viata altor oarecari pustnici care au trait totdeauna asa,
si sileste pe ascet sa se faca urmatorul acelora.
Astfel, urmarind infranarea fara masura, va pierde
si pe cea masurata, de la o vreme trupul nemaiputand-o
pastra din pricina slabiciunii. Si asa va ajunge sa
binecuvinteze trupul si sa blesteme inima. Socot deci ca e drept
sa nu asculte acestia de acela si sa nu se retina
de la paine, untdelemn si apa. Caci aceasta randuiala
au cercat-o fratii, gasind-o foarte buna. Desigur aceasta
sa nu o faca spre saturare si sa o faca numai o
data pe zi. M-as mira daca vreunul, saturandu-se cu paine
si cu apa, ar mai putea lua cununa nepatimirii. Iar
nepatimire numesc nu simpla oprire a pacatului cu fapta, caci
aceasta se zice infranare, ci aceea care taie din cugetare gandurile
patimase, pe care Sfantul Pavel a numit-o si ''taiere
duhovniceasca imprejur a iudeului ascuns''. Iar daca se
descurajeaza cineva auzind acestea, sa-si aduca aminte de
vasul alegerii, de Apostol, care a implinit alergarea in foame si sete.
Dar imita si vrajmasul adevarului, dracul
descurajarii, pe acest drac, punand in minte celui ce se infraneaza,
retragerea cea mai de pe urma, indemnandu-l la ravna lui Ioan
Botezatorul si a incepatorului pustnicilor, Antonie, ca neputand
rabda acesta retragerea indelungata si neomeneasca, sa
fuga cu rusine, parasind locul, iar dracul sa se laude
zicand: ''L-am biruit!''. (Evagrie Ponticul)27 34
·
Gandurile necurate primesc multe
materii pentru cresterea lor si se intind dupa multe lucruri. De
fapt ele trec oceane cu inchipuirea si nu se dau indarat sa
umble drumuri lungi pentru marea caldura a patimii. Dar cele ce sunt
cat de cat curatite, sunt mai inguste decat acelea, neputandu-se
intinde impreuna cu lucrurile, pentru faptul ca patima e
slabita. De aceea se misca mai degraba impotriva firii
si, dupa inteleptul Solomon, hoinarind catva vreme pe
afara, aduc trestie la arderea nelegiuita a caramizii, ca
sa se izbaveasca asemenea unor capre din lanturi si a
unor pasari din curse. Caci e mai usor a curati
un suflet necurat, decat a readuce din nou la sanatate pe unul
curatit si iarasi ranit, dracul intristarii
neingaduind, ci aducand pururea inaintea ochilor, in vremea
rugaciunii, idolul pacatului. (Evagrie Ponticul)27
·
Dracii nu cunosc inimile noastre, cum
socot unii dintre oameni. Caci singurul cunoscator al inimii este Cel
ce stie mintea oamenilor si a zidit inimile lor pe fiecare deosebit.
Dar ei cunosc multe din miscarile inimii, pe baza cuvantului rostit
si a miscarilor vazute ale trupului. Vrand eu sa le
arat acestea lamurit, m-a oprit Sfantul Preot, spunand ca e
nevrednic lucru sa se raspandeasca acestea si sa le
aduc la urechile celor intinati. Caci, zice, si cel ce
ajuta pe uneltitor este vinovat dupa lege. Dar ca din astfel de
simboluri cunosc cele ascunse in inima noastra, si din acestea iau
prilejuri impotriva noastra, am aratat-o adeseori, respingand pe unii
care graiau cele ce nu trebuie, nepurtandu-ne cu dragoste fata
de ei. De aceea am si cazut in puterea dracului tinerii de minte
a raului si indata am primit ganduri rele impotriva lor, pe care
le cunoscusem mai inainte ca au venit asupra noastra. Pentru aceea pe
drept ne mustra Duhul Sfant: ''Sezand ai vorbit impotriva fratelui,
si impotriva fiului maicii tale ai adus sminteala''; si ai
deschis usa gandurilor care tin minte raul si ti-ai
tulburat mintea in vremea rugaciunii, nalucindu-ti pururea
fata vrajmasului tau si avand-o pe ea drept Dumnezeu.
