Index > Scriitori filocalici

 
   Akedia 
   Ascultarea 
   Credinta 
   Cunoastere - Ignoranta 
   Curaj - Frica 
   Curvia - Curatia 
   Deznadejde 
   Discernamant - Trezvia 
   Dragoste - Bunatate - Mila 
   Frica de Dumnezeu - Evlavia 
   Iadul 
   Imbuibarea - Infranarea 
   Imparatia Cerurilor 
   Infricosata Judecata 
   Mania - Blandetea 
   Meditatia 
   Moartea 
   Naluciri 
   Osteneala - Lenevia 
   Parintele spiritual 
   Patimi - Ispite 
   Paza Simturilor 
   Pilde 
   Plansul 
   Pocainta 
   Rabdare - Suferinta 
   Rasul 
   Retragerea 
   Rugaciune 
   Saracia - Avaritia 
   Slava desarta 
   Smerenia - Mandria 
   Spovedania 
   Suferinta - Rabdare 
   Trandavia - Osteneala 
   Trezvia - Imprastierea 
   Vorba desarta - Tacerea 

 

versiune cu diacritice - aici

Īmbuibarea – īnfrānarea

·        Lacomia īntru cele ale māncarii determina īn viata calugareasca toate caderile, rautatea si abaterea de la telul propus. Daca īnsa ajungi sa domini aceasta stapāna, atunci oriunde te-ai gasi vei putea atinge nepatimire; de te va stapāni īnsa aceasta tirana, oriunde, cu exceptia mormāntului, te vei afla īn primejdie!

·        Masa dragostei risipeste ura si darurile curate īnmoaie sufletul, dar masa luata fara luare aminte care aluneca īn lacomie este maica īndraznelii si astfel prin fereastra iubirii se strecoara lacomia pāntecelui.

·        Lacomia este aceea care ne stimuleaza imaginatia dānd nastere celor mai fanteziste si mai inedite meniuri si care izvoraste gusturile cele mai rafinate.

·        Robul pāntecelui socoteste cu ce māncaruri va sarbatori praznicul, pe cānd robul Domnului cu ce daruri se va īmbogati.

·        Cānd sufletul nostru doreste felurite māncaruri, el urmeaza un instinct al firii de aceea trebuie sa facem uz de toata abilitatea īmpotriva unei asemenea preaviclene patimi. Daca nu vom proceda astfel ne vom trezi īntr-un foarte greu razboi si primejdia de a fi biruiti. Sa īnlaturam deci māncarurile care īngrasa, apoi cele care aprind simturile si apoi cele care ne provoaca placere. De este cu putinta, da pāntecelui hrana care-l umple si este usor de mistuit pentru ca prin saturare sa-i īnlaturam pofta neastāmparata iar prin mistuirea grabnica sa ne eliberam de īnfierbāntare ca de bici. Sa cercetam si māncarurile care umfla pāntecele si fac vānturi si vom afla ca acestea stārnesc si poftele.

·        Īn inima lacomilor se misca visuri cu māncaruri iar īn inima celor ce plāng, visuri de judecata si de chinuri.

·        Sa cautam si vom afla ca lacomia pricinuieste toate caderile noastre.

·        Mintea postitorului se roaga cu trezvie, cea a lacomului este plina de chipuri (idoli) necurate. Saturarea seaca izvorul lacrimilor; uscāndu-se īnsa stomacul – izvorasc apele plānsului.

·        Cel ce-si strāmtoreaza pāntecele īsi smereste inima, īnsa cel ce-l īngrijeste, se umfla de māndrie.

·        Asupreste-ti pāntecele si cu adevarat īti vei pune atunci lacat gurii, caci limba se īntareste mai vārtos cānd este stārnita de multimea māncarurilor

·        Burdufurile moi se vor largi pentru a primi mai mult, lasa-le sa se usuce si strāngāndu-se se vor micsora. Cel ce-si sileste stomacul sa cuprinda mult si-l largeste, iar cel ce se lupta cu el īl īngusteaza si astfel vom ajunge postitori din fire.

·        Cānd te va birui stomacul domoleste-ti trupul prin osteneli si daca nu vei putea din pricina slabiciunii, lupta-te prin priveghere.

·        Capetenia diavolilor este Lucifer care a cazut, iar stapānul patimilor este pāntecele nesatul.

·        Sezānd la masa cu bucate adu-ti aminte de moarte si de judecata si de abia asa vei putea īmpiedica putin patima. Bānd bautura, nu īnceta sa-ti aduci aminte de otetul si fierea Stapānului si atunci desigur vei primi īndemnuri spre īnfrānare, pocainta sau spre smerenie.

·        Nu te amagi: nu te vei izbavi de faraon si nu vei vedea Pastele de sus de nu vei mānca neīncetat ierburile amare si azima, sila si greaua patimire a postului. Iar azima este cugetul neumflat de māndrie.

·        Sa se lipeasca de inima ta cuvāntul celui ce zice: “Cānd ma tulburau dracii m-am īmbracat īn sac si am smerit sufletul meu…. si rugaciunea mea s-a lipit īn sānul sufletului meu.” (Ps. 34,12)

·        Este nevoie de multa vitejie pentru a birui pofta stomacului; cel ce a pus stapānire pe ea īsi deschide drum spre eliberarea de patimi spre neprihanirea cea deplina

·        La cei din lume radacina tuturor relelor este iubirea de arginti, iar la calugari – lacomia pāntecelui.

·        Daca lacomia pāntecelui sta īn aceea ca cel stapānit de ea se sileste pe sine sa manānce chiar satul fiind, īnfrānarea consta cānd chiar flamānd fiind, omul īsi stapāneste firea sa vinovata.