Curvia - curatia

ˇ        Din patru lucruri se inmulteste curvia trupului: din somnul pe nesaturate, din glume si din impodobirea trupului. (Avva Isaia)

ˇ        Neprihanit este cel ce nici macar in somn nu mai simte in sine vreo miscare cat de slaba a desfranarii. Neprihanit este cel ce a dobandit o totala insensibilitate fata de trupuri, oricare le-ar fi frumusetea, iar regula si definitia desavarsitei puritati consta in aceasta: a avea aceiasi atitudine catre cele insufletite si cele neinsufletite, rationale si cele lipsite de ratiune.

ˇ        Cel care a dobandit neprihanirea sa nu-si inchipuie cumva ca a castigat-o prin forte proprii, caci este cu neputinta ca cineva sa-si biruiasca firea. Unde s-a biruit firea, este vadit ca acolo-i de fata Cel mai presus de fire.

ˇ        Inceputul curatiei este neconsimtirea gandurilor spurcate si cand in timpul somnului apar scurgeri necauzate de imagini tulburatoare. Mijlocul este marcat de miscari firesti cauzate de indestularea bucatelor dar neinsotite de inchipuiri obscene si izbavire de orice scurgeri. Iar sfarsitul este moartea trupului fata de aceste miscari, inainte de moartea gandurilor (gandurile se mai pot ivi in minte dar trupul nu mai reactioneaza deloc).

ˇ        Cel ce a alungat cainele acesta cu ajutorul rugaciunii se aseamana celui ce lupta cu un leu, dar cel ce il infrange pe acesta cu impotrivirea in cuvant se aseamana celui ce-si urmareste dusmanul. Cel care respinge dintr-o data navala lui, desi se afla inca in trup, s-a sculat din sicriu.

ˇ        Daca semnul adevaratei puritati este disparitia inchipuirilor din timpul somnului sau insensibilitatea fata de ele, apoi culmea desfranarii este aceea de a avea scurgeri treaz fiind in urma gandurilor care ne umbla prin minte.

ˇ        Sa nu crezi trupului atata vreme cat traiesti si sa nu-i dai indrazneala pana nu te vei intalni cu Hristos.

ˇ        Nu indrazni sa crezi ca infranandu-te nu vei mai putea cadea, caci un oarecare nemancand nimic a fost aruncat din cer (Cel ce crede ca infranandu-se nu va cadea, zamisleste mandria si prin aceasta a si cazut precum a cazut si satana din cer fara sa manance nimic.)

ˇ        Bine a spus oarecare dintre gnostici atunci cand au definit indepartarea de lume ca pe o dusmanie fata de trup si lupta impotriva stomacului.

ˇ        In general vorbind, caderile la cei incepatori provin intotdeauna din desfatarea cu mancari, la cei de mijloc, din mandrie, de care e adevarat, nu sunt scutiti nici cei dintai, iar in cei ce se apropie de desavarsire, numai din osandirea aproapelui.

ˇ        Nu incerca sa alungi demonul desfranarii prin rationamente si argumente contrarii pentru ca acesta este mult prea puternic ca sa fie catusi de putin afectat de acestea, ca unul ce are in ajutor inclinarile rele ale propriei noastre firi.

ˇ        Cel ce voieste sa-si biruie trupul sau sa se lupte prin puterea proprie, in zadar alearga caci de nu va nimici Domnul casa trupului si nu o va zidi pe cea a sufletului in zadar posteste, privegheaza cel ce vrea sa o strice.

ˇ        Pune inaintea Domnului slabiciunea firii tale recunoscand intru toate neputinta proprie si vei lua darul neprihanirii pe nesimtite.

ˇ        Cand diavolul voieste sa arunce doua persoane intr-o legatura de rusine, dupa ce cearca slabiciunea ambelor parti, deindata arunca focul patimii acolo unde stie ca prinde mai repede.

ˇ        Sa fim atenti si in aceasta ca sa observam care este dulceata care ne-o procura demonul desfranarii prin cantarea de psalmi.

