Index > Scriitori filocalici

 
   Antonie cel Mare 
   autor anonim 
   Avva Filimon 
   Calist şi Ignatie Xantopol 
   Calist Angelicude 
   Calist Catafygiotul 
   Calist Patriarhul 
   Casian Romanul 
   Diadoh al Foticeei 
   Evagrie Ponticul 
   Filotei Sinaitul 
   Grigorie Sinaitul 
   Ilie Edicul 
   Ioan Carpatiul 
   Ioan Damaschin 
   Isaia Pustnicul 
   Isihie Sinaitul 
   Marcu Ascetul 
   Maxim Cavsocalivitul 
   Maxim Marturisitorul 
   Nichifor din singuratate 
   Nichita Stithatul 
   Nil Ascetul 
   Petru Damaschin 
   Simeon Evlaviosul 
   Simeon Metafrastul 
   Simeon Noul Teolog 
   Talasie Libianul si Africanul 
   Teodor al Edesei 
   Teognost 
   Teolipt mitropolitul Filadelfiei 
   Varsanufie si Ioan 
   Vasile de la Poiana Marului 

 

versiune cu diacritice - aici

Evagrie Ponticul

Evagrie împarte viata spirituala în activa si contemplativa sau gnostica. Viata activa este numai pregatirea pentru cea gnostica. Toata stradania omului trebuie sa duca la cunoastere sau la gnoza, a carei încoronare este contemplarea Sfintei Treimi. Rostul ascezei este sa înlature piedicile ce stau în calea cunoasterii, prin curatirea sufletului de patimi.

Virtutile, care sunt treptele vietii active, se rânduiesc în urmatoarea ordine: cea mai de jos e credinta, care naste frica de Dumnezeu. Aceasta naste pazirea poruncilor, ale carei fiice sunt: înfrânarea, cumintenia, rabdarea si nadejdea. Toate duc la nepatimire, al carei rod e dragostea. De acum parasim viata activa. Dragostea ne introduce în viata contemplativa.

Treapta cea mai de jos a vietii contemplative este "gnoza naturala". Dupa ea urmeaza "teologia", gnoza cea mai înalta, contemplarea Sfintei Treimi, care e si treapta "rugaciunii curate".

Cunoasterea lui Dumnezeu, ca tinta suprema a vietii duhovnicesti, nu se realizeaza prin cugetare discursiva. Cel curatit ajunge pâna la o cunoastere intuitiva a Lui, în lumina sufletului îndumnezeit. În timpul rugaciunii, sufletul contemplativului este asemenea cerului, în care straluceste lumina Sfintei Treimi. Dar pentru acestea se cere o curatire de toate patimile si de toate gândurile în legatura cu ele. Acesta e curatirea ce se cere sufletului, care e sediul patimilor. Dar se cere si o curatire a mintii, vârful cunoscator, sau ochiul sufletului. Pâna ce mintea mai pastreaza chiar si numai gânduri nestrabatute de patimi, ea poate cunoaste prin ele pe Dumnezeu în chip mijlocit. Dar daca vrea sa ajunga la vederea Sfintei Treimi, trebuie sa se curete si de aceste gânduri, ca sa devina cu totul pura. La aceasta stare nu poate ajunge decât prin harul lui Dumnezeu. Ajuns omul aci, în inima lui straluceste lumina Sfintei Treimi, el vede lumina dumnezeiasca. Lumina aceasta este fara forma", întrucât si Dumnezeu este fara chip, simplu si nepatruns. În cunoasterea aceasta a lui Dumnezeu nu e nimic care sa se întipareasca în mintea omului. De aceea mintea trebuie sa se elibereze de orice întiparire a lucrurilor si întelesurilor lor. Cunoasterea lui Dumnezeu e dincolo de orice chip. Viziunile imaginative sunt suspecte. Cunoasterea aceasta e simpla, necompusa, indescriptibila, fara imagini. Este o cucerire a mintii de catre nemarginirea Celui infinit. Tocmai de aceea lumina aceasta este într-un anumit înteles si întunericul cel mai adânc, "nestiinta fara margini". Dar aceasta cunoastere are si alta latura. Când lumina dumnezeiasca rasare în minte, aceasta se vede pe sine însasi. Vederea proprie este o conditie a desavârsirii minti. Astfel mintea în vremea rugaciunii se vede pe sine, stralucind ca safirul si ca cerul, ca locul unde s-a coborât Sfânta Treime.

Mult vorbeste Evagrie de starea de nepatimire – apatia, ca o conditie a vederii lui Dumnezeu. Semnul ca cineva ajuns la adevarata lipsa de patimi sta în faptul ca se poate ruga netulburat si neîmprastiat, eliberat de toate grijile si de toate gândurile si imaginile lucrurilor. Dar aceasta nepasare fata de lucrurile lumii, nu este diferenta fata de Dumnezeu si fata de semeni, ci o conditie pentru ca sa-i poata iubi cu adevarat.

Patimile, care pun stapânire pe om si de care trebuie sa se curateasca pentru a ajunge la nepatimire, iubire si groaza, le aduce Evagrie în legatura cu demonii, încât lupta cu ele este în acelasi timp o lupta cu ei. Aceasta idee devine un leit-motiv important al întregii asceze rasaritene.

Tot la Evagrie gasim pentru prima data teoria celor opt patimi, sau vicii, sau gânduri pacatoase, teoria ce va reveni mereu la scriitorii ascetici de dupa el, la Casian, Nil, Ioan Scararul, Ioan Damaschin etc.

La Evagrie sunt trasate directivele ascezei si misticei ulterioare, la el se cuprind sistematizate aproape toate învataturile psihologice si pneumatologige, aplicate în viata ascetica si mistica din Rasarit.

·          Cât priveste hainele, sa nu poftesti sa ai haine de prisos, ci îngrijeste-te numai de cele care sunt de trebuinta trupului. “Arunca mai bine asupra Domnului grija ta si El va purta grija de tine”. “Caci el se îngrijeste, zice, de noi”. Daca esti lipsit de hrana sau de haine, nu te rusina sa primesti când ti le vor aduce altii, caci rusinea aceasta este un fel de mândrie. Iar daca prisosesti tu în aceasta, da si tu celui lipsit. Asa voieste Dumnezeu sa se chiverniseasca între dânsii copiii Sai. De aceea scrie Apostolul catre Corinteni cu privire la cei lipsiti: “Prisosul vostru sa împlineasca lipsa altora, ca si prisosul acelora sa împlineasca lipsa voastra; ca sa se faca potrivire, precum este scris: Celui ce are mult, nu i-a prisosit si celui ce are putin, nu i-a lipsit”. Deci având pentru timpul de acum cele de trebuinta, nu te griji pentru vremea ce vine, nici pentru o zi, nici pentru o saptamâna si nici pentru o luna. Caci venind de fata ziua de mâine, va aduce El cele de trebuinta. Tu cauta mai bine împaratia cerurilor si dreptatea lui Dumnezeu. “Cautati, zice Domnul, împaratia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate acestea se vor adauga voua”.(Evagrie Ponticul)41

·          Sa nu-ti iei tânar slujitor, ca nu cumva vrajmasul sa stârneasca prin el vreo sminteala si sa-ti tulbure cugetul, ca sa te îngrijesti de mâncari alese, caci nu vei mai putea sa te îngrijesti numai de tine. Sa nu faci aceasta gândindu-te la odihna trupeasca, ci cugeta la ce e mai bine, la odihna duhovniceasca, caci cu adevarat e mai buna odihna duhovniceasca decât cea trupeasca. Iar daca te gândesti la folosul tânarului, sa nu te învoiesti nici atunci, caci nu este a noastra datoria aceasta, ci a altora, a sfintilor parinti din chinovie. Grijeste-te numai si numai de folosul tau, pazind chipul linistii. Cu oameni cu multe griji si iubitori de materie sa nu-ti placa sa locuiesti, ci locuieste sau singur, sau cu frati neiubitori de materie si de acelasi cuget cu tine. Ca cel ce locuieste cu oamenii iubitori de materie si cu multe griji, vrând-nevrând va face si el tovarasie cu ei si va sluji poruncilor omenesti. Nu te lasa atras în vorbire desarta, nici în oricare alta napasta, ca mânia, întristarea, nebunia dupa lucruri pamântesti, frica de sminteala, grija de nasteri, sau de rudenii, ba mai mult, ocoleste întâlnirile dese cu acestea, ca nu cumva sa te scoata din linistea din chilie si sa te traga în grijile lor. "Lasa, zice Domnul, pe cei morti sa-si îngroape mortii lor, iar tu vino de urmeaza Mie". Iar daca si chilia, în care locuiesti, e încarcata cu multe, fugi, nu o cruta, ca nu cumva sa te topesti de dragul ei. Toate sa le faci, toate sa le împlinesti, ca sa te poti linisti! Încalzeste-ti inima, sârguind sa te afli în voia lui Dumnezeu si în razboiul nevazut. (Evagrie Ponticul)22

·         Daca nu te poti linisti usor în partile tale, grabeste spre înstrainarea cu voia si întareste-ti gândul spre ea. Fa-te ca un negutator priceput, care le cearca pe toate cele folositoare linistii si pe toate caile pune stapânire pe cele linistitoare si de folos acestui scop. Te sfatuiesc iarasi: iubeste înstrainarea, caci te izbaveste de împrejurarile tinutului tau si te lasa sa te bucuri numai de folosul linistii. Fugi de zabovirile în cetate si rabda cu barbatie pe cele din pustie: “ca iata, zice Sfântul, m-am departat fugind si m-am salasluit în pustie”. De este cu putinta, în nici un chip sa nu te arati prin cetate. Caci nu vei vedea acolo nimic de folos si nimic bun pentru petrecerea ta. “Am vazut, zice iarasi Sfântul, faradelege si pricini în cetate". Asadar cauta locurile netulburate si singuratice si sa nu te înfricosezi de ecoul lor. Chiar naluciri de la draci de vei vedea acolo, sa nu te înspaimânti, nici sa fugi, lepadând alergarea ce îti e spre folosul tau. Sa stai pe loc fara frica si vei vedea maririle lui Dumnezeu: ajutorul, purtarea de grija si toata cunostinta spre mântuire. ”Caci am primit, zice fericitul barbat, pe Cel ce ma mântuieste de împutinarea sufletului si de furtuna”. “Pofta vagabondarii sa nu biruie inima ta, caci vagabondarea împreunata cu pofta strica mintea cea fara de rautate”. Multe ispite sunt cu acest scop. De aceea teme-te de greseala si stai cu asezamânt în chilia ta. (Evagrie Ponticul)22