Caci ceea ce vede mintea rugandu-se aceea e si potrivit de a spune
ca ii este Dumnezeu. Deci sa fugim, iubitilor, de boala
defaimarii, neamintindu-ne de nimeni cu gand rau; si
sa nu ne intunecam privirea la amintirea aproapelui, caci toate
infatisarile pe care le luam le iscodesc dracii
si nimic nu lasa necercetat din ale noastre, nici culcarea, nici
sederea, nici starea in picioare, nici cuvantul, nici mersul, nici
privirea. Toate le iscodesc, toate le misca, toata ziua uneltesc
viclesuguri impotriva noastra, ca sa insele æn vremea
rugaciunii mintea smerita si sa stinga lumina ei
fericita. Vezi ce zice si Sfantul Pavel catre Tit:
''Dovedeste in invatatura cuvant sanatos,
nestricat si fara vina, pentru ca impotrivitorul sa se
rusineze, neavand de zis nimic rau despre noi''. Iar fericitul David
se roaga zicand: ''Mantuieste-ma pe mine de clevetirea
oamenilor'', numind si pe draci ''oameni'' pentru firea lor rationala.
Dar si Mantuitorul in Evanghelii a numit pe cel ce seamana in
noi neghina pacatului ''om vrajmas''. Fie ca sa ne
izbavim de el, cu harul lui Hristos si al Dumnezeului nostru,
Caruia I se cuvine cinstea si slava in vecii vecilor. Amin.
(Evagrie Ponticul)3 27
·
Cel ce a dobandit
cunostinta si culege din ea rodul placerii nu mai
crede dracului slavei desarte, care ii infatiseaza
toate placerile lumii. Caci nu i-ar putea fagadui un mai
mare lucru ca vederea duhovniceasca. Cata vreme insa n-am gustat
din cunostinta sa ne supunem voiosi ostenelilor cu fapta,
aratand lui Dumnezeu tinta noastra: ca toate le facem
pentru cunostinta lui. (Evagrie Ponticul)7
·
Este de trebuinta sa
aratam si caile monahilor care au calatorit mai
inainte de noi si pe acelea sa umblam si noi. Caci
multe sunt cele facute si zise de ei bine. Intre ele si aceasta
o zice careva dintre dansii: ''Mancarea mai uscata si
vietuirea aspra, impreunata cu dragostea, duce pe monah mai
repede la limanul nepatimirii''. (Evagrie Ponticul)43
·
Ma aflam in miez de zi
langa Sfantul Macarie si, topindu-ma de sete, i-am cerut
apa sa beau. Iar el imi zise: ''Indestuleaza-te cu umbra,
caci multi calatoresc acum si umbla cu
corabiile pe mare si nici pe aceasta nu o au''. Apoi
marturisindu-i ganduri despre infranare, mi-a zis: ''Indrazneste,
fiule, ca eu in douazeci de ani intregi nu m-am saturat nici de
paine, nici de apa, nici de somn; ci painea o mancam cantarita
la cumpana, apa o beam cu masura, si numai
rezemandu-ma putin de pereti furam oleaca somn''.
(Evagrie Ponticul)38
·
Mintea care hoinareste o
statorniceste citirea, privegherea si rugaciunea; pofta
aprinsa o stinge foamea, osteneala si singuratatea; iar mania o
domoleste desavarsit cantarea de psalmi, indelunga rabdare
si mila. (Evagrie Ponticul)27
·
Mai intai roaga-te pentru
dobandirea lacrimilor, ca prin plans sa inmoi salbaticia ce se
afla in sufletul tau; si, dupa ce vei fi marturisit
astfel impotriva ta faradelegile tale inaintea Domnului, sa
primesti iertare de la El. (Evagrie Ponticul)32
·
Foloseste-te de lacrimi pentru a
dobandi implinirea oricarei cereri. Caci foarte mult se bucura
Stapanul, cand te rogi cu lacrimi. (Evagrie Ponticul)32
·
Daca versi izvoare de
lacrimi in rugaciunea ta, sa nu te inalti intru tine, ca si
cum ai fi mai presus de multi. Caci rugaciunea ta a primit
ajutor ca sa poti rascumpara cu draga inima
pacatele tale si sa imblanzesti pe Stapanul prin
lacrimi. Deci sa nu intorci spre patima inlaturarea patimilor,
ca sa nu manii si mai mult pe Cel ce ti-a daruit harul.
