Index > Scriitori filocalici

 
   Antonie cel Mare 
   autor anonim 
   Avva Filimon 
   Calist şi Ignatie Xantopol 
   Calist Angelicude 
   Calist Catafygiotul 
   Calist Patriarhul 
   Casian Romanul 
   Diadoh al Foticeei 
   Evagrie Ponticul 
   Filotei Sinaitul 
   Grigorie Sinaitul 
   Ilie Edicul 
   Ioan Carpatiul 
   Ioan Damaschin 
   Isaia Pustnicul 
   Isihie Sinaitul 
   Marcu Ascetul 
   Maxim Cavsocalivitul 
   Maxim Marturisitorul 
   Nichifor din singuratate 
   Nichita Stithatul 
   Nil Ascetul 
   Petru Damaschin 
   Simeon Evlaviosul 
   Simeon Metafrastul 
   Simeon Noul Teolog 
   Talasie Libianul si Africanul 
   Teodor al Edesei 
   Teognost 
   Teolipt mitropolitul Filadelfiei 
   Varsanufie si Ioan 
   Vasile de la Poiana Marului 

 

versiune cu diacritice - aici

ISA1A PUSTNICUL Despre pazirea mintii in 27 capete

Este īn firea mintii mānia īmpotriva patimilor. Caci daca nu se mānie omul īmpotriva tuturor celor semanate de vrajmasul īntr-īnsul, nu va vedea nici curatie īntru sine. Cānd a aflat Iov lucrul acesta, a blestemat pe vrajmasii sai zicānd: "Necinstitilor si defaimatilor, lipsiti de tot binele, nuv-am socotit vrednici nici de cāinii turmelor mele!" 'Iar cel ce vrea sa ajunga la^mānia cea fireasca, taie toate voile sale, pāna cānd īntareste īn sine voia cea dupa fire a mintii.

2. Cānd, īmpotrivindu-te, vei birui oastea vrajmasilor si o vei vedea ca fuge de la tine slabita,, sa nu ti se bucure inima. Caci rautatea duhurilor este īn urma lor. Ei pregatesc un razboiu si mai rau decāt cel dintāi si aduna forte īnapoia cetatii, poruncindu-le sa nu se miste din loc. Daca te vei īmpotrivi lor mai departe, luptāndu-te, vor fugi de la fata ta īntru slabiciune. Dar daca te vei īnalta īntru inima ta, pe motiv ca i-ai izgonit si vei parasi cetatea, se vor ridica unii de la spate, altii din fata si bietul suflet se va pomeni īmpresurat de ei fara scapare. Cetatea este rugaciunea; lupta este īmpotrivirea prin Iisus Hristos; iar baza de unde pornim lupta noastra este mānia.

3. Sa stam deci, iubitilor, īntru frica lui Dumnezeu, pazind si supraveghind lucrarea virtutilor. Sa nu dam pricina de sminteala constintii noastre, ci sa luam aminte la noi īnsine īntru frica lui Dumnezeu, pāna x;ānd se va desrobi si ea llov301-2 dinpreuna cu noi, ca sa se faca īntre noi ei ea unire deplina. Ea va fi atunci paznica noastra, aratāndii-ne fiecare lucru de care trebue sa ne ferim. Daca īnsa nu o vom asculta, se va departa de la noi si ne va parasi si vom cadea īn māinile vrajmasilor, care nu vor mai avea mila de noi. Caci iata cum ne-a īnvatat Stapānul nostru, zicānd:"īmpaca-te cu pārāsul tau, pāna esti īnca pe cale cu el"... 'si cele urmatoare. P.ārāsul este constiinta, fiindca se īmpotriveste omului ce vrea sa faca voia trupului, iar daca acesta nu vrea sa o asculte īl da pe māna vrajmasilor sai.