·         Daca ai prieteni, fugi de întâlnirile dese cu ei, caci numai întâlnindu-te rar cu dânsii le vei fi de folos. Iar, daca vezi ca îti vine prin ei vreo vatamare, cu nici un chip nu te mai apropia de dânsii. Trebuie sa ai ca prieteni pe cei ce pot fi de folos si de ajutor vietuirii tale. Fugi si de întâlnirile cu barbatii rai si razboinici, si cu nici unul din acestia sa nu locuiesti împreuna; ba si de sfaturile lor cele de nimica sa te lepezi. Caci nu locuiesc lânga Dumnezeu si nici statornicie n-au. Prietenii tai sa fie barbatii pasnici, fratii duhovnicesti si parintii sfinti; caci pe acestia si Domnul îi numeste asa zicând: “Mama mea, fratii si parintii mei acestia sunt, care fac voia Tatalui Meu cel din Ceruri”. Cu cei împrastiati de griji multe sa nu te aduni, nici ospatare cu dânsii sa nu primesti, ca nu cumva sa te traga în împrastierea lor si sa te departeze de la stiinta linistii. Caci au într-însii patima aceasta. Nu pleca urechea ta la cuvintele lor si nu primi socotintele inimii lor, caci sunt cu adevarat pagubitoare. Spre credinciosii pamântului sa fie osteneala si dorinta inimii tale si spre râvna lor de-a plânge. “Caci ochii mei, zice, spre credinciosii pamântului, ca sa sada ei împreuna cu mine". Iar daca cineva dintre cei ce vietuiesc potrivit cu dragostea de Dumnezeu vine sa te pofteasca la masa si vrei sa te duci, du-te, însa de graba sa te întorci la chilia ta. De este cu putinta, afara de chilie sa nu dormi niciodata, ca de-a-pururi sa ramâna cu tine harul linistii si vei avea într-însa neîmpiedicata slujirea jertfei tale. (Evagrie Ponticul)22

·         Asezându-te în chilia ta, aduna-ti mintea si gândeste-te la ceasul mortii. Priveste atunci la moartea trupului, întelege întâmplarea, ia-ti osteneala si dispretuieste desertaciunea din lumea aceasta, atât a placerii cât si a straduintei, ca sa poti sa ramâi nestramutat în aceeasi hotarâre a linistii si sa nu slabesti. Muta-ti gândul si la starea cea din iad, gândeste-te cum se chinuiesc sufletele acolo, în ce tacere prea amara? Sau în ce cumplita suspinare? În ce mare spaima si framântare? Sau în ce asteptare? Gândeste-te la durerea sufletului cea neîncetata, la lacrimile sufletesti fara sfârsit. Muta-ti apoi gândul la ziua învierii si la înfatisarea înaintea lui Dumnezeu. Închipuieste-ti scaunul acela înfricosat si cutremurator. Adu la mijloc cele ce asteapta pe pacatosi: Rusinea înaintea lui Dumnezeu, a lui Hristos însusi, a îngerilor, a Arhanghelilor, a Stapânilor si a tuturor oamenilor, toate muncile, focul cel vesnic, viermele cel neadormit, sarpele cel mare, întunericul si peste toate acestea plângerea si scrâsnirea dintilor, spaimele, chinurile. Gândeste-te apoi si la bunatatile ce îi asteapta pe drepti: îndraznirea cea catre Dumnezeu Tatal si catre Iisus Hristos, catre îngeri, Arhangheli, Stapânii, împreuna cu tot poporul Împaratiei si cu darurile ei: bucuria si fericirea. Adu în tine amintirea acestora amândoua si plânge si suspina pentru soarta pacatosilor, îmbraca vederea ta cu lacrimi de frica sa nu fii si tu printre dânsii. Iar de bunatatile ce asteapta pe drepti bucura-te si te veseleste. Sârguieste-te sa te învrednicesti de partea acestora si sa te izbavesti de osânda acelora. Sa nu uiti de acestea, fie ca te afli în chilie, fie afara s nicidecum sa nu lepezi pomenirea aceasta dinaintea ta, ca cel putin printr-aceasta sa scapi de gândurile spurcate si pagubitoare. (Evagrie Ponticul)22

·         Uneori trupul e bolnav si de trebuie sa manânci si de doua, de trei si de mai multe ori, sa nu fie întristat cugetul tau caci ostenelile trupesti nu trebuie sa fie tinute si în timpuri de boala si de slabiciune, ci trebuie lasate atunci mai slobod în anumite privinte, ca sa se întareasca trupul din nou spre aceleasi osteneli ale vietuirii. Iar în privinta înfrânarii de la anumite bucate, nu ne-a oprit dumnezeiescul cuvânt ca sa nu mâncam ceva, ci a zis: “Iata am dat voua toate, ca pe legumele ierburilor”, “mâncati-le nimic cercetând”, si: “Nu cele ce intra în gura spurca pe om”. Deci înfrânarea de la anumite bucate e lucru ce ramâne la alegerea ta, ca o osteneala a sufletului. (Evagrie Ponticul)10 34

·         Diavolii ori de câte ori ne vad ca stam la rugaciune, ne stau si ei cu sârguinta împotriva, sadind în mintea noastra cele ce nu trebuie, ca sa ni le aducem aminte sau sa le gândim în vremea rugaciunii. Asa vor ei sa duca mintea în robie, iar rugaciunea noastra sa o faca nelucratoare, desarta si nefolositoare. Caci desarta cu adevarat si nefolositoare este rugaciunea facuta fara frica, fara trezvie si priveghere. (Evagrie Ponticul)40

·          Dintre dracii care se împotrivesc lucrarii noastre, cei dintâi, care se ridica cu lupta, sunt cei încredintati cu poftele lacomiei pântecelui, cei ce ne furiseaza în suflet iubirea de argint si cei ce ne momesc cu slava de la oameni. Toti ceilalti vin dupa acestia sa ia în primire pe cei raniti de ei. Caci este cu neputinta sa cada cineva în mâinile duhului curviei, daca n-a fost doborât întâi de lacomia pântecelui. Precum nu poate tulbura mânia pe cel ce lupta pentru mâncaruri, sau bani, sau slava. Si este cu neputinta sa scape de dracul întristarii cel ce nu s-a lepadat de toate acestea. Nici de mândrie, cel dintâi pui al diavolului, nu va scapa cineva, daca n-a smuls din sine iubirea de argint, radacina tuturor rautatilor, daca si saracia smereste pe om, dupa înteleptul Solomon. Scurt vorbind, este cu neputinta sa cada omul în puterea vreunui drac, daca n-a fost ranit mai întâi de acele capetenii ale lor. De aceea si diavolul aceste trei gânduri i le-a înfatisat Mântuitorului: întâi îndemnându-l sa faca pietrele pâini, al doilea fagaduindu-i toata lumea daca i se va închina, si al treilea spunându-i ca va fi acoperit cu slava daca va asculta, întrucât nu va pati nimic dintr-o asa de mare cadere. Dar Domnul, dovedindu-se mai presus de acestea, i-a poruncit diavolului sa mearga înapoia Lui. Prin acestea ne-a învatat ca nu este cu putinta sa alunge cineva de la sine pe diavolul, daca n-a dispretuit aceste trei gânduri. (Evagrie Ponticul)27

·         Toate gândurile diavolesti furiseaza în suflet chipurile lucrurilor sensibile, cari, punându-si întiparirea în minte, o fac sa poarte în ea formele acelor lucruri. Deci de la însusi lucrul care se deapana în minte poti cunoaste care drac s-a apropiat de tine. De pilda, daca în cugetul mea se înfatiseaza chipul omului care m-a pagubit, sau m-a necinstit, el da pe fata gândul tinerii de minte a raului, furisat în minte. Daca iarasi se învârteste în minte gândul la bani sau la slava, dintr-acestea se va cunoaste duhul care ne necajeste. Asemenea si la alte gânduri, din lucru afli pe dracul ce e de fata si îti furiseaza naluciri. Cu aceasta nu zic ca toate amintirile acestor fel de lucruri vin de la draci, deoarece si mintea însasi, stârnita de om, aduce închipuiri de lucruri si fapte; ci numai acelea dintre amintiri, care aprind mânia si pofta împotriva firii. Caci, prin tulburarea acestor puteri, mintea preacurveste în cuget si este razboita, neputând primi aratarea lui Dumnezeu, Cel ce i-a dat legea, dar stralucirea luminii dumnezeiesti se arata puterii cugetatoare a sufletului în vremea rugaciunii, dupa înlaturarea gândurilor lucrurilor. (Evagrie Ponticul)27

·          Nu va putea sa alunge de la sine amintirile patimase, omul care n-a avut grija de pofta si mânie, pe una stingând-o cu posturi, cu privegheri si cu culcatul pe jos; iar pe cealalta îmblânzind-o cu îndelunga rabdare, cu suferirea raului, cu nepomenirea de rau si cu milostenii. Caci dintr-aceste doua patimi se tes mai toate gândurile dracilor, care duc mintea la primejdie si pierzanie. Dar este cu neputinta sa biruim patimile acestea, daca nu dispretuim mâncarurile, banii si slava, ba înca si propriul nostru trup, pentru cei ce cauta adeseori sa-l atâte. Pilda fara zabava sa luam de la cei ce se primejduiesc pe mare, care sar si din corabie de furia vânturilor si a valurilor rasculate. Aici însa trebuie sa fim cu luare aminte ca sa nu sarim din corabie spre a fi vazuti de oameni. Caci vom pierde plata noastra si ne va lua în primire un alt naufragiu si mai cumplit, suflând împotriva-ne vântul dracului slavei desarte. (Evagrie Ponticul)27

·         Trebuie sa cercetam cum întiparesc dracii nalucirile cele din somn în mintea noastra si-i dau o anumita forma. Una ca aceasta obisnuiesc sa se întâmple mintii, fie privind prin ochi, fie auzind prin auz, fie printr-o simtire oarecare, sau fie prin amintire, care întipareste în minte, miscându-le, cele ce le-a agonisit prin mijlocirea trupului. Deci dracii, mi se pare, rascolind amintirea o întiparesc în cuget. Caci organele trupului stau în nelucrare, tinute de somn. Dar iarasi, trebuie sa cercetam cum rascolesc amintirea? Sau poate prin patimi? Asa trebuie sa fie, deoarece cei curati si nepatimasi nu mai patesc una ca aceasta. Este însa si o miscare simpla a amintirii, stârnita de noi sau de sfintele Puteri. Prin ea vorbim si petrecem cu Sfintii. Sa fim însa cu atentie. Caci chipurile pe care sufletul împreuna cu trupul le primeste întru sine, amintirea le misca fara sa se mai ajute de trup. Aceasta se vede din faptul ca adesea patimim una ca aceasta si în somn, când trupul se odihneste. Trebuie sa stim ca precum ne putem aduce aminte de apa, si cu sete si fara sete, tot asa ne putem aduce aminte de aur si cu lacomie si fara lacomie; si asa si cu celelalte. Iar faptul ca mintea afla aceste sau acele deosebiri între nalucirile sale, se datoreste vicleniei vrajmasilor. Dar trebuie sa stim si aceasta: ca pentru naluciri se folosesc dracii si de lucrurile de dinafara, ca de pilda de vuietul apelor, la cei ce calatoresc pe mare. (Evagrie Ponticul)25 28