(Evagrie Ponticul)32
·
Multi plangand pentru
pacate uita de scopul lacrimilor; si asa, pierzandu-si
mintea, au ratacit. (Evagrie Ponticul)32
·
Cand te vad dracii ravnind cu
adevarat la rugaciune, iti strecoara gandurile unor lucruri
asa zise trebuincioase; si dupa putina vreme iti
fura amintirea lor, ca miscandu-se mintea spre cautarea lor
si neaflandu-se, sa se descurajeze si sa se intristeze
foarte. Apoi, cand revine iarasi in rugaciune, ii aduce aminte
cele cautate si cele amintite mai-nainte, ca mintea cautand
sa le ia la cunostinta, sa piarda
rugaciunea, care aduce roade. (Evagrie Ponticul)40
·
Cand te va intampina o ispita,
sau te va atata o impotrivire, ca sa-ti misti mania
spre cel ce-ti sta impotriva, sau sa spui vreo vorba
goala, adu-ti aminte de rugaciune si de porunca
dumnezeiasca cu privire la ea, si indata se va linisti
miscarea fara randuiala din tine.3 40
·
Toate cate le vei face pentru a te
razbuna pe fratele care te-a nedreptatit iti vor fi spre
sminteala in vremea rugaciunii. (Evagrie Ponticul)3 40
·
Necazul pe care il rabzi cu buna
intelegere te va face sa-i afli rodul in vremea rugaciunii.
(Evagrie Ponticul)39 40
·
Dorind sa te rogi cum trebuie,
sa nu intristezi vreun suflet; iar de nu, in desert alergi.
(Evagrie Ponticul)3 40
·
Lasa-ti darul tau,
zice, inaintea altarului si plecand impaca-te mai intai cu fratele
tau, si apoi venind te vei ruga netulburat. Caci amintirea
raului innegreste cugetul celui ce se roaga si
intuneca rugaciunile lui. (Evagrie Ponticul)3 40
·
Daca esti
rabdator, pururea te vei ruga cu bucurie. (Evagrie Ponticul)39
·
Rugandu-te tu cum trebuie, ti se
vor intampla astfel de lucruri incat sa ti se para ca ai
dreptate sa te folosesti de manie. Dar nu este nici o manie
dreapta impotriva aproapelui. Caci de vei cauta vei afla ca
este cu putinta sa randuiesti lucrul bine si
fara manie. Deci foloseste-te de tot mestesugul ca
sa nu izbucnesti in manie. (Evagrie Ponticul)3 40
·
Uneori stand la rugaciune te vei
ruga dintr-odata bine; alteori, chiar ostenindu-te foarte, nu vei ajunge
la tinta, ca sa ceri si mai mult, si primind, sa
ai un castig care nu-ti mai poate fi rapit. (Evagrie
Ponticul)40
·
Apropiindu-se ingerul, se
departeaza gramada toti cei ce ne tulbura,
si mintea se afla in multa odihna, rugandu-se curat.
Alteori, amenintandu-se obisnuitul razboi, mintea se lupta si
nu poate sa se linisteasca, deoarece s-a amestecat mai-nainte cu
felurite patimi. Totusi cerand si mai mult va afla. Caci ''celui
ce bate i se va deschide''. (Evagrie Ponticul)40
·
De multe ori, rugandu-ma, am
cerut sa mi se implineasca ceea ce am socotit eu ca e bine,
si am staruit in cerere, silind fara judecata voia lui
Dumnezeu; nu i-am lasat Lui ca sa randuiasca mai bine aceea ce
stiu ca este de folos. Iar primind, m-am scarbit pe urma foarte,
ca n-am cerut mai bine sa se faca voia lui Dumnezeu. Caci
lucrul nu mi-a folosit asa cum credeam. (Evagrie Ponticul)40
·
Ce este binele, daca nu
Dumnezeu? Asadar, sa-l lasam Lui toate cele ce ne privesc
si ne va fi bine. Caci Cel ce e bun desigur ca e si
datatorul darurilor bune. (Evagrie Ponticul)43
·
Rugaciunea
neimprastiata este o intelegere suprema a mintii.