4. Cānd vede Dumnezeu ca mintea 1 s-a supus Lui din toata puterea si nu are alt ajutor fara numai pe El singur, o īntareste zicānd: "Nu te teme fiul meu Iacob, prea micule la numar Israil"; si iarasi: "Nu te teme ca te-am rascumparat; te-am numit cu numele Meu si al Meu esti tu. De va fi sa treci prin apa, cit ane voi fi si puhoaiele nu te vor īnghiti. Iar de va fi sa treci prin foc, nu vei fi ars, iar flacara nu te va mistui. Caci Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, Sfāntul lui Israil, cel ce te māntuieste".2

5. De va auzi mintea aceasta īncurajare, va īndrazni īmpotriva vrajmasului, zicānd: "Cine vrea sa bata razboiu cu mine? Sa vie de fata! Cine este potrivnicul meu? Sa se apropie de mine! Iata, Domnul este ajutorul meu, cine ma va asupri? Voi toti ca o haina va veti īnvechi si veti fi māncati de molii".3 . S * . _

6. Daca inima ta uraste pacatul prin fire, va iesi biruitoare si se va departa de la toate ce nasc pacatul. Pune muncile īnaintea ta si vei cunoaste ca ajutorul tau ramāne cu tine. Iar tu īntru nimica sa nu-L īntristezi pe Dumnezeu, ci ^15,25 2Is. 43,2-3 3Isaia 50,8-9. : ¦ plāngānd īnaintea Lui, zi asa: "A Ta este mila, ca sa ma izbavesti pe mine. Doamne; caci fara ajutorul Tau, īmi este cu neputinta sa scap din māinile vrajmasilor meii". Fii cu luare aminte si la inima ta si El te va pazi de tot raul.

7. Dator e^te monahul sa īnchiza toate portile sufletului sau, adica toate "simturile, ca sa nu mai faca greseli prin ele. Gaci de se va vedea mintea pe sine nestapānita de nimic, se va pregati pentru nemurire, aducāndu-si simturile sale la un loc si facāndu-le un singur trup.

8. Cānd se va slobozi mintea de toata nadejdea din luniea vazuta, sa stii ca acesta e semn ca a murit īn tine pacatul. o

9. Cānd se va elibera mintea, se va īnlatura tot ce e la mijloc īntre ea si Dumnezeu.

10. Cānd se va izbavi mintea de toti vrajmasii ei si se va linisti, se va afla īntr-un veac nou, cugetānd la cele noua si nestricacioase. "Deci unde este stārvul, acolo se vor aduna si vulturii1".

11. Dracii se īnvalue si se acopera pentru o vreme īn viclesugul lor, ca doar īsi va lasa omul.sloboda inima, socotind ca s-a izbavit de lupta. Iar daca se īntāmpla aceasta, sar dintr-o data asupra bietului suflet si īl rapesc ca pe o vrabie. Si daca se afla mai puternici decāt bietul suflet, īl pravalesc fara mila īn pacate mai grele ca cele de la īnceput, pentru care s-a rugat sa fie iertat. Sa stam deci cu frica lui Dumnezeu si sa strājuim inima, desavārsind lucrarea noastra. Caci pazind virtutile, īmpiedecam rautatea vrajmasilor.

12. Iisus Hristos, īnvatatorul nostru, stiind vrajmasa lor neāndurare si milostivindu-se de neamul omenesc, ne-a lMt. 24, 28; Le. 17,37. poruncit sa pazim inima cu strictete, zicānd:"Fīti gata īn tot ceasul, ca nu stiti īn care ceas vine furul; deci nu cumva venind sa va gaseasca dormind"; si iarasi: "Vedeti sa nu se īngreuieze inima voastra īntru desfrānare, betie si griji lumesti si sa vie peste-voi fara de veste ceasul acela"1. Deci ia seama la inima ta, fiind cu luare aminte la simturile tale. Si daca se va īntovarasi cu tine pomenirea lui Dumnezeu, vei prinde pe tālharii care te prada de ea. Caci cel ce se deprinde sa deosebeasca precis gāndurile, recunoaste pe cele ce vreau sa intre si sa-l spurce, fiindca acestea turbura mintea ca sa se fa,cā māndra si trāndava. Dar cei ce cunosc rautatea lor, ramān neturburatī, rugāndu-se Domnului.