·         Scopul dracilor e ajutat mult de mânia noastra, când se misca împotriva firii, facându-se al lor. De aceea toti zoresc sa o întarâte zi si noapte. Când o vad însa legata de blândete, atunci cauta pricini îndreptatite ca sa o dezlege îndata, ca facându-se foarte aprinsa, sa o foloseasca pentru gândurile lor furioase. De aceea nu trebuie sa o întarâtam nici pentru lucruri drepte, nici pentru nedrepte, ca sa nu dam chiar noi sabie primejdioasa în mâna vrajmasului, ceea ce stiu ca fac multi si .mai mult decât trebuie, aprinzându-se pentru motive neînsemnate. Caci spune-mi de ce te prinzi grabit la harta daca dispretuiesti bucatele, banii si slava? De ce hranesti câinele când te lauzi ca nu ai nimica? Iar daca acesta latra si se ia dupa oameni, trebuie ca ai niscai lucruri si vrei sa le pazesti. Dar eu despre unul ca acesta cred ca e departe de rugaciunea curata, stiind ca mânia este ciuma pentru o astfel de rugaciune. Si ma mir ca unul ca aceasta si pe Sfinti i-a uitat: pe David, care striga: “Opreste mânia si paraseste turbarea”; pe Ecclesiastul care porunceste: “Alunga mânia de la inima ta si scoate viclesugul din trupul tau"; pe Apostolul care rânduieste: “ Sa ridicam în toata vremea si în tot locul mâini cuvioase spre Domnul, fara mânie si gânduri”. De ce oare nu învatam si noi de la obiceiul tainic si vechi al oamenilor, care alunga câinii din casa în vremea rugaciunii? Obiceiul acesta ne da sa întelegem ca mânia nu trebuie sa fie cu cei ce se roaga. “ Mânia este vinul serpilor”. De aceea nazireii se înfrâneaza de la vin. (Evagrie Ponticul)3

·         Despre faptul ca nu trebuie sa ne îngrijim de îmbracaminte si bucate, socot de prisos a mai scrie, însusi Mântuitorul oprind acest lucru în Evanghelii. “Nu va îngrijiti, zice, în sufletul vostru ce veti mânca, sau ce veti bea, sau cu ce va veti îmbraca”, caci toate acestea le fac pagânii si necredinciosii, care leapada purtarea de grija a Stapânului si tagaduiesc pe Facatorul. De crestinii este cu totul strain acest lucru, de îndata ce cred ca si cele doua vrabii vândute cu un ban stau sub purtarea de grija a Sfintilor îngeri. Au însa dracii si obiceiul acesta: dupa gândurile necurate, aduc în suflet si pe acelea ale grijii, ca sa se departeze Iisus de la noi, umplut fiind locul cugetarii cu multime de gânduri, si sa nu mai poata rodi cuvântul, fiind coplesit de gândurile grijii. Lepadând dar asemenea gânduri, sa lasam toata grija noastra în seama Domnului, îndestulându-se cu cele de fata, cu îmbracaminte si hrana saracacioasa, ca sa slabim în fiecare zi pe parintii slavei desarte. Iar daca cineva socoteste ca nu-i sta bine în haina saracacioasa, sa priveasca la Sfântul Pavel cum asteapta în frig si dezbracat, cununa dreptatii. Daca Apostolul a numit lumea aceasta stadion si teatru, oare cel ce s-a îmbracat cu gândurile grijii, mai poate alerga spre rasplatirea chemarii de sus a lui Dumnezeu, sau mai poate sa lupte cu începatoriile, cu domniile si cu stapânitorii întunericului veacului acestuia? Eu nu stiu daca-i va fi cu putinta; acest lucru l-am învatat de la însesi cazurile vazute. Caci se va împiedica în haina si se va rostogoli la pamânt, ca si mintea de gândurile purtarii de grija, daca e adevarat cuvântul care zice ca mintea ramâne statornic lipita de comoara sa, ca “unde este comoara ta, acolo va fi si inima ta”. (Evagrie Ponticul)6 41

·         Dintre gânduri unele taie, altele se taie. Si anume taie cele rele pe cele bune, dar si cele rele se taie de catre cele bune. Sfântul Duh ia aminte la gândul cel dintâi ce l-am pus si dupa acela ne osândeste sau ne primeste. Iata ce vreau sa zic: Am gândul de a primi pe straini si-l am într-adevar pentru Domnul, dar venind ispititorul, îl taie si furiseaza în suflet gândul de-a primi pe straini pentru slava. Sau am gând sa primesc pe straini ca sa fiu vazut de oameni; dar daca vine peste el un gând bun, îl taie pe cel rau, îndreptând catre Domnul virtutea noastra si silindu-ne sa nu facem aceasta pentru lauda de la oameni. (Evagrie Ponticul)28

·         Deci daca staruim cu fapta la gândurile dintâi, cu toata ispita celor de-al doilea, vom avea numai plata gândurilor ce ni le-am pus mai întâi, deoarece oameni fiind si luptând cu dracii, nu putem tine gândul drept nestricat, nici pe cel rau neispitit, odata ce avem în noi semintele virtutii. Dar daca zaboveste cineva pe lânga gândurile care taie (de-al doilea), se aseaza în tara ispititorului si va lucra stârnit de ele. (Evagrie Ponticul)28

·         Dupa multa bagare de seama am aflat ca între gândurile îngeresti, omenesti si de la draci este aceasta deosebire: întâi gândurile îngeresti cerceteaza cu de-amanuntul firea lucrurilor si urmaresc întelesurile si rosturile duhovnicesti, de pilda: de ce a fost facut aurul si pentru ce e ca nisipul si a fost risipit în anumite particele de sub pamânt si de ce trebuie multa osteneala si truda pâna sa fie aflat, apoi dupa ce e aflat, e spalat cu apa si trecut prin foc, ca apoi sa fie dat mesterilor, care fac sfesnicul cortului, catuia, cadelnita si vasele de aur, din care, din darul Mântuitorului nostru, nu mai bea acum regele babilonian. Dar gândul dracesc nu le stie si nu le cunoaste pe acestea, ci furiseaza numai placerea câstigarii aurului fara rusine, si zugraveste desfatarea si slava ce va veni de pe urma lui. Iar gândul omenesc nu se ocupa nici cu dobândirea aurului si nu cerceteaza nici al cui simbol este, sau cum se scoate din pamânt, ci aduce numai în minte forma simpla a aurului, despartita de patima si lacomie. Acelasi cuvânt se poate spune si despre alte lucruri, dupa regula aceasta desprinsa în chip trainic. (Evagrie Ponticul)28

·         Este un drac care se numeste ratacitor, care se înfatiseaza mai ales în zorii zilei înaintea fratilor si le poarta mintea din cetate în cetate, din sat în sat si din casa în casa, prilejuind, zice-se, simple întâlniri, apoi convorbiri mai îndelungate cu cei cunoscuti, care tulbura starea celor amagiti si putin câte putin îi departeaza de cunostinta de Dumnezeu si-i face sa-si uite de virtute si de fagaduinta. Trebuie deci ca monahul sa observe acest gând de unde vine si unde sfârseste, ca nu fara rost si din întâmplare face cercul acesta lung, ci vrând sa strice starea sufleteasca a monahului, ca, dupa ce si-a aprins mintea cu acestea si s-a ametit de prea multe convorbiri, sa fie fara veste de atacat de dracul curviei, sau al mâniei, sau al întristarii, care întineaza si mai tare stralucirea tariei lui. Noi însa, daca vrem sa cunoastem lamurit viclesugul lui, sa nu graim îndata catre el, nici sa dam pe fata cele ce se petrec, cum înfiripa în minte si în ce chip putin câte putin vrea sa o împinga la moarte; caci va fugi de la noi, fiindca nu vrea sa fie vazut facându-le acestea si asa nu vom cunoaste nimic din cele ce ne-am straduit sa aflam. Ci sa-i mai îngaduim o zi sau doua, sa-si ispraveasca lucrarea, ca aflând cu de-amanuntul tot lucrul pe care l-a mestesugit, sa-l dam pe fata cu cuvântul si sa-l alungam. Dar fiindca se întâmpla ca în vremea ispitirii mintea, fiind tulburata, nu poate urmari cu de-amanuntul cele ce se petrec, sa faca aceasta dupa alungarea dracului. Dupa ce te-ai linistit, adu-ti aminte în tine însuti de cele ce ti s-au întâmplat, de unde ai început, pe unde ai umblat si în ce loc ai fost cuprins de duhul curviei, sau al mâniei, sau al întristarii si cum s-au petrecut acestea. Învata-le acestea si tine-le minte, ca sa-l poti da pe fata când se va mai apropia de tine. Da pe fata si locul unde sta ascuns, ca sa nu-i mai urmezi. Iar daca vrei sa-l faci sa se înfurie de-a binelea, vadeste-l îndata ce se apropie si dezvaluie cu cuvântul locul dintâi în care a intrat si al doilea si al treilea. Caci foarte tare se scârbeste, nesuferind rusinarea. Iar dovada ca i-ai grait tocmai la vreme o vei avea în faptul ca a fugit gândul de la tine. Caci este cu neputinta sa stea, fiind scos la aratare. Iar dupa biruirea acestui drac urmeaza un somn adânc si greu, o amortire a pleoapelor, însotita de cascari nenumarate si de umeri îngreuiati; dar de toate acestea ne sloboade Duhul Sfânt, prin rugaciune încordata. (Evagrie Ponticul)28

·         Foarte mult ne foloseste spre mântuire ura împotriva dracilor, care ne ajuta si la lucrarea virtutii. Dar sa o nutrim aceasta de la noi, ca pe un vlastar bun, nu suntem în stare, pentru ca duhurile iubitoare de placeri o sting si cheama din nou sufletul la prietenie si obisnuinta cu ei. Aceasta prietenie, sau mai bine aceasta rana, anevoie de lecuit, o tamaduieste însa doctorul sufletelor, prin parasirea noastra. Caci ne lasa sa patimim lucruri înfricosate de la duhuri, noaptea si ziua, pâna ce sufletul alearga iarasi la ura cea de la început, învatându-se a zice catre Domnul, asemenea lui David: “Cu ura desavârsita i-am urât, ca vrajmasi s-au facut mie”. Iar cu ura desavârsita uraste pe vrajmasi acela care nu pacatuieste nici cu fapta nici cu gândul, lucru care este semnul celei mai mari si celei dintâi nepatimiri. (Evagrie Ponticul)28

·         Dar ce sa zicem despre dracul care face sufletul nesimtit? Caci ma tem a si scrie despre el. Când navaleste acela, iese sufletul din starea sa fireasca si leapada cuviinta si frica Domnului, iar pacatul nu-l mai socoteste pacat, faradelegea n-o mai socoteste faradelege si la osânda si la munca vesnica se gândeste ca la niste vorbe goale. De cutremurul purtator de foc el râde. Pe Dumnezeu, e drept, îl marturiseste, însa poruncile Lui nu le cinsteste. De-i bati în piept când se misca spre pacat, nu simte: de-i vorbesti din Scripturi, e cu totul împietrit si nu asculta. Îi amintesti de ocara oamenilor si nu o ia în seama. De oameni nu mai are rusine, ca porcul care a închis ochii si a spart gardul. Pe dracul acesta îl aduc gândurile învechite ale slavei desarte. “Si daca nu s-ar scurta zilele acelea, nimeni nu s-ar mai mântui”. De fapt dracul acesta este dintre cei ce ataca rar pe frati. Iar pricina este învederata. Caci nenorocirile altora, bolile celor dosaditi, închisorile celor nefericiti si moartea naprasnica a unora, pun pe fuga acest drac, întrucât sufletul e strapuns putin câte putin si e trezit la mila, fiind dezlegat de împietrirea venita de la demon. Desigur noi nu le avem pe acestea aproape de noi, data fiind si raritatea celor cuprinsi de neputinte printre noi. De aceea Domnul alungând acest drac, porunceste în Evanghelii sa mergem la cei bolnavi si sa cercetam pe cei din închisori, zicând: “Bolnav am fost si n-ati venit la Mine”. În orice caz sa se stie: daca cineva dintre monahi, fiind atacat de dracul acesta, n-a primit gând de curvie, sau nu si-a parasit chilia din nepasare, unul ca acesta a primit din cer rabdarea si neprihanirea si fericit este pentru o nepatimire ca aceasta. Iar câti s-au fagaduit sa cinsteasca pe Dumnezeu locuind laolalta cu lumea sa se pazeasca de acest drac. Caci a zice sau a scrie mai multe despre el, ma rusinez si de oameni. (Evagrie Ponticul)1