(Evagrie Ponticul)40
·
Roaga-te mai intai sa te
curatesti de patimi; al doilea, sa te izbavesti
de nestiinta si de uitare; al treilea, de toata ispita
si parasirea. (Evagrie Ponticul)40
·
Cere in rugaciune numai dreptatea
si imparatia, adica virtutea si
cunostinta si toate celelalte se vor adauga
tie. (Evagrie Ponticul)40
·
Rugandu-te, pazeste-ti
cu putere memoria, ca sa nu-ti puna inainte ale sale, ci
misca-te pe tine spre gandul infatisarii tale la
judecata. Caci de obicei mintea e foarte rapita de memorie
in vremea rugaciunii. (Evagrie Ponticul)19 40
·
Amintirea iti aduce in vremea
rugaciunii sau inchipuiri ale lucrurilor de odinioara sau griji noi,
sau fata celui ce te-a suparat. Diavolul pizmuieste foarte tare
pe omul care se roaga si se foloseste de tot mestesugul
ca sa-i intineze scopul. El nu inceteaza prin urmare sa
puna in miscare icoanele lucrurilor prin amintire si sa
rascoleasca toate patimile prin trup, ca sa-l poata
impiedica din drumul sau cel mai bun si din calatoria
catre Dumnezeu. (Evagrie Ponticul)28
·
Cand diavolul cel preaviclean,
facand multe, nu poate impiedica rugaciunea dreptului, o lasa
pentru putina vreme mai domol si pe urma il
razboieste iarasi pe cel ce se roaga. Caci fie
ca-l aprinde pe acesta spre manie si asa strica starea lui
cea buna dobandita prin rugaciune, fie ca-l
atata la placere patimasa si asa
ii pangareste mintea. (Evagrie Ponticul)40
·
Dupa ce te-ai rugat cum trebuie,
asteapta cele ce nu trebuie si stai barbateste
pazind rodul tau. Caci spre aceasta ai fost randuit dintru
inceput, ca sa lucrezi si sa pastrezi. Asadar,
dupa ce-ai lucrat, nu cumva sa lasi nepazit ceea ce ai
facut. Iar de nu, n-ai folosit nimic rugandu-te. (Evagrie Ponticul)40
·
Tot razboiul ce se aprinde intre
noi si dracii necurati nu se poarta pentru altceva decat pentru rugaciunea
duhovniceasca. Caci lor le este foarte potrivnica si
urata, iar noua foarte mantuitoare si placuta.
(Evagrie Ponticul)40
·
Ce vor dracii sa lucreze in noi?
Lacomia pantecelui, curvia, iubirea de argint, mania, tinerea
minte a raului si celelalte patimi, ca ingrosandu-se mintea
prin ele sa nu se poata ruga cum trebuie. Caci starnindu-se
patimile partii nerationale nu o lasa sa se miste
cu buna judecata. (Evagrie Ponticul)27
·
Cultivam virtutile pentru
ratiunile fapturilor si pe acestea le cautam pentru
Ratiunea care le-a dat fiinta. Iar aceasta obisnuieste
sa se descopere in starea de rugaciune. (Evagrie Ponticul)40
·
Starea de rugaciune este o
dispozitie nepatimasa, castigata prin deprindere,
care rapeste mintea inteleapta spre inaltimea
spirituala, prin dragoste desavarsita. (Evagrie
Ponticul)40
·
Cel ce a atins nepatimirea,
inca nu se roaga cu adevarat. Caci poate sa
urmareasca niscai cugetari simple si sa fie rapit
de istoriile lor si sa fie departe de Dumnezeu. (Evagrie Ponticul)28
40
·
Cand mintea zaboveste in
ideile simple ale lucrurilor, inca nu a ajuns la locul rugaciunii.
Caci poate sa se afle necontenit in contemplatia lucrurilor
si sa flecareasca despre intelesurile lor, care,
desi sunt idei simple, dar exprimand vederi de-ale lucrurilor, dau
mintii forma si chipul lor si o duc departe de Dumnezeu.