13. De nu va urī omul toata lucrarea lumii acesteia nu va putea sluji lui Dumnezeu, Deci care este slujirea lui Dumnezeu? Numai aceasta: sa nu avem nimic strain īn minte īn vremea cānd ne rugam Lui, nici placere cānd īl binecuvāntam, nici rautate cānd īl cāntam, nici ura cānd luam partea Lui, nici rāvna rea ca sa ne īmpiedice sa zabovim cugetānd la el si sa ne aducem aminte de EL Caci toate aceste lucruri īntunecate se fac zid care īnchide nefericitul suflet, de nu poate sluji curat lui Dumnezeu. Fiindca acestea īl retin īn vazduh si nu-1 lasa sa mearga īn īntāmpinarea lui Dumnezeu si sā-L binecuvānteze īntru ascuns si sa-L primeasca īn camara inimii, ca sa fie luminat de EL Iata de ce se īntuneca mintea totdeauna si nu se poate apropia de Dumnezeu, daca nu are grija sācāie acestea de la sine īntru cunostinta.

14. Cānd mintea va izbavi simtirile sufletului de voile trupului si le va aduce la nepatimire si va desface sufletul de voile trupului, atunci, daca va vedea Dumnezeu nerusinatele 1Lc. 21,34. patimi navalind asupra sufletului, ca sa-i traga simtirile īn pacat, si va striga mintea īntru ascuns pe Dumnezeu neāncetat, īi va trimite ajutorul Sau si le va alunga pe toate deodata.

15. Rogu-te, cāta vreme esti īn trup, sa nu lasi sloboda inima ta. Caci precum plugarul nu se poate bizui pe vreo roada ce se arata īn tarina sa, mai īnainte de a o aduna īn hambarele sale, fiindca nu stie ce i se poate īntāmpla, tot asa nu poate omul da drumul inimii sale "cāta vreme are suflare īn narile sale".' Si precum omul nu stie ce patima īl va īntāmpina pāna la cea din urma suflare, tot asa nu poate slobozi inima sa pāna are rasuflare; ci trebue sa strige totdeauna catre Dumnezeu, dupa ajutorul si mila Lui,

16' Cel ce nu afla ajutor īn vremea razboiului, nu poate nadajdui nici īn pace. -

17. Abia cānd cineva se va desface de cele de-a stānga (de cele rele)5 īsi va cunoaste cu de-amanuntul toate pacatele ce le-a facut īnaintea lui Dumnezeu. Caci nu-si vede omul pacatele sale, de nu se va desface de ele eu amaraciune. Dar cei ce au ajuns la masura aceasta, nu au aflat plānsul ci rugaciunea si rusinea īnaintea lui Dumnezeu, aducāndu-si aminte de urāta lor tovarasie cu patimile. Sa ne luptam, deci, fratilor, dupa puterea noastra, si din preuna cu noi va lucra si Dumnezeu dupa multimea milelor Sale. Chiar daca nu ne-am pazit inima ca parintii nostrii, sa ne sārguim dupa putere sa pazim trupurile noastre fara de pacat, precum cere Dumnezeu si sa credem ca, tinānd seama de vremea foametei ce am apucat-o, va face si cu noi mila pe care a facut-o cu Sfintii Sai.