·         Toti dracii fac sufletul iubitor de placeri; numai dracul întristarii nu primeste sa faca aceasta, ci el ucide gândurile celor ce au început aceasta vietuire, taind si uscând prin întristare orice placere a sufletului, daca e adevarat ca oasele barbatului trist se usuca. Daca acest drac razboieste pe un monah cu masura, îl face încercat, caci îl convinge sa nu se apropie de nimic dintr-ale lumii acesteia si sa înlature toata placerea. Dar daca staruie mai mult, naste gânduri care sfatuiesc pe monah sa-si ia viata, sau îl silesc sa fuga departe de locul unde petrece. Acest lucru l-a gândit si l-a patimit dreptul Iov fiind asuprit de acest drac. “De as putea, zice, sa ma omor, sau pe altul sa rog sa-mi faca mie aceasta”. Simbol al acestui drac este salbaticiunea numita napârca, a carei fire se arata prietenoasa, însa al carei venin covârseste veninul celorlalte fiare, ba daca e primit fara masura, omoara si animalul însusi. Acestui drac i-a predat Pavel pe cel ce a facut nelegiuire în Corint. De aceea si scrie cu râvna Corintenilor, zicând: “Aratati-i dragoste, ca nu cumva sa fie înghitit unul ca acesta de o întristare mai mare”. Dar duhul acesta, care întristeaza pe oameni, stie sa se faca si pricinuitor de buna pocainta. De aceea si Ioan Botezatorul îi numea pe cei ce erau strapunsi de duhul acesta si alergau la Dumnezeu “pui de napârci”, zicând: “Cine v-a aratat voua sa fugiti de mânia ce va sa vie? Faceti deci roade vrednice de pocainta; si sa nu vi se para a grai întru voi: Parinte avem pe Avraam”. Caci oricine a urmat lui Avraam si a iesit din pamântul si din neamul sau, s-a facut mai tare decât dracul acesta. (Evagrie Ponticul)9

·         Cine si-a stapânit mânia a supus pe draci; iar cine s-a robit de dânsa nu se mai tine de viata monahala si e strain de caile Mântuitorului, daca se zice ca însusi Domnul învata pe cei blânzi caile Sale. De aceea cu anevoie poate fi vânata mintea monahului, care alearga pe câmpia blândetii. Caci de nici o alta virtute nu se tem dracii ca de blândete. Aceasta a dobândit-o acel mare Moise, care a fost numit "blând, mai mult decât toti oamenii”. Iar proorocul David a aratat-o ca este vrednica sa fie pomenita de Dumnezeu, zicând: “Adu-ti aminte, Doamne, de David si de toata blândetea lui”. Însusi Mântuitorul nostru ne-a poruncit sa ne facem urmatori ai blândetii Lui, zicând: “Învatati de la Mine ca sunt blând si smerit cu inima si veti afla odihna sufletelor voastre”. Iar daca cineva s-ar înfrâna de la mâncari si bauturi, dar prin gândurile rele ar întarâta mânia, acela se aseamana cu o corabie ce calatoreste pe mare, având pe dracul cârmaci. De aceea trebuie sa fim cu luare aminte din toata puterea la câinele nostru, învatându-l sa rupa numai lupii si sa nu manânce oile, aratând toata blândetea fata de toti oamenii. (Evagrie Ponticul)3

·         Dintre gânduri singur cel al slavei desarte lucreaza cu multe mijloace. El cuprinde aproape toata lumea si deschide usile tuturor dracilor, facându-se ca un fel de tradator viclean al cetatii. De aceea el umileste foarte tare mintea pustnicului, umplând-o cu multe vorbe si lucruri si întinându-i rugaciunile, prin care acesta se straduieste sa-si tamaduiasca toate ranile sufletului sau. Gândul acesta îl fac sa creasca toti draci dupa ce au fost biruiti, ca printr-însul sa primeasca intrare din nou în suflet, si sa faca astfel cele mai din urma mai rele ca cele dintâi. Din gândul acesta se naste si cel al mândriei, care a facut sa cada ca un sunet din ceruri pe pamânt pecetea asemanarii si cununa frumusetii. Salta-te din el si nu zabovi, ca sa nu vindem altora viata noastra, nici petrecerea noastra, celor fara de mila. Pe acest drac îl alunga rugaciunea staruitoare de a nu face sau zice cu voia nimic din cele ce ajuta blestematei slave desarte. (Evagrie Ponticul)44

·         Când mintea pustnicilor a ajuns la putina nepatimire, si-a agonisit si calul slavei desarte, caruia îndata îi da pinteni prin cetati, purtându-si fara stapânire lauda izvorâta din slava. si întâmpinând-o duhul curviei, printr-o rânduiala nevazuta, o închide într-o cocina de porci, învatând-o sa nu se mai ridice altadata din pat înainte de a se face sanatoasa deplin, nici sa nu faca ceea ce fac bolnavii neascultatori care, purtând înca urmele bolii într-însii, se dau la drumuri si merg la bai înainte de vreme, cazând din nou în boala. De aceea sezând locului, sa luam si mai bine aminte la noi însine, ca înainte de virtute, sa ne facem greu de miscat spre pacat, iar înnoindu-ne întru cunostinta sa dobândim multime de vederi felurite. Si asa înaltându-ne si mai tare, vom vedea si mai bine lumina Mântuitorului nostru. (Evagrie Ponticul)44

·         A descrie toate lucrarile cele rele ale dracilor mi-e cu neputinta, iar a însira cu de-amanutul mestesugirile lor mi-e rusine, sfiindu-ma de cititorii mai simpli. Totusi asculta unele viclenii ale duhului curviei. Când cineva a dobândit nepatimirea partii poftitoare si gândurile de rusine s-au racit, atunci arata barbati si femei jucând împreuna si-l face pe pustnic sa priveasca lucruri si forme de rusine. Ispita aceasta însa nu e printre cele ce tin multa vreme, deoarece rugaciunea neîncetata si mâncarea foarte împutinata, privegherea si îndeletnicirea cu contemplatiile duhovnicesti o alunga ca pe un nor fara ploaie. Uneori se atinge însa si de trupuri, stârnind într-însele fierbinteala dobitoceasca. Si alte nenumarate mestesugiri unelteste vicleanul acesta, pe care nu e nevoie sa le mai raspândim si sa le mai încredintam scrisului. Fata de astfel de gânduri foloseste si aprinderea mâniei, pornita împotriva dracului. De aceasta mânie se teme el mai mult, când se aprinde împotriva acestor gânduri si îi strica planurile despre ea e vorba când se zice: “Mâniati-va si nu pacatuiti”. Ea da sufletului în ispite o folositoare doctorie. Dar uneori si mânia aceasta e imitata de dracul mâniei. Aceasta plasmuieste chipurile parintilor, sau ale unor prieteni si rudenii, ocarâti de oameni nevrednici si prin aceasta misca mânia pustnicului si-l îndeamna sa zica sau sa faca vreun rau celor ce i s-au aratat în minte. La acestea trebuie sa fie monahul cu luare aminte si îndata sa-si smulga mintea de la astfel de chipuri, ca nu cumva, zabovind pe lânga ele, sa se pomeneasca în vremea rugaciunii taciune ce se mistuie de foc. În ispite de acestea cad mai ales cei iuti la mânie si cei ce usor se prind la harta, care sunt departe de rugaciunea cea curata si de cunostinta Mântuitorului nostru Iisus Hristos. (Evagrie Ponticul)3 4

·         Gândurile veacului acestuia le-a dat Domnul omului, ca pe niste oi, pastorului bun. Si s-a scris: “A dat fiecarui om cuget întru inima sa”, sadind în el si pofta si mânia întru ajutor, ca prin mânie sa alunge gândurile lupilor, iar prin pofta sa iubeasca oile, chiar când e biciuit de vânturi si de ploi. I-a mai dat pe lânga acestea si lege dupa care sa pazeasca oile, loc de verdeata, apa de odihna, psaltire, chitara si toiag. Si i-a rânduit sa se hraneasca si sa se îmbrace de la aceasta turma, iar la vreme sa-i adune fân. Caci zice cuvântul: “Cine pastoreste turma si din laptele ei nu manânca?” Pustnicul trebuie sa pazeasca deci zi si noapte turma aceasta, ca nu cumva sa fie rapit vreun miel de fiarele salbatice, sau sa-l ia tâlharii, iar daca s-ar întâmpla una ca aceasta în padure, îndata sa-l smulga din gura ursului si a lupului. Asadar, daca gândul despre fratele nostru se învârte în noi cu ura, sa stim ca o fiara l-a luat pe el; asemenea si gândul despre muiere, daca se întoarce în noi amestecat cu pofta de rusine; la fel gândul despre argint si aur, daca se cuibareste însotit de lacomie; asemenea si gândurile sfintelor daruri, daca cu slava desarta pasc în minte! Si tot asemenea se va întâmpla si cu alte gânduri de vor fi furate de patimi. Si nu numai ziua trebuie sa fie monahul cu luare aminte la ele, ci si noaptea sa le pazeasca priveghind. Caci se întâmpla sa piarda ceea ce a agonisit, daca se lasa în naluciri rusinoase si viclene. Aceasta este ceea ce zice patriarhul Iacov: “Nu am adus tie oaie rapita de fiara salbatica; eu plateam furtisagurile de zi si de noapte; si ma topeam de arsita zilei si de gerul noptii, încât s-a dus somnul de la ochii mei”. Iar daca din osteneala ni s-ar întâmpla vreo nepurtare de grija, sa grabim putin în sus pe stânca cunostintei si sa pastem iarasi oile sub muntele Sinai, ca Dumnezeul parintilor nostri sa ne cheme si pe noi si sa ne daruiasca întelesurile semnelor si minunilor. (Evagrie Ponticul)28