(Evagrie Ponticul)28 40
·
Pana ce mintea nu s-a ridicat
mai presus de contemplarea firii trupesti, inca n-a privit locul lui
Dumnezeu. Caci poate sa se afle in cunostinta celor
inteligibile si sa se faca felurita ca ele. (Evagrie
Ponticul)7
·
Daca vrei sa te rogi, ai
trebuinta de Dumnezeu, care da rugaciune celui ce se
roaga. Prin urmare cheama-l pe El, zicand: ''Sfinteasca-se
numele Tau, vie imparatia Ta'', adica Duhul Sfant
si Fiul Tau, Cel Unul nascut. Caci asa ne-a
invatat, zicand: ''In Duh si in Adevar se cade sa ne
inchinam Tatalui''. (Evagrie Ponticul)40
·
Cel ce se roaga in Duh si
Adevar, nu-L mai preamareste pe Ziditor din fapturi, ci-L
preamareste din El insusi. (Evagrie Ponticul)40
·
Daca esti teolog (daca
te ocupi cu contemplarea lui Dumnezeu), roaga-te cu adevarat; si
daca te rogi cu adevarat, esti teolog. (Evagrie Ponticul)40
·
Cand mintea ta, cuprinsa de mult
dor catre Dumnezeu, pleaca oarecum cate putin din trup si
se departeaza de toate gandurile, care vin din simtire, din
amintire, sau din starea umorala, umplandu-se de evlavie si de
bucurie, atunci socoteste ca te-ai apropiat de hotarele
rugaciunii. (Evagrie Ponticul)40
·
Duhul Sfant, patimind
impreuna cu noi de slabiciunea noastra, ne cerceteaza
si cand suntem necurati. Si daca afla numai ca
mintea noastra i se roaga cu dragoste de adevar, se
salasluieste in ea si alunga toata ceata de
ganduri si de intelesuri care o imprejmuiesc, indemnand-o spre
dragostea rugaciunii duhovnicesti. (Evagrie Ponticul)40
·
Ceilalti strecoara in minte
ganduri, sau intelesuri, sau vederi prin schimbari in starea
trupului. Iar Domnul lucreaza dimpotriva: coborandu-se in mintea
insasi, aseaza in ea cunostinta celor ce le vrea,
si prin minte linisteste neinfranarea trupului. (Evagrie
Ponticul)9 28
·
Rugandu-te, sa nu dai vreun chip
lui Dumnezeu in tine, nici sa nu ingadui mintii tale sa se
modeleaza dupa vreo forma, ci apropie-te in chip nematerial de
Cel nematerial si vei intelege. (Evagrie Ponticul)40
·
Pazeste-te de cursele celor
potrivnici. Caci se intampla ca, in vreme ce te rogi curat
si netulburat, sa ti se infatiseze deodata
inainte vreun chip strain si ciudat, ca sa te duca la
parerea ca Dumnezeu este acolo si sa te induplece sa
crezi ca dumnezeirea este catimea ce ti s-a descoperit tie
deodata. Dar dumnezeirea nu este catime si nu are chip. (Evagrie
Ponticul)9 27
·
Cand pizmasul diavol nu poate
misca memoria in vremea rugaciunii, atunci sileste starea
umorala a trupului sa aduca vreo nalucire ciudata
inaintea mintii si sa o faca pe aceasta sa
primeasca o anumita forma. Iar mintea, avand obiceiul sa
petreaca in cugetari, usor se incovoaie. Si astfel cel ce
sileste spre cunostinta nemateriala si fara
forma e amagit, apucand fum in loc de lumina. (Evagrie
Ponticul)27
·
Stai la straja ta,
pazindu-ti mintea de cugetari in vremea rugaciunii, pentru
a-si indeplini rugaciunea si a petrece in linistea ei.
Fa asa, pentru ca Cel ce patimeste impreuna cu cei
nestiutori sa te cerceteze si pe tine, si atunci vei primi
darul atotstralucitor al rugaciunii. (Evagrie Ponticul)28
·
Nu vei putea sa te rogi cu
curatie pana ce vei fi impletit cu lucruri materiale si
tulburat de griji necontenite. Caci rugaciunea este legatura
gandurilor. (Evagrie Ponticul)28 40
·
Nu poate cel legat sa alerge,
nici mintea ce slujeste patimilor nu poate vedea locul rugaciunii
duhovnicesti. Caci este trasa si purtata de gandul
patimas si nu va avea o stare neclintita. (Evagrie
Ponticul)40
·
Cand, in sfarsit, mintea se
roaga cu curatie si fara patima, nu mai vin
asupra ei dracii din partea stanga, ci din cea dreapta. Caci ii
vorbesc de slava lui Dumnezeu si ii aduc inainte vreo forma din cele
placute simtirii, incat sa-i para ca a ajuns
desavarsit la scopul rugaciunii. Iar aceasta a spus-o un
barbat cunoscator ca se infaptuieste prin patima
slavei desarte si prin dracul care s-a atins de creier. (Evagrie
Ponticul)27
·
Socotesc ca dracul, atingandu-se
de creier, schimba lumina mintii, precum voieste. In felul
acesta este starnita patima slavei desarte spre gandul de a face
mintea sa se pronunte cu usuratate, prin pareri
proprii, despre cunostinta dumnezeiasca fiintiala.