ˇ        Sa ne ferim de pipait si atingere caci negresit ne vom pangari trupeste, nimic nefiind mai primejdios decat acest simt. Adu-ti aminte de cel ce si-a infasurat mana in rasa cand a voit sa-si ajute mama bolnava si fa-ti mana moarta spre a nu te apropia de cele firesti ori nefiresti, de trupul tau sau al altuia. (Maica faptei este atingerea, precum a acesteia - vederea si a acesteia - auzul si mirosirea. Deci, daca cineva nu vine condus de acestea la atingere ci cade mai degraba cu gandul, nu vine la fapta; mai bine zis nu se napusteste spre fapta rea - de aceea sa fugim incepand chiar de la privire.)

ˇ        Negresit, nimeni nu trebuie sa se atinga cu mainile sau cu un alt madular, chiar de-ar fi rude apropiate; si nu numai aceasta, dar nici macar sa nu tinem dezgolit vreun madular al nostru, mai ales daca cineva este razboit de trup. Nici sa nu ne scarpinam, caci atingerea e maica pacatului.

ˇ        Aducerea aminte de moarte sa se culce si sa se scoale cu tine, tot asa si rugaciunea lui Iisus, caci nu vei afla alte ajutoare mai mari ca acestea in somn. Cand ne intindem pe asternut trebuie sa fim cu multa grija pentru ca in timpul somnului mintea singura fara de trup se lupta cu demonii prin gandurile ce-au strabatut-o in timpul zilei, iar daca gandurile ce ne-a preocupat au fost indreptate spre placerile trupesti, mintea va fi o tradatoare a cauzei sale insati si a trupului.

ˇ        Nimeni sa nu se invoiasca a se gandi ziua la nalucirile sale din timpul somnului, caci intentia demonilor este aceea de a ne pangari starea de veghe cu cele visate.

ˇ        In vremea razboiului desfranarii de un real ajutor este: sacul, cenusa, starea in picioare de toata noaptea, foamea, limba arsa de sete, asezarea in cosciug si inainte de toate umilinta. De neaparata trebuinta este ajutorul unui parinte sau a unui frate sarguincios caci ar fi o minune sa se poata mantui din ocean o corabie singura.

ˇ        Inviere in aceasta viata pamanteasca este cea venita prin schimbarea moravurilor caci cand desfranatul se face neprihanit si lacomul - milostiv si cel aspru - bland, a venit la inviere inca aici ca o arvuna a celei viitoare. Si cum e aceasta inviere? Prin faptul ca pacatul a fost omorat si dreptatea s-a inaltat, caci viata cea veche a incetat si cea a tot noua si ingereasca e traita. La invierea de obste trupul fiind total induhovnicit intr-o comuniune dialogica cu Dumnezeu va fi cu totul neprihanit, deci nestricacios.

ˇ        Sa fugim, ca sa nu vedem, nici sa auzim de fructul din care ni s-a poruncit sa nu gustam caci m-as mira sa ne socotim mai tari decat proorocul David. (Priveste aici folosul mutarii din locul care favorizeaza pacatul, caci Duhul Sfant invatand pe parinti ca cel ce se invoieste isi poate schimba moravurile din schimbarea locului, acesta striga: ''fugiti de locul caderilor!'' Cel ce nu se departeaza de pricinile patimilor, e atras cu voie si fara voie de pacat iar pricinile pacatului sunt acestea: vinul, femeile, bunastarea si propasirea trupului; nu pentru ca acestea sunt prin fire pacat, ci pentru ca firea inclina prin ele spre faptuirea pacatului. De aceea omul trebuie sa se pazeasca cu sarguinta.)

ˇ        Multe sunt chipurile in care lucreaza sarpele poftei trupesti: celor necercati le insufla sa guste numai din acea dulceata si pe urma sa inceteze; pe cei cercati ii starneste ticalosul la aducere aminte. Multi din cei dintai sunt razboiti din necunoasterea raului, dar ceilalti sufera razboaie ca unii ce-au trecut deja prin tina acestei uraciuni, dar de multe ori se intampla si dimpotriva.