·         Dintre necuratii draci, unii îl ispitesc ca om, iar altii îl tulbura pe om ca pe un dobitoc necuvântator. Cei dintâi apropiindu-se ne furiseaza gânduri de slava desarta, sau de mândrie, sau de pizma, sau de învinuire, care nu se ating de nici unul din dobitoace. Cei de-al doilea însa, aprind în trup mânie si pofta de fire. Acestea le avem îndeobste cu dobitoacele, fiind ascunse însa sub firea cea cuvântatoare. De aceea zice Duhul Sfânt catre cei ce cad în gânduri omenesti: “Eu am zis: dumnezei sunteti si fii ai Celui Preaînalt, toti; iar voi ca niste oameni muriti si ca orisicare dintre capetenii cadeti”. Iar catre cei stârniti dobitoceste zice: “Nu fiti cum e calul sau catârul, la care nu este întelepciune, ci trebuie sa strângi cu zabala si cu frâu falcile lor, caci nu se apropie de tine”. Dar sufletul care pacatuieste va muri. Si învederat este ca oamenii, daca mor ca oameni, se îngroapa de oameni, iar când sunt omorâti ca dobitoacele, sau cad jos, vor fi mâncati de vulturi. Iar dintre puii acestora unii vor chema pe Domnul, altii se tavalesc în sânge. Cel ce are urechi de auzit sa auda. (Evagrie Ponticul)27

·         Când vreunul dintre vrajmasi te va rani în lupta si vrei sa-i întorci sabia lui, precum scrie, asupra inimii lui, fa asa precum te sfatuim: descoase în tine însuti gândul aruncat de el, ce fel este si din câte lucruri este alcatuit si care lucru tulbura mai mult mintea ta. Iar ceea ce zic, aceasta este: sa zicem ca e trimis de el gândul iubirii de argint. Desfa-l pe acesta în mintea care l-a primit, în sensul aurului, în aurul însusi si în patima iubirii de bani. Apoi întreaba: “Ce este pacat dintre acestea? Oare mintea? Dar atunci cum este ca chipul lui Dumnezeu? Sensul aurului? Dar cine, având minte, va spune aceasta vreodata? Oare aurul însusi e pacat? Dar atunci de ce s-a facut? Urmeaza asadar ca al patrulea lucru este pricina pacatului. Iar aceasta nu e nici lucrul ce sta de sine, nici ideea lucrului, ci o placere oarecare vrajmasa omului, nascuta din voia cea libera a sa si care sileste mintea sa se foloseasca rau de fapturile lui Dumnezeu. Aceasta placere avem sa o taiem, dupa îndatorirea ce ne-a dat-o legea lui Dumnezeu. Cercetând în acestea, se va nimici gândul, desfacându-se într-o simpla contemplatie a ta si va fugi de la tine dracul, dupa ce prin cunostinta aceasta mintea ta s-a ridicat la înaltime. Iar daca, vrând sa te folosesti împotriva lui de sabia sa, doresti sa-l dobori mai întâi cu prastia ta, scoate si tu o piatra din traista de pastor a ta si cauta vederea lui, spre a afla cum vin îngerii si dracii în lumea noastra, iar noi nu mergem în lumile lor? De ce nu putem adica si noi sa unim pe îngeri si mai mult ca Dumnezeu si ne hotarâm sa-i facem pe draci si mai necurati? Si cum se face ca luceafarul, care a rasarit dimineata, a fost aruncat la pamânt si a socotit marea ca o coaja de nuca, iar tartarul adâncului ca un rob? Si de ce încalzeste adâncul ca pe o topitoare, tulburând pe toti prin rautatea sa si pe toti vrând sa-i stapâneasca? Caci trebuie sa stim ca întelegerea acestor lucruri foarte mult îl vatama pe diavol si alunga toata tabara lui. Dar acestea vin cu încetul în cei care s-au curatit si vad întrucâtva întelesurile întâmplarilor. Cei necuratiti însa nu cunosc vederea acestora. Si daca, aflând-o de la altii, ar spune-o si ei, nu vor fi auziti, fiind mult colb si zgomot de patimi în toiul razboiului. Caci trebuie sa fie cu totul linistita tabara celor de alt neam, pentru ca singur Goliat sa se întâlneasca cu David al nostru. În felul acesta ne vom folosi de deslusirea razboiului si de vederea lui si în cazul celorlalte gânduri necurate. (Evagrie Ponticul)28

·         Când vor fugi degraba de la noi vreunele din gândurile necurate, sa cautam pricina pentru care s-a întâmplat aceasta. Oare pentru raritatea lucrului, fiind greu de gasit materia, sau pentru nepatimirea noastra, n-a putut vrajmasul nimic împotriva noastra? De pilda daca unui pustnic i-ar veni în minte gândul ca i s-a încredintat ocârmuirea duhovniceasca a primei cetati, desigur ca nu va zabovi la închipuirea aceasta; si pricina se cunoaste usor din cele spuse mai înainte. Dar daca unuia i-ar veni acest gând în legatura cu oricare cetate s-ar nimeri, si ar cugeta la fel, acela fericit este ca a ajuns nepatimirea. Asemenea si în privinta altor gânduri se va afla pricina cercetându-se în acelasi chip. Acestea trebuie sa le stim pentru râvna si puterea noastra, ca sa vedem daca am trecut Iordanul si ne-am apropiat de verdeata, sau înca petrecem în pustie, loviti de cei de alte neamuri. De pilda foarte multe fete mi se pare ca are dracul iubirii de argint si e foarte dibaci în puterea de-a amagi. Astfel când e strâmtorat de desavârsita lepadare de sine, îndata face pe purtatorul de grija si iubitorul de saraci. Primeste bucuros pe strainii care nu-s înca de fata, celor lipsiti le trimite ajutor, cerceteaza închisorile orasului si rascumpara sclavii; arata alipire femeilor bogate, îi face îndatorati pe cei carora le merge bine, sfatuieste pe altii sa se lepede de punga lor larga. Si astfel amagind sufletul, pe încetul îl învaluie în gândurile iubirii de argint si-l da pe mâna dracului slavei desarte. Iar acesta aduce înainte multimea celor ce slavesc pe Domnul pentru aceste purtari de grija si pune pe unii sa vorbeasca întreolalta câte putin despre preotie, prevestind moartea preotului de acum si iscodind nenumarate chipuri ca sa nu scape. Si asa biata minte, învaluita într-aceste gânduri, se lupta cu înversunare cu aceia dintre oameni care nu l-au primit, iar celor ce l-au primit le face daruri si-i primeste cu recunostinta. Pe cei ce se împotrivesc îi da pe mâna judecatorilor si unelteste ca sa fie scosi din hotarele cetatii. Aflându-se apoi aceste gânduri înlauntrul sau si învârtindu-se în minte, îndata ce înfatiseaza dracul mândriei, nalucind straluciri necontenite si draci înaripati în vazduhul chiliei, ca pâna la urma sa scoata pe om din minti. Noi, însa, dorind pierzarea astor fel de gânduri, sa traim cu multumire în saracie. “Caci e vadit ca nimic n-am adus în lume si nimic nu putem duce din ea. Având hrana si îmbracaminte, sa ne îndestulam cu ele”, aducându-ne aminte de Sfântul Pavel, care zice ca “ radacina tuturor relelor este iubirea de argint”. (Evagrie Ponticul)41

·         Toate gândurile necurate, staruind în noi din pricina patimilor, duc mintea la stricaciune si pieire. Caci precum icoana pâinii zaboveste în cel flamând din pricina foamei sale si icoana apei din pricina setei, tot asa si ideea avutiei si a banilor staruie din pricina lacomiei, iar întelesurile gândurilor rusinoase ce se nasc din bucate, zabovesc din pricina patimilor noastre. Acelasi lucru se întâmpla si în cazul gândurilor slavei desarte si al altor gânduri. Iar mintii înecate în astfel de gânduri îi este cu neputinta sa stea înaintea lui Dumnezeu si sa primeasca cununa dreptatii. Caci de aceste gânduri fiind trasa în jos si mintea aceea ticaloasa din Evanghelie s-a lepadat de bunul cel mai mare al cunostintei de Dumnezeu. Asemenea si cel legat de mâini si de picioare si aruncat întru întunericul cel mai dinafara, din aceste gânduri îsi avea tesuta haina sa, pentru care motiv Cel ce l-a chemat la nunta l-a gasit nevrednic de o nunta ca aceea. Haina de nunta este nepatimirea sufletului rational care s-a lepadat de poftele lumesti. Iar pricina pentru care gândurile lucrurilor sensibile, care zabovesc în minte, strica cunostinta, am aratat-o în “Capetele despre rugaciune”. (Evagrie Ponticul)28

·         De trei feluri sunt capeteniile dracilor care se împotrivesc lucrarii noastre. Lor le urmeaza toata tabara celor de alt neam. Acestia stau cei dintâi la razboi si cheama sufletele la pacat prin gândurile cele necurate. Unii din ei aduc poftele lacomiei pântecelui, altii strecoara în suflet iubirea de argint, si în sfârsit altii ne momesc cu slava de la oameni. Daca râvnesti asadar rugaciunea curata, pazeste mânia; daca iubesti neprihanirea, stapâneste pântecele, nu-i da pâine sa se sature si necajeste-l cu apa. Privegheaza în rugaciune si alunga de la tine amintirea raului. Cuvintele Duhului Sfânt sa nu te paraseasca ci bate în portile Scripturilor cu mâinile virtutilor. Atunci îti va rasari nepatimirea inimii si vei vedea în rugaciune mintea în chipul stelei. (Evagrie Ponticul)27

·         Dintre cele ce le cugetam, unele îsi pun tiparul pe minte si dau o forma, altele îi dau numai o cunostinta si nu-si pun tiparul pe ea si nici nu-i dau o forma. De pilda: “La început era Cuvântul si Cuvântul era la Dumnezeu” lasa un înteles în inima, dar nu dau o forma mintii, nici nu-si pun tiparul pe ea. Cuvintele: “luând pâine” dau o forma mintii, iar: “a frânt-o” iarasi îsi pun tiparul pe ea. Versetul: “Am vazut pe Domnul sezând pe un scaun înalt si ridicat”, îsi pune tiparul pe minte, afara de “am vazut pe Domnul”. Aceste cuvinte, dupa litera par sa-si puna tiparul pe minte, dar întelesul lor nu si-l pune. Proorocul a vazut cu un ochi profetic firea rationala, înaltata prin fapte bune, primind în sine cunostinta lui Dumnezeu. Caci se zice ca Dumnezeu sade acolo unde se cunoaste, fiindca mintea curata se zice si scaun al lui Dumnezeu. Dar se zice si de femeie, ca e scaun al necinstei, întelegându-se prin femeie sufletul care uraste cele drepte; iar necinstea sufletului este pacatul si nestiinta. Asadar notiunea de Dumnezeu nu este dintre cele ce-si pun tiparul pe minte, ci dintre cele ce nu-si pun tiparul pe minte. De aceea cel ce se roaga trebuie sa se desparta cu totul de cele ce-si pun tiparul pe minte. Aceasta te face sa te întrebi daca, precum este în privinta trupurilor si a sensurilor lor, asa este si în privinta celor trupesti si a ratiunilor lor; si daca altfel se modeleaza mintea privind o minte, si altfel va fi starea ei cugetând întelesul aceleia? Desigur stim ca cunostinta duhovniceasca departeaza mintea de sensurile care îsi pun tiparul pe ea si o înfatiseaza fara nici un tipar, lui Dumnezeu, fiindca notiunea lui Dumnezeu nu este dintre cele ce-si pun tiparul. Caci Dumnezeu nu este trup, ci mai degraba din cele ce nu-si pun tiparul. Si iarasi stim ca, dintre vederile care nu-si pun tiparul pe minte, unele însemneaza fiinta celor netrupesti, altele ratiunile lor. Dar nu se întâmpla la fel ca în cazul trupurilor si al celor netrupesti. Caci în cazul celor trupesti unele îsi pun tiparul pe minte, altele nu, pe când dincolo, nimic nu-si pune tiparul pe minte. (Evagrie Ponticul)7