Unul ca acesta nefiind suparat de patimi trupesti si necurate,
ci infatisandu-se - zice-se - cu curatie,
socoteste ca nu se mai petrece in el nici o lucrare potrivnica.
De aceea socoteste aratare dumnezeiasca lucrarea
savarsita in el de diavolul, care se foloseste de
multa patrundere si, prin creier schimba lumina
impreunata cu el si ii da, precum am spus, forma care vrea.
(Evagrie Ponticul)10 27
·
Ingerul lui Dumnezeu, aratandu-se,
opreste, cu cuvantul numai, lucrarea potrivnica din noi si
misca lumina mintii la lucrare fara
ratacire. (Evagrie Ponticul)10
·
Cand socotesti ca nu ai
trebuinta de lacrimi in rugaciunea ta pentru pacate,
gandeste-te cat de mult te-ai departat de Dumnezeu, avand datoria
sa fii pururea in El, si vei lacrima cu si mai multa
caldura. Astfel, cunoscand masurile tale, vei plange cu
usurinta, dosadindu-te dupa Isaia: ''Cum, necurat fiind
si petrecand in mijlocul unui astfel de popor, adica intre
potrivnici, indraznesti sa te infatisezi inaintea
Domnului Savaot?''32
·
De te rogi cu adevarat vei afla
multa intarire si incredintare si ingerii vor veni la
tine ca si la Daniil si-ti vor lumina intelesurile celor ce
ti se intampla. (Evagrie Ponticul)40
·
Cunoaste ca sfintii
ingeri ne indeamna la rugaciune si stau de fata
impreuna cu noi, bucurandu-se si rugandu-se pentru noi. Daca
suntem prin urmare cu nepasare si primim ganduri potrivnice, ii
amaram foarte tare, dat fiind ca ei se lupta atata pentru noi,
iar noi nu avem sa ne rugam lui Dumnezeu nici pentru noi insine,
ci dispretuind slujba noastra si, parasind pe
Stapanul si Dumnezeul acestora, petrecem cu necuratii draci.
(Evagrie Ponticul)40
·
Psalmodierea potoleste patimile
si face sa se linisteasca neinfranarea trupului. Iar
rugaciunea face mintea sa-si implineasca propria lucrare.
(Evagrie Ponticul)40
·
Rugaciunea este lucrarea
demna de vrednicia mintii, sau intrebuintarea cea mai buna
si mai curata a ei. (Evagrie Ponticul)40
·
Psalmodierea este un lucru al
intelepciunii variate; iar rugaciunea este inceputul
cunostintei nemateriale si simple. (Evagrie Ponticul)40
·
Cunostinta este tot ce
poate fi mai bun, caci este impreuna lucratoare a
rugaciunii, trezind din somn puterea de intelegere a mintii,
pentru contemplarea cunostintei dumnezeiesti. (Evagrie
Ponticul)7
·
Chiar daca ti se pare
ca esti cu Dumnezeu, pazeste-te de dracul curviei,
caci este foarte inselator si cat se poate de pizmas
si vrea sa fie mai iute si mai ager ca miscarea si
trezirea mintii tale, ca sa o desfaca si de Dumnezeu, cand
ii sta inainte cu evlavie si frica. (Evagrie Ponticul)4
·
Daca te ingrijesti de
rugaciune, pregateste-te impotriva navalirii dracilor
si rabda cu barbatie biciuirile lor. Caci vor
veni asupra ta ca fiarele salbatice si tot trupul ti-l vor chinui.