18. Cel ce si-a īnchinat īntreaga inima cautarii lui Dumnezeu īntru evlavie si dupa adevar, nu poate avea parerea ^ov.27,3- cā a ajuns placut īnaintea iui Dumnezeu. Caci cāta vreme ii mustra constiinta pentru unele lucrari īmpotriva firii, nu este cu totul liber. -Cāta vreme este cineva care īl mustra este si cineva care īl īnvinovateste; iar cāta vreme atārna asupra lui īnvinuirea, nu e de fata slobozenia. Daca īnsa mai pe urma, luānd seama la tine īn vremea rugaciunii, vezi ca nimic nu te īnvinovateste de pacat, sa stii ca esti slobod si ai intrat in sfānta Lui odihna dupa voia Sa Daca vezi ca roada cea buna s-a īmputernicit de n"o mai īnabuse neghina vrajmasului, si ca nu din voia lor si din viclesug s-au departat protivnicii, īncetānd a mai razboi simturile tale; si daca nourul face umbra deasupra cortului si soarele nu te aide ziua, nici luna noaptea; daca se afla īntru sine ispravita toata pregatirea cortului, ca sa stai si sa4 strajuīesti dupa voia lui Dumnezeu, sa stii cā ai biruit cu ajutorul lui Dumnezeu, Iar atunci sr El face umbra deasupra cortului, caci al Lui este. Pāna cānd īnsa tine razboiul* omul petrece īn frica si cutremur, cugetānd ca poate birui sau poate fi biruit azi, ori poate birui sau poate fi biruit māine. Caci lupta strānge inima. Dar nepatimirea nu e tulburata de razboiu. Cel-ajuns la nepatimire a primit rasplata si^iu mai are grija de desbinarea celor trei, caci s-a facut pace īntre ei prin Dumnezeu. Iar cei trei sunt: sufletul, trupul si duhul. Deci cānd cei trei se fac una prin lucrarea Duhului Sfānt nu se mai pot desparti. Asadar sa nu te socoti pe tine ca ai murit pacatelor, eāta vreme esti suparat de vrajmasii tai, fie īn vremea privegherii, fie īn vremea somnului. Caci cāta vreme nefericitul om este pe arena de lupta, nu poate avea siguranta.

19. Cānd se īntareste mintea si se pregateste sa urmeze dragostei, care stinge toate patimile trupului si nu mai lasa sa stapāneasca ceva din cele potrivnice firii asupra inimii, se īmpqtriveste la toate cele opuse firii, pāna cānd le va desparti de cele firesti.

20. Gerceteaza-te, frate, īn fiecare zi, ca sa-ti cunosti inima si sa vezi ce patimi se afla īn ea īnaintea lui Dumnezeu; si lapada-le din inima ta, ca sa nu vie osānda rea asupra ta.

21. Fii deci cu luare aminte la inima ta, frate, si ia seama la vrajmasii tai, caci sunt vicleni īn'rautatea lor. īncredinteaza-te īn inima ta de cuvāntul acesta: nu poate face cele bune, omul care savārseste cele rele. De aceea ne-a īnvatat Māntuitorul sa piiveghiem, zicānd: "Strāmta este poarta si īngusta calea ce duce la vieata; si putini sunt cei ce o afla pe ea".1

22. Fii deci cu luare aminte la tine, ca nu cumva ceva din cele ale pierzarii sa te desfaca de Dumnezeul dragostei. Stapāneste-ti Inima ta si nu fi nepasator, zicānd: "Cum o voi pazi, om pacatos fiind?" Caci cānd va parasi omul pacatele sale si se va īntoarce la Dumnezeu, pocainta sa īl va naste a doua oara si-1 va face cu totul nou.

23. Dumnezeeasca Scriptura cea Veche si Noua vorbeste pretutindeni despre pazirea inimii. īntāi cāntaretul David striga: "Fiii oamenilor, pāna cānd veti fi grei la inima?"; si iarasi: "Inima lor este desarta". Iar despre cei ce cugeta cele desarte spune: "Zis-a īntru inima sa: nu ma voi clati"; si iarasi; zis-au īntru inima lor: uitat-a Dumnezeu". $:' cāte ca acestea. Monahul este dator sa īnteleaga scopu: Scripturii,scatre cine graieste si cānd graiesteT si sa tin. neāncetat lupta nevointii. Sa fie cu luare aminte la atacurii (momelile) vrajmasului, Si ca un cārmaciu sa tae valurile *Matei 7,13-14. o calauzit de harul lui Dumnezeu. Sa nu se īntoarca din cale, ci sa fie cu luare aminte numai la sine si sa yorbeasca īn liniste cu Dumnezeu cu gānd neclatit si cu minte neiscoditoare.