·         Când dracul pântecelui, luptând mult si adeseori nu izbuteste sa strice înfrânarea întiparita, atunci împinge mintea la pofta nevointei celei mai de pe urma, aducându-i înainte si cele privitoare la Daniil, viata lui saraca si semintele, si aminteste si de viata altor oarecari pustnici care au trait totdeauna asa, si sileste pe ascet sa se faca urmatorul acelora. Astfel, urmarind înfrânarea fara masura, va pierde si pe cea masurata, de la o vreme trupul nemaiputând-o pastra din pricina slabiciunii. Si asa va ajunge sa binecuvinteze trupul si sa blesteme inima. Socot deci ca e drept sa nu asculte acestia de acela si sa nu se retina de la pâine, untdelemn si apa. Caci aceasta rânduiala au cercat-o fratii, gasind-o foarte buna. Desigur aceasta sa nu o faca spre saturare si sa o faca numai o data pe zi. M-as mira daca vreunul, saturându-se cu pâine si cu apa, ar mai putea lua cununa nepatimirii. Iar nepatimire numesc nu simpla oprire a pacatului cu fapta, caci aceasta se zice înfrânare, ci aceea care taie din cugetare gândurile patimase, pe care Sfântul Pavel a numit-o si “taiere duhovniceasca împrejur a iudeului ascuns”. Iar daca se descurajeaza cineva auzind acestea, sa-si aduca aminte de vasul alegerii, de Apostol, care a împlinit alergarea în foame si sete. Dar imita si vrajmasul adevarului, dracul descurajarii, pe acest drac, punând în minte celui ce se înfrâneaza, retragerea cea mai de pe urma, îndemnându-l la râvna lui Ioan Botezatorul si a începatorului pustnicilor, Antonie, ca neputând rabda acesta retragerea îndelungata si neomeneasca, sa fuga cu rusine, parasind locul, iar dracul sa se laude zicând: “L-am biruit!”. (Evagrie Ponticul)27 34

·         Gândurile necurate primesc multe materii pentru cresterea lor si se întind dupa multe lucruri. De fapt ele trec oceane cu închipuirea si nu se dau îndarat sa umble drumuri lungi pentru marea caldura a patimii. Dar cele ce sunt cât de cât curatite, sunt mai înguste decât acelea, neputându-se întinde împreuna cu lucrurile, pentru faptul ca patima e slabita. De aceea se misca mai degraba împotriva firii si, dupa înteleptul Solomon, hoinarind câtva vreme pe afara, aduc trestie la arderea nelegiuita a caramizii, ca sa se izbaveasca asemenea unor capre din lanturi si a unor pasari din curse. Caci e mai usor a curati un suflet necurat, decât a readuce din nou la sanatate pe unul curatit si iarasi ranit, dracul întristarii neîngaduind, ci aducând pururea înaintea ochilor, în vremea rugaciunii, idolul pacatului. (Evagrie Ponticul)27

·         Dracii nu cunosc inimile noastre, cum socot unii dintre oameni. Caci singurul cunoscator al inimii este Cel ce stie mintea oamenilor si a zidit inimile lor pe fiecare deosebit. Dar ei cunosc multe din miscarile inimii, pe baza cuvântului rostit si a miscarilor vazute ale trupului. Vrând eu sa le arat acestea lamurit, m-a oprit Sfântul Preot, spunând ca e nevrednic lucru sa se raspândeasca acestea si sa le aduc la urechile celor întinati. Caci, zice, si cel ce ajuta pe uneltitor este vinovat dupa lege. Dar ca din astfel de simboluri cunosc cele ascunse în inima noastra, si din acestea iau prilejuri împotriva noastra, am aratat-o adeseori, respingând pe unii care graiau cele ce nu trebuie, nepurtându-ne cu dragoste fata de ei. De aceea am si cazut în puterea dracului tinerii de minte a raului si îndata am primit gânduri rele împotriva lor, pe care le cunoscusem mai înainte ca au venit asupra noastra. Pentru aceea pe drept ne mustra Duhul Sfânt: “Sezând ai vorbit împotriva fratelui, si împotriva fiului maicii tale ai adus sminteala”; si ai deschis usa gândurilor care tin minte raul si ti-ai tulburat mintea în vremea rugaciunii, nalucindu-ti pururea fata vrajmasului tau si având-o pe ea drept Dumnezeu. Caci ceea ce vede mintea rugându-se aceea e si potrivit de a spune ca îi este Dumnezeu. Deci sa fugim, iubitilor, de boala defaimarii, neamintindu-ne de nimeni cu gând rau; si sa nu ne întunecam privirea la amintirea aproapelui, caci toate înfatisarile pe care le luam le iscodesc dracii si nimic nu lasa necercetat din ale noastre, nici culcarea, nici sederea, nici starea în picioare, nici cuvântul, nici mersul, nici privirea. Toate le iscodesc, toate le misca, toata ziua uneltesc viclesuguri împotriva noastra, ca sa însele ćn vremea rugaciunii mintea smerita si sa stinga lumina ei fericita. Vezi ce zice si Sfântul Pavel catre Tit: “Dovedeste în învatatura cuvânt sanatos, nestricat si fara vina, pentru ca împotrivitorul sa se rusineze, neavând de zis nimic rau despre noi”. Iar fericitul David se roaga zicând: “Mântuieste-ma pe mine de clevetirea oamenilor”, numind si pe draci “oameni” pentru firea lor rationala. Dar si Mântuitorul în Evanghelii a numit pe cel ce seamana în noi neghina pacatului “om vrajmas”. Fie ca sa ne izbavim de el, cu harul lui Hristos si al Dumnezeului nostru, Caruia I se cuvine cinstea si slava în vecii vecilor. Amin. (Evagrie Ponticul)3 27

·         Cel ce a dobândit cunostinta si culege din ea rodul placerii nu mai crede dracului slavei desarte, care îi înfatiseaza toate placerile lumii. Caci nu i-ar putea fagadui un mai mare lucru ca vederea duhovniceasca. Câta vreme însa n-am gustat din cunostinta sa ne supunem voiosi ostenelilor cu fapta, aratând lui Dumnezeu tinta noastra: ca toate le facem pentru cunostinta lui. (Evagrie Ponticul)7

·         Este de trebuinta sa aratam si caile monahilor care au calatorit mai înainte de noi si pe acelea sa umblam si noi. Caci multe sunt cele facute si zise de ei bine. Între ele si aceasta o zice careva dintre dânsii: “Mâncarea mai uscata si vietuirea aspra, împreunata cu dragostea, duce pe monah mai repede la limanul nepatimirii”. (Evagrie Ponticul)43

·         Ma aflam în miez de zi lânga Sfântul Macarie si, topindu-ma de sete, i-am cerut apa sa beau. Iar el îmi zise: ”Îndestuleaza-te cu umbra, caci multi calatoresc acum si umbla cu corabiile pe mare si nici pe aceasta nu o au”. Apoi marturisindu-i gânduri despre înfrânare, mi-a zis: “Îndrazneste, fiule, ca eu în douazeci de ani întregi nu m-am saturat nici de pâine, nici de apa, nici de somn; ci pâinea o mâncam cântarita la cumpana, apa o beam cu masura, si numai rezemându-ma putin de pereti furam oleaca somn”. (Evagrie Ponticul)38

·         Mintea care hoinareste o statorniceste citirea, privegherea si rugaciunea; pofta aprinsa o stinge foamea, osteneala si singuratatea; iar mânia o domoleste desavârsit cântarea de psalmi, îndelunga rabdare si mila. (Evagrie Ponticul)27

·         Mai întâi roaga-te pentru dobândirea lacrimilor, ca prin plâns sa înmoi salbaticia ce se afla în sufletul tau; si, dupa ce vei fi marturisit astfel împotriva ta faradelegile tale înaintea Domnului, sa primesti iertare de la El. (Evagrie Ponticul)32

·         Foloseste-te de lacrimi pentru a dobândi împlinirea oricarei cereri. Caci foarte mult se bucura Stapânul, când te rogi cu lacrimi. (Evagrie Ponticul)32

·         Daca versi izvoare de lacrimi în rugaciunea ta, sa nu te înalti întru tine, ca si cum ai fi mai presus de multi. Caci rugaciunea ta a primit ajutor ca sa poti rascumpara cu draga inima pacatele tale si sa îmblânzesti pe Stapânul prin lacrimi. Deci sa nu întorci spre patima înlaturarea patimilor, ca sa nu mânii si mai mult pe Cel ce ti-a daruit harul. (Evagrie Ponticul)32

·         Multi plângând pentru pacate uita de scopul lacrimilor; si asa, pierzându-si mintea, au ratacit. (Evagrie Ponticul)32

·         Când te vad dracii râvnind cu adevarat la rugaciune, îti strecoara gândurile unor lucruri asa zise trebuincioase; si dupa putina vreme îti fura amintirea lor, ca miscându-se mintea spre cautarea lor si neaflându-se, sa se descurajeze si sa se întristeze foarte. Apoi, când revine iarasi în rugaciune, îi aduce aminte cele cautate si cele amintite mai-nainte, ca mintea cautând sa le ia la cunostinta, sa piarda rugaciunea, care aduce roade. (Evagrie Ponticul)40

·         Când te va întâmpina o ispita, sau te va atâta o împotrivire, ca sa-ti misti mânia spre cel ce-ti sta împotriva, sau sa spui vreo vorba goala, adu-ti aminte de rugaciune si de porunca dumnezeiasca cu privire la ea, si îndata se va linisti miscarea fara rânduiala din tine.3 40

·         Toate câte le vei face pentru a te razbuna pe fratele care te-a nedreptatit îti vor fi spre sminteala în vremea rugaciunii. (Evagrie Ponticul)3 40

·         Necazul pe care îl rabzi cu buna întelegere te va face sa-i afli rodul în vremea rugaciunii. (Evagrie Ponticul)39 40

·         Dorind sa te rogi cum trebuie, sa nu întristezi vreun suflet; iar de nu, în desert alergi. (Evagrie Ponticul)3 40

·         Lasa-ti darul tau, zice, înaintea altarului si plecând împaca-te mai întâi cu fratele tau, si apoi venind te vei ruga netulburat. Caci amintirea raului înnegreste cugetul celui ce se roaga si întuneca rugaciunile lui. (Evagrie Ponticul)3 40

·         Daca esti rabdator, pururea te vei ruga cu bucurie. (Evagrie Ponticul)39

·         Rugându-te tu cum trebuie, ti se vor întâmpla astfel de lucruri încât sa ti se para ca ai dreptate sa te folosesti de mânie. Dar nu este nici o mânie dreapta împotriva aproapelui. Caci de vei cauta vei afla ca este cu putinta sa rânduiesti lucrul bine si fara mânie. Deci foloseste-te de tot mestesugul ca sa nu izbucnesti în mânie. (Evagrie Ponticul)3 40