(Evagrie Ponticul)39 40
·
Pregateste-te ca un
luptator incercat. De vei vedea fara de veste vreo
nalucire, nu te clinti. Chiar daca ai vedea sabie scoasa
impotriva ta, sau lumina navalind spre vederea ta, nu te
tulbura; sau de vei vedea vreo forma uracioasa si
sangeroasa, sa nu-ti slabeasca sufletul. Ci stai
drept, marturisind marturisirea cea buna si mai usor
vei privi la vrajmasii tai. (Evagrie Ponticul)6 8 39
·
Cel ce rabda necazurile va
ajunge si la bucurii. Si cel ce staruie in cele neplacute
nu va fi lipsit nici de cele placute. (Evagrie Ponticul)39
·
Cu dreptate este sa nu-ti
ramana necunoscut nici viclesugul acesta, ca pentru o vreme
se despart dracii intre ei insisi. Si daca vrei sa
ceri ajutor impotriva unora, vin ceilalti in chipuri ingeresti
si alunga pe cei dintai, ca tu sa fii inselat de ei,
parandu-ti ca sunt ingeri. (Evagrie Ponticul)27
·
Ingrijeste-te sa
agonisesti multa cugetare smerita si
barbatie, si ''rautatea lor nu se va atinge de sufletul
tau si biciul nu se va apropia de cortul tau, ca ingerilor
Sai va porunci ca sa te pazeasca pe tine'', iar acestia
vor izgoni de la tine toata lucrarea potrivnica. (Evagrie
Ponticul)8 45
·
Cel ce are grija de
rugaciune curata, va patimi de la draci: ocari, loviri,
strigate si vatamari. Dar nu va cadea, nici nu-si
va parasi gandul, zicand catre Dumnezeu: ''Nu ma voi teme de
rele, caci Tu cu mine esti'' si cele asemenea. In vremea unor
astfel de ispite, foloseste-te de rugaciunea scurta si
staruitoare. (Evagrie Ponticul)39 40
·
De te vor ameninta dracii,
aratandu-se deodata din vazduh ca sa te inspaimante
si sa-ti rapeasca mintea, sa nu te
infricosezi de ei si sa nu ai nici o grija de
amenintarea lor, caci ei se tem de tine, incercand sa vada
daca le dai atentie, sau il dispretuiesti cu
desavarsire. (Evagrie Ponticul)8
·
Daca stai in rugaciune
inaintea lui Dumnezeu Atotstiutorul, Facatorul si
Proniatorul tuturor, de ce I te infatisezi atat de lipsit de
judecata, incat iti uiti de frica Lui cea neintrecuta si
tremuri de niste tantari si gandaci? Sau n-ai auzit pe cel
ce zice: ''De Domnul Dumnezeul tau sa te temi'', si
iarasi: ''De El se infricoseaza si tremura toate,
de fata puterii Lui'' si cele urmatoare. (Evagrie Ponticul)8
40
·
Cel ce datoreaza zece mii de
talanti sa te invete pe tine, ca de nu vei ierta celui
ce-ti este dator, nu vei dobandi nici tu iertare. ''Caci l-a predat pe
el, zice, chinuitorilor''. (Evagrie Ponticul)3
·
Despre frate duhovnicesc am cetit
ca, rugandu-se el, a venit o naparca si s-a lipit de
piciorul lui. Dar el nu a coborat mainile, mai-nainte de ce nu si-a
implinit rugaciunea obisnuita. Si intru nimic nu s-a
vatamat cel ce iubea pe Dumnezeu mai mult decat pe sine insusi.
(Evagrie Ponticul)6 8
·
Sa ai in rugaciunea ta ochi
neimprastiat si, lepadandu-te de trupul si sufletul
tau, traieste prin minte.2(Evagrie Ponticul)8 40
·
Altui iubitor de Dumnezeu,
care-si ocupa mintea cu rugaciunea, umbland prin pustie, i s-au
aratat doi ingeri, calatorind impreuna; dar el nu i-a
bagat in seama, ca sa nu se pagubeasca de ceea ce-i mai
bun. Caci isi amintea de cuvantul Apostolului, care zice: ''Nici
Incepatoriile, nici Puterile nu ne vor putea desparti de
dragostea lui Hristos''. (Evagrie Ponticul)40
·
Inceputul ratacirii
mintii este slava desarta. Caci mintea fiind
miscata de aceasta, incearca sa margineasca
dumnezeirea in chipuri si infatisari. (Evagrie
Ponticul)44
·
Rugaciune
savarseste acela care totdeauna primul gand al sau ca rod
al lui Dumnezeu.40
·
Ca monah ce doresti sa te
rogi, fugi de orice minciuna si orice juramant. Iar de nu, in
zadar iti iei o infatisare care nu ti se potriveste.