24 AK īmprejurarile cer de la noi rugaciune, precum valurile, vijeliile si furtunile cer cārmaciu. Caci suntem supusi la atacul (3tpoT{5oXTt) gāndurilor, atāt ale virtutii, cāt si ale pacatului. Iar stapān peste patimi se zice ca este gāndul cel evlavios si iubitor de Dumnezeu. Deci ni se cade noua, celor ce rāvnim linistea, sa deosebim si sa despartim cu luare aminte si cu īntelepciune virtutile si pacatele, si sa aflam care virtute trebue sa o cultivam cānd sunt de fata parintii si fratii si pe care s-o lucram cānd suntem singuri. Trebue sa mai stim care este virtutea prima, care a doua, a treia; si care patima este sufleteasca si care trupeasca; si din care virtute ne rapeste māndria, mintea, din care se iveste slava desarta prin care se apropie mānia si din care se iveste lacomia pāntecelui. Caci datori suntem sa curatim gāndurile, precum si orice īnaltare ce ar creste īmpotriva cundstintii de Dumnezeu.

25. Cea dintāi virtute este nepurtarea de grija, adica moartea fata de orice om si de orice lucru. Din aceasta se naste dorulde Dumnezeu. Iar aceasta naste mānia cea dupa fire, care se īmpotriveste oricarui atac īncercat de vrajmasul. Atunci gaseste salas īn om frica lui Dumnezeu, iar prin frica se face aratata dragostea.

26. Trebue sa alungam din inima momeala 7ipOTJk$.T|) gāndului, prin īmpotrivire cucernica īn vremea rugaciunii, ca sa nu ne aflam cu buzele vorbind cu Dumnezeu, iar cu inima cugetānd cele necuvenite. Caci nu primeste Dumnezeu rugaciune turbure dispretuitoare de la cel ce se īndeletniceste cu linistea Scriptura ne īndeamna pretutindeni sa pazim simturile sufletului. De se va supune voia monahului legii lui Dumnezeu si dupa legea Lui va ocārmui mintea cele supuse ei (ānteleg toate miscarile sufletului, dar mai ales mānia si pofta, caci acestea sunt supuse puterii ratiunii), am savārsit.virtutea si am;īmplinit dreptatea, īndreptānd pofta spre Dumnezeu si voia spre voile Lui, iar mānia īmpotriva diavolului si a pacatului. Spre ce lucrare naziiim prin urmare? Spre mediatia cea ascunsa.

27. De se va semana vreun gānd urāt īn inima ta, sezānd īn chilia ta priveste si īmpotriveste-te pacatului, ca nu cumva sa te birue. Sārgueste-te sa-ti aduci aminte de Dumnezeu; gāndind ca īti poarta de grije si ca cele ce le graesti īntru inima ta sunt descoperite īnaintea Lui. Zi deci sufletului tau: Daca te temi ca pacatosii, cari-s ca si tine, sa nu vaza pacatele tale, cu cāt mai mult trebue sa te temi de Dumnezeu, care ia aminte la toate? Iar din sfatuirea aceasta cu tine īnsuti vine īn sufletul tau frica lui Dumnezeu. Si daca ramāi īn ea, ramāi neclintit de patimi, precum este scris: "CeL ce Mdajduesc spre Domnul, sunt.ca muntele Sionului; nu se va clati īn veac celce locueste īn Ierusalim". Si la tot lucrai pe eare-1 faci, sa ai pe Dumnezeu īnainte si sa cugeti ca vede orice gānd al tau, si nu vei pacatui niciodata. A Lui fie slava īn veci. Amin. .