ˇ        Gasim la parintii care lamuresc lucrurile in chipul cel mai amanuntit si un alt inteles subtire al gandurilor viclene - un impuls care apare brusc si nu-i lasa timp de gandit celui atacat, dezlantuind cu putere in el focul pacatului. Nimic nu apare cu o miscare atat de surprinzatoare si rapida mai greu de observat ca aceasta a curviei, care-si face prezenta in suflet chiar si numai de la o simpla amintire asupra careia mintea nu apuca sa staruie. Daca a reusit cineva sa inteleaga o astfel de subtilitate prin ajutorul lacrimilor sa ne invete si pe noi cum se poate curvi numai dintr-o singura privire, din pipait, dintr-o atingere neatenta de cineva sau din ascultarea vreunei melodii - fara chiar a avea timp sa cugete catusi de putin. (Este vorba despre ganduri sau imagini care urca dintr-o data si pe nesimtite din regiunile inferioare ale sufletului, din ''subconstient'' pentru a dezlantui o patima. Robirea urmeaza insotirii si cere timp si un mod de dezvoltare dar uneori este unita cu rapirea si se produce repede, fara a mai fi nevoie de obisnuinta, fara timp si fara un teren deja pregatit. Ea aduce vatamarea prin simple ganduri si simtiri in vremea in care suntem rapiti.)

ˇ        Gandurile patimase se nasc din simturile trupului, din amintirea experientelor patimase anterioare, printr-o vedere placuta, printr-o atingere a vreunui trup, prin mirosirea unei bune miresme, prin auzirea vreunui glas dulce. Sa invete acestea cel ce poate in Domnul, caci ele sunt foarte folositoare si trebuincioase celor ce se indeletnicesc cu faptuirea prin cunostinta, dar pentru cel ce lupta in simplitatea inimii acestea nu-i sunt de folos caci cunostinta nu este a tuturor. Cu toate acestea nici fericita simplitate nu o au toti ca pavaza fata de vicleniile dracilor.

ˇ        Demonul acesta pandeste si observa cu atentie vremurile prielnice mai mult decat ceilalti cautand ticalosul sa ne razboiasca mai ales atunci cand nu putem sa ne rugam si trupeste impotriva lui. Este de folos celor ce n-au dobandit inca adevarata rugaciune a inimii sa-si chinuie trupul intru rugaciunea cea exterioara: intinderea mainilor, lovirea pieptului, ridicarea ochilor intru curatie spre cer, murmurul gemetelor si deasa plecare a genunchilor. Neputind deseori face acestea din pricina persoanelor care sunt de fata, demonii tocmai atunci se reped si ne razboiesc, neavind inca taria sa le rezistam prin statornicia mintii si prin puterea nevazuta a rugaciunii, vrand nevrind incepem sa slabim in fata lor. retrage-te atunci in graba intr-un loc ferit si aici ridica privirile spre cer, intinde-ti mainile in forma de cruce fara a le misca pentru ca prin aceasta infatisare sa rusinezi pe Amalic si sa-l biruiesti. Striga catre Cel ce te poate mantui, nu prin cuvinte pretentioase, ci prin vorbe smerite. Incepe mai intai de toate cu : ''Miluieste-ma ca neputincios sunt'' si atunci vei simti puterea Celui Preainalt si vei izgoni in chip nevazut pe cei nevazuti, prin ajutor nevazut. Cel ce s-a obisnuit sa se roage astfel il va putea izgoni repede chiar si numai cu sufletul singur pe vrajmas caci al doilea lucru este darul dat de Dumnezeu lucratorilor celui dintai, lucru care este conform dreptatii.

ˇ        Cine a biruit trupul? Cel ce si-a zdrobit inima; dar cine si-a zdrobit inima? Cel ce s-a tagaduit pe sine, caci cum nu se va zdrobi cel ce a murit voii sale?

ˇ        Exista un demon care atunci cand ne intindem in pat ne sageteaza cu cugete pacatoase si josnice pentru ca descurajandu-ne ca avem astfel de ganduri spurcate sa nu ne mai ridicam la rugaciune impotriva lui si astfel adormind in ganduri murdare sa avem visuri intinate.

ˇ        Daca desfranarea sta in aceea ca cel stapanit de ea se infierbanta si dupa animalele necuvantatoare, firea nepatimirii are fata de toate o simtire ca fata de cele neinsufletite.

ˇ        Cauta pastorule virtutea fara de care nu va putea vedea nimeni pe Domnul si fa-i pe fiii tai sa o castige inainte de toate pe aceasta, izbavindu-i pe ei cu totul de vederea oricarei fete netede si asemanatoare celor femeiesti.

ˇ        Daca pazim trupul nepatat de atingerea femeii, dar inima noastra se uneste cu gandurile spurcate, nu avem nici un folos.