(Evagrie Ponticul)40
·
De vrei sa te rogi in duh, nimic
sa nu iei de la trup si nu vei avea nour care sa-ti
faca umbra in vremea rugaciunii. (Evagrie Ponticul)40
·
Incredinteaza lui Dumnezeu
trebuinta trupului si vei intelege ca o poti
incredinta si pe a duhului.(Evagrie Ponticul)6
·
Nu cauta sa alungi de la
tine saracia si stramtoarea, materiile rugaciunii
neimpovarate. (Evagrie Ponticul)40
·
Ia seama la ganduri cand te rogi;
daca au incetat cu usurinta, de unde vine aceasta? Ca
sa nu cazi in vreo cursa si sa te predai inselat.
(Evagrie Ponticul)9
·
Uneori dracii iti strecoara
si apoi te atata ca sa te rogi, chipurile, impotriva
lor, sau sa le stai impotriva. Si atunci se departeaza
de bunavoie, ca sa te inseli, inchipuindu-ti despre tine
ca ai inceput sa birui gandurile si sa infricosezi pe
draci. (Evagrie Ponticul)27
·
Daca te rogi impotriva patimii,
sau a dracului care te supara, adu-ti aminte de Cel ce zice:
''Voi alunga pe vrajmasii mei si-i voi prinde si nu ma
voi intoarce pana ce nu-i voi nimeri. Asupri-i-voi pe ei si nu vor
putea sa stea; cadea-vor sub picioarele mele'', si cele
urmatoare. Iar acestea le vei spune cu usurinta, daca
te vei inarma cu smerita cugetare impotriva vrajmasilor.
(Evagrie Ponticul)40 45
·
Nu socoti ca ai dobandit
virtute, daca n-ai luptat mai inainte pana la sange pentru ea.
Caci trebuie sa te impotrivesti pacatului pana la
moarte, luptandu-te cu el si neslabind, dupa dumnezeiescul
Apostol. (Evagrie Ponticul)38
·
Daca vei folosi pe vreunul, vei
fi ocarat de altul, ca, simtindu-te nedreptatit, sa
spui, sau sa faci ceva ce nu se cuvine si in felul acesta sa
risipesti rau ceea ce ai adunat bine. Acesta e scopul dracilor. De
aceea trebuie sa luam aminte cu intelepciune. (Evagrie
Ponticul)10
·
Dracii cei vicleni asteapta
noaptea ca sa tulbure pe invatatorul duhovnicesc, prin ei
insisi; iar ziua, il invaluiesc prin oameni in stramtorari,
defaimari si primejdii. (Evagrie Ponticul)27
·
Nu te teme de nalbitori.
Caci desi lovesc calcand si usca intinzand, prin
acestea se fac vesmantul stralucitor. (Evagrie Ponticul)39
·
Cel ce este stapanit de
pacate si de manii si indrazneste cu nerusinare
sa se intinda la cunostinta lucrurilor mai
dumnezeiesti, sau sa se ridice chiar la rugaciunea
nemateriala, sa primeasca certarea Apostolului, care-i
arata ca nu este fara primejdie pentru el sa se roage
cu capul gol, neacoperit; ''caci un asemenea suflet, zice, trebuie sa
aiba pe cap stapanire, pentru ingerii care stau de fata'',
invelindu-se in cuvenita rusine si smerita cugetare. (Evagrie
Ponticul)45
·
Precum vederea neacoperita
si tare a soarelui din miezul zilei, cand lumineaza mai viu, nu
foloseste ochiului bolnav, asa nu foloseste nici
intiparirea rugaciunii suprafiresti si cu adevarat
infricosate, care se face in duh, mintii patimase si
necurate. (Evagrie Ponticul)40
·
Atentia mintii cautand
rugaciune va afla rugaciune; caci rugaciunea ii
urmeaza atentiei mai mult decat orice altceva. De aceea trebuie
sa ne sarguim spre ea. (Evagrie Ponticul)28 40
·
Lauda rugaciunii nu sta
simplu in cantitatea, ci in calitatea ei. Aceasta o arata cei ce s-au suit
la templu precum si cuvantul: ''Iar voi, rugandu-va, nu
bolborositi'' si urmatoarele. (Evagrie Ponticul)40