·         Uneori stând la rugaciune te vei ruga dintr-odata bine; alteori, chiar ostenindu-te foarte, nu vei ajunge la tinta, ca sa ceri si mai mult, si primind, sa ai un câstig care nu-ti mai poate fi rapit. (Evagrie Ponticul)40

·         Apropiindu-se îngerul, se departeaza gramada toti cei ce ne tulbura, si mintea se afla în multa odihna, rugându-se curat. Alteori, amenintându-se obisnuitul razboi, mintea se lupta si nu poate sa se linisteasca, deoarece s-a amestecat mai-nainte cu felurite patimi. Totusi cerând si mai mult va afla. Caci “celui ce bate i se va deschide”. (Evagrie Ponticul)40

·         De multe ori, rugându-ma, am cerut sa mi se împlineasca ceea ce am socotit eu ca e bine, si am staruit în cerere, silind fara judecata voia lui Dumnezeu; nu i-am lasat Lui ca sa rânduiasca mai bine aceea ce stiu ca este de folos. Iar primind, m-am scârbit pe urma foarte, ca n-am cerut mai bine sa se faca voia lui Dumnezeu. Caci lucrul nu mi-a folosit asa cum credeam. (Evagrie Ponticul)40

·         Ce este binele, daca nu Dumnezeu? Asadar, sa-l lasam Lui toate cele ce ne privesc si ne va fi bine. Caci Cel ce e bun desigur ca e si datatorul darurilor bune. (Evagrie Ponticul)43

·         Rugaciunea neîmprastiata este o întelegere suprema a mintii. (Evagrie Ponticul)40

·         Roaga-te mai întâi sa te curatesti de patimi; al doilea, sa te izbavesti de nestiinta si de uitare; al treilea, de toata ispita si parasirea. (Evagrie Ponticul)40

·         Cere în rugaciune numai dreptatea si împaratia, adica virtutea si cunostinta si toate celelalte se vor adauga tie. (Evagrie Ponticul)40

·         Rugându-te, pazeste-ti cu putere memoria, ca sa nu-ti puna înainte ale sale, ci misca-te pe tine spre gândul înfatisarii tale la judecata. Caci de obicei mintea e foarte rapita de memorie în vremea rugaciunii. (Evagrie Ponticul)19 40

·         Amintirea îti aduce în vremea rugaciunii sau închipuiri ale lucrurilor de odinioara sau griji noi, sau fata celui ce te-a suparat. Diavolul pizmuieste foarte tare pe omul care se roaga si se foloseste de tot mestesugul ca sa-i întineze scopul. El nu înceteaza prin urmare sa puna în miscare icoanele lucrurilor prin amintire si sa rascoleasca toate patimile prin trup, ca sa-l poata împiedica din drumul sau cel mai bun si din calatoria catre Dumnezeu. (Evagrie Ponticul)28

·         Când diavolul cel preaviclean, facând multe, nu poate împiedica rugaciunea dreptului, o lasa pentru putina vreme mai domol si pe urma îl razboieste iarasi pe cel ce se roaga. Caci fie ca-l aprinde pe acesta spre mânie si asa strica starea lui cea buna dobândita prin rugaciune, fie ca-l atâta la placere patimasa si asa îi pângareste mintea. (Evagrie Ponticul)40

·         Dupa ce te-ai rugat cum trebuie, asteapta cele ce nu trebuie si stai barbateste pazind rodul tau. Caci spre aceasta ai fost rânduit dintru început, ca sa lucrezi si sa pastrezi. Asadar, dupa ce-ai lucrat, nu cumva sa lasi nepazit ceea ce ai facut. Iar de nu, n-ai folosit nimic rugându-te. (Evagrie Ponticul)40

·         Tot razboiul ce se aprinde între noi si dracii necurati nu se poarta pentru altceva decât pentru rugaciunea duhovniceasca. Caci lor le este foarte potrivnica si urâta, iar noua foarte mântuitoare si placuta. (Evagrie Ponticul)40

·         Ce vor dracii sa lucreze în noi? Lacomia pântecelui, curvia, iubirea de argint, mânia, tinerea minte a raului si celelalte patimi, ca îngrosându-se mintea prin ele sa nu se poata ruga cum trebuie. Caci stârnindu-se patimile partii nerationale nu o lasa sa se miste cu buna judecata. (Evagrie Ponticul)27

·         Cultivam virtutile pentru ratiunile fapturilor si pe acestea le cautam pentru Ratiunea care le-a dat fiinta. Iar aceasta obisnuieste sa se descopere în starea de rugaciune. (Evagrie Ponticul)40

·         Starea de rugaciune este o dispozitie nepatimasa, câstigata prin deprindere, care rapeste mintea înteleapta spre înaltimea spirituala, prin dragoste desavârsita. (Evagrie Ponticul)40

·         Cel ce a atins nepatimirea, înca nu se roaga cu adevarat. Caci poate sa urmareasca niscai cugetari simple si sa fie rapit de istoriile lor si sa fie departe de Dumnezeu. (Evagrie Ponticul)28 40

·         Când mintea zaboveste în ideile simple ale lucrurilor, înca nu a ajuns la locul rugaciunii. Caci poate sa se afle necontenit în contemplatia lucrurilor si sa flecareasca despre întelesurile lor, care, desi sunt idei simple, dar exprimând vederi de-ale lucrurilor, dau mintii forma si chipul lor si o duc departe de Dumnezeu. (Evagrie Ponticul)28 40

·         Pâna ce mintea nu s-a ridicat mai presus de contemplarea firii trupesti, înca n-a privit locul lui Dumnezeu. Caci poate sa se afle în cunostinta celor inteligibile si sa se faca felurita ca ele. (Evagrie Ponticul)7

·         Daca vrei sa te rogi, ai trebuinta de Dumnezeu, care da rugaciune celui ce se roaga. Prin urmare cheama-l pe El, zicând: “Sfinteasca-se numele Tau, vie împaratia Ta”, adica Duhul Sfânt si Fiul Tau, Cel Unul nascut. Caci asa ne-a învatat, zicând: “În Duh si în Adevar se cade sa ne închinam Tatalui”. (Evagrie Ponticul)40

·         Cel ce se roaga în Duh si Adevar, nu-L mai preamareste pe Ziditor din fapturi, ci-L preamareste din El însusi. (Evagrie Ponticul)40

·         Daca esti teolog (daca te ocupi cu contemplarea lui Dumnezeu), roaga-te cu adevarat; si daca te rogi cu adevarat, esti teolog. (Evagrie Ponticul)40

·         Când mintea ta, cuprinsa de mult dor catre Dumnezeu, pleaca oarecum câte putin din trup si se departeaza de toate gândurile, care vin din simtire, din amintire, sau din starea umorala, umplându-se de evlavie si de bucurie, atunci socoteste ca te-ai apropiat de hotarele rugaciunii. (Evagrie Ponticul)40

·         Duhul Sfânt, patimind împreuna cu noi de slabiciunea noastra, ne cerceteaza si când suntem necurati. Si daca afla numai ca mintea noastra i se roaga cu dragoste de adevar, se salasluieste în ea si alunga toata ceata de gânduri si de întelesuri care o împrejmuiesc, îndemnând-o spre dragostea rugaciunii duhovnicesti. (Evagrie Ponticul)40

·         Ceilalti strecoara în minte gânduri, sau întelesuri, sau vederi prin schimbari în starea trupului. Iar Domnul lucreaza dimpotriva: coborându-se în mintea însasi, aseaza în ea cunostinta celor ce le vrea, si prin minte linisteste neînfrânarea trupului. (Evagrie Ponticul)9 28

·         Rugându-te, sa nu dai vreun chip lui Dumnezeu în tine, nici sa nu îngadui mintii tale sa se modeleaza dupa vreo forma, ci apropie-te în chip nematerial de Cel nematerial si vei întelege. (Evagrie Ponticul)40

·         Pazeste-te de cursele celor potrivnici. Caci se întâmpla ca, în vreme ce te rogi curat si netulburat, sa ti se înfatiseze deodata înainte vreun chip strain si ciudat, ca sa te duca la parerea ca Dumnezeu este acolo si sa te înduplece sa crezi ca dumnezeirea este câtimea ce ti s-a descoperit tie deodata. Dar dumnezeirea nu este câtime si nu are chip. (Evagrie Ponticul)9 27

·         Când pizmasul diavol nu poate misca memoria în vremea rugaciunii, atunci sileste starea umorala a trupului sa aduca vreo nalucire ciudata înaintea mintii si sa o faca pe aceasta sa primeasca o anumita forma. Iar mintea, având obiceiul sa petreaca în cugetari, usor se încovoaie. Si astfel cel ce sileste spre cunostinta nemateriala si fara forma e amagit, apucând fum în loc de lumina. (Evagrie Ponticul)27

·         Stai la straja ta, pazindu-ti mintea de cugetari în vremea rugaciunii, pentru a-si îndeplini rugaciunea si a petrece în linistea ei. Fa asa, pentru ca Cel ce patimeste împreuna cu cei nestiutori sa te cerceteze si pe tine, si atunci vei primi darul atotstralucitor al rugaciunii. (Evagrie Ponticul)28

·         Nu vei putea sa te rogi cu curatie pâna ce vei fi împletit cu lucruri materiale si tulburat de griji necontenite. Caci rugaciunea este legatura gândurilor. (Evagrie Ponticul)28 40

·         Nu poate cel legat sa alerge, nici mintea ce slujeste patimilor nu poate vedea locul rugaciunii duhovnicesti. Caci este trasa si purtata de gândul patimas si nu va avea o stare neclintita. (Evagrie Ponticul)40

·         Când, în sfârsit, mintea se roaga cu curatie si fara patima, nu mai vin asupra ei dracii din partea stânga, ci din cea dreapta. Caci îi vorbesc de slava lui Dumnezeu si îi aduc înainte vreo forma din cele placute simtirii, încât sa-i para ca a ajuns desavârsit la scopul rugaciunii. Iar aceasta a spus-o un barbat cunoscator ca se înfaptuieste prin patima slavei desarte si prin dracul care s-a atins de creier. (Evagrie Ponticul)27

·         Socotesc ca dracul, atingându-se de creier, schimba lumina mintii, precum voieste. În felul acesta este stârnita patima slavei desarte spre gândul de a face mintea sa se pronunte cu usuratate, prin pareri proprii, despre cunostinta dumnezeiasca fiintiala. Unul ca acesta nefiind suparat de patimi trupesti si necurate, ci înfatisându-se – zice-se – cu curatie, socoteste ca nu se mai petrece în el nici o lucrare potrivnica. De aceea socoteste aratare dumnezeiasca lucrarea savârsita în el de diavolul, care se foloseste de multa patrundere si, prin creier schimba lumina împreunata cu el si îi da, precum am spus, forma care vrea. (Evagrie Ponticul)10 27

·         Îngerul lui Dumnezeu, aratându-se, opreste, cu cuvântul numai, lucrarea potrivnica din noi si misca lumina mintii la lucrare fara ratacire. (Evagrie Ponticul)10

·         Când socotesti ca nu ai trebuinta de lacrimi în rugaciunea ta pentru pacate, gândeste-te cât de mult te-ai departat de Dumnezeu, având datoria sa fii pururea în El, si vei lacrima cu si mai multa caldura. Astfel, cunoscând masurile tale, vei plânge cu usurinta, dosadindu-te dupa Isaia: “Cum, necurat fiind si petrecând în mijlocul unui astfel de popor, adica între potrivnici, îndraznesti sa te înfatisezi înaintea Domnului Savaot?”32

·         De te rogi cu adevarat vei afla multa întarire si încredintare si îngerii vor veni la tine ca si la Daniil si-ti vor lumina întelesurile celor ce ti se întâmpla. (Evagrie Ponticul)40

·         Cunoaste ca sfintii îngeri ne îndeamna la rugaciune si stau de fata împreuna cu noi, bucurându-se si rugându-se pentru noi. Daca suntem prin urmare cu nepasare si primim gânduri potrivnice, îi amarâm foarte tare, dat fiind ca ei se lupta atâta pentru noi, iar noi nu avem sa ne rugam lui Dumnezeu nici pentru noi însine, ci dispretuind slujba noastra si, parasind pe Stapânul si Dumnezeul acestora, petrecem cu necuratii draci. (Evagrie Ponticul)40

·         Psalmodierea potoleste patimile si face sa se linisteasca neînfrânarea trupului. Iar rugaciunea face mintea sa-si împlineasca propria lucrare. (Evagrie Ponticul)40

·         Rugaciunea este lucrarea demna de vrednicia mintii, sau întrebuintarea cea mai buna si mai curata a ei. (Evagrie Ponticul)40

·         Psalmodierea este un lucru al întelepciunii variate; iar rugaciunea este începutul cunostintei nemateriale si simple. (Evagrie Ponticul)40

·         Cunostinta este tot ce poate fi mai bun, caci este împreuna lucratoare a rugaciunii, trezind din somn puterea de întelegere a mintii, pentru contemplarea cunostintei dumnezeiesti. (Evagrie Ponticul)7

·         Chiar daca ti se pare ca esti cu Dumnezeu, pazeste-te de dracul curviei, caci este foarte înselator si cât se poate de pizmas si vrea sa fie mai iute si mai ager ca miscarea si trezirea mintii tale, ca sa o desfaca si de Dumnezeu, când îi sta înainte cu evlavie si frica. (Evagrie Ponticul)4

·         Daca te îngrijesti de rugaciune, pregateste-te împotriva navalirii dracilor si rabda cu barbatie biciuirile lor. Caci vor veni asupra ta ca fiarele salbatice si tot trupul ti-l vor chinui. (Evagrie Ponticul)39 40

·         Pregateste-te ca un luptator încercat. De vei vedea fara de veste vreo nalucire, nu te clinti. Chiar daca ai vedea sabie scoasa împotriva ta, sau lumina navalind spre vederea ta, nu te tulbura; sau de vei vedea vreo forma urâcioasa si sângeroasa, sa nu-ti slabeasca sufletul. Ci stai drept, marturisind marturisirea cea buna si mai usor vei privi la vrajmasii tai. (Evagrie Ponticul)6 8 39

·         Cel ce rabda necazurile va ajunge si la bucurii. Si cel ce staruie în cele neplacute nu va fi lipsit nici de cele placute. (Evagrie Ponticul)39

·         Cu dreptate este sa nu-ti ramâna necunoscut nici viclesugul acesta, ca pentru o vreme se despart dracii între ei însisi. Si daca vrei sa ceri ajutor împotriva unora, vin ceilalti în chipuri îngeresti si alunga pe cei dintâi, ca tu sa fii înselat de ei, parându-ti ca sunt îngeri. (Evagrie Ponticul)27

·         Îngrijeste-te sa agonisesti multa cugetare smerita si barbatie, si “rautatea lor nu se va atinge de sufletul tau si biciul nu se va apropia de cortul tau, ca îngerilor Sai va porunci ca sa te pazeasca pe tine”, iar acestia vor izgoni de la tine toata lucrarea potrivnica. (Evagrie Ponticul)8 45

·         Cel ce are grija de rugaciune curata, va patimi de la draci: ocari, loviri, strigate si vatamari. Dar nu va cadea, nici nu-si va parasi gândul, zicând catre Dumnezeu: “Nu ma voi teme de rele, caci Tu cu mine esti” si cele asemenea. În vremea unor astfel de ispite, foloseste-te de rugaciunea scurta si staruitoare. (Evagrie Ponticul)39 40

·         De te vor ameninta dracii, aratându-se deodata din vazduh ca sa te înspaimânte si sa-ti rapeasca mintea, sa nu te înfricosezi de ei si sa nu ai nici o grija de amenintarea lor, caci ei se tem de tine, încercând sa vada daca le dai atentie, sau îl dispretuiesti cu desavârsire. (Evagrie Ponticul)8

·         Daca stai în rugaciune înaintea lui Dumnezeu Atotstiutorul, Facatorul si Proniatorul tuturor, de ce I te înfatisezi atât de lipsit de judecata, încât îti uiti de frica Lui cea neîntrecuta si tremuri de niste tântari si gândaci? Sau n-ai auzit pe cel ce zice: “De Domnul Dumnezeul tau sa te temi”, si iarasi: “De El se înfricoseaza si tremura toate, de fata puterii Lui” si cele urmatoare. (Evagrie Ponticul)8 40

·         Cel ce datoreaza zece mii de talanti sa te învete pe tine, ca de nu vei ierta celui ce-ti este dator, nu vei dobândi nici tu iertare. “Caci l-a predat pe el, zice, chinuitorilor”. (Evagrie Ponticul)3

·         Despre frate duhovnicesc am cetit ca, rugându-se el, a venit o napârca si s-a lipit de piciorul lui. Dar el nu a coborât mâinile, mai-nainte de ce nu si-a împlinit rugaciunea obisnuita. Si întru nimic nu s-a vatamat cel ce iubea pe Dumnezeu mai mult decât pe sine însusi. (Evagrie Ponticul)6 8

·         Sa ai în rugaciunea ta ochi neîmprastiat si, lepadându-te de trupul si sufletul tau, traieste prin minte.2(Evagrie Ponticul)8 40

·         Altui iubitor de Dumnezeu, care-si ocupa mintea cu rugaciunea, umblând prin pustie, i s-au aratat doi îngeri, calatorind împreuna; dar el nu i-a bagat în seama, ca sa nu se pagubeasca de ceea ce-i mai bun. Caci îsi amintea de cuvântul Apostolului, care zice: “Nici Începatoriile, nici Puterile nu ne vor putea desparti de dragostea lui Hristos”. (Evagrie Ponticul)40

·         Începutul ratacirii mintii este slava desarta. Caci mintea fiind miscata de aceasta, încearca sa margineasca dumnezeirea în chipuri si înfatisari. (Evagrie Ponticul)44

·         Rugaciune savârseste acela care totdeauna primul gând al sau ca rod al lui Dumnezeu.40

·         Ca monah ce doresti sa te rogi, fugi de orice minciuna si orice juramânt. Iar de nu, în zadar îti iei o înfatisare care nu ti se potriveste. (Evagrie Ponticul)40

·         De vrei sa te rogi în duh, nimic sa nu iei de la trup si nu vei avea nour care sa-ti faca umbra în vremea rugaciunii. (Evagrie Ponticul)40

·         Încredinteaza lui Dumnezeu trebuinta trupului si vei întelege ca o poti încredinta si pe a duhului.(Evagrie Ponticul)6

·         Nu cauta sa alungi de la tine saracia si strâmtoarea, materiile rugaciunii neîmpovarate. (Evagrie Ponticul)40

·         Ia seama la gânduri când te rogi; daca au încetat cu usurinta, de unde vine aceasta? Ca sa nu cazi în vreo cursa si sa te predai înselat. (Evagrie Ponticul)9

·         Uneori dracii îti strecoara si apoi te atâta ca sa te rogi, chipurile, împotriva lor, sau sa le stai împotriva. Si atunci se departeaza de bunavoie, ca sa te înseli, închipuindu-ti despre tine ca ai început sa birui gândurile si sa înfricosezi pe draci. (Evagrie Ponticul)27

·         Daca te rogi împotriva patimii, sau a dracului care te supara, adu-ti aminte de Cel ce zice: “Voi alunga pe vrajmasii mei si-i voi prinde si nu ma voi întoarce pâna ce nu-i voi nimeri. Asupri-i-voi pe ei si nu vor putea sa stea; cadea-vor sub picioarele mele”, si cele urmatoare. Iar acestea le vei spune cu usurinta, daca te vei înarma cu smerita cugetare împotriva vrajmasilor. (Evagrie Ponticul)40 45

·         Nu socoti ca ai dobândit virtute, daca n-ai luptat mai înainte pâna la sânge pentru ea. Caci trebuie sa te împotrivesti pacatului pâna la moarte, luptându-te cu el si neslabind, dupa dumnezeiescul Apostol. (Evagrie Ponticul)38

·         Daca vei folosi pe vreunul, vei fi ocarât de altul, ca, simtindu-te nedreptatit, sa spui, sau sa faci ceva ce nu se cuvine si în felul acesta sa risipesti rau ceea ce ai adunat bine. Acesta e scopul dracilor. De aceea trebuie sa luam aminte cu întelepciune. (Evagrie Ponticul)10

·         Dracii cei vicleni asteapta noaptea ca sa tulbure pe învatatorul duhovnicesc, prin ei însisi; iar ziua, îl învaluiesc prin oameni în strâmtorari, defaimari si primejdii. (Evagrie Ponticul)27

·         Nu te teme de nalbitori. Caci desi lovesc calcând si usca întinzând, prin acestea se fac vesmântul stralucitor. (Evagrie Ponticul)39

·         Cel ce este stapânit de pacate si de mânii si îndrazneste cu nerusinare sa se întinda la cunostinta lucrurilor mai dumnezeiesti, sau sa se ridice chiar la rugaciunea nemateriala, sa primeasca certarea Apostolului, care-i arata ca nu este fara primejdie pentru el sa se roage cu capul gol, neacoperit; “caci un asemenea suflet, zice, trebuie sa aiba pe cap stapânire, pentru îngerii care stau de fata”, învelindu-se în cuvenita rusine si smerita cugetare. (Evagrie Ponticul)45

·         Precum vederea neacoperita si tare a soarelui din miezul zilei, când lumineaza mai viu, nu foloseste ochiului bolnav, asa nu foloseste nici întiparirea rugaciunii suprafiresti si cu adevarat înfricosate, care se face în duh, mintii patimase si necurate. (Evagrie Ponticul)40

·         Atentia mintii cautând rugaciune va afla rugaciune; caci rugaciunea îi urmeaza atentiei mai mult decât orice altceva. De aceea trebuie sa ne sârguim spre ea. (Evagrie Ponticul)28 40

·         Lauda rugaciunii nu sta simplu în cantitatea, ci în calitatea ei. Aceasta o arata cei ce s-au suit la templu precum si cuvântul: “Iar voi, rugându-va, nu bolborositi” si urmatoarele. (Evagrie Ponticul)40