ˇ Daca intrebuintam orice sarguinta si iscusinta ca sa scapam de moartea trupeasca, cu atat mai vartos suntem datori sa ne straduim ca sa scapam de moartea sufleteasca, pentru ca cel ce voieste sa se mantuiasca nici o piedica nu are, fara numai negrija si lenea. (Antonie cel Mare)38

ˇ Ma aflam in miez de zi langa Sfantul Macarie si, topindu-ma de sete, i-am cerut apa sa beau. Iar el imi zise: ''Indestuleaza-te cu umbra, caci multi calatoresc acum si umbla cu corabiile pe mare si nici pe aceasta nu o au''. Apoi marturisindu-i ganduri despre infranare, mi-a zis: ''Indrazneste, fiule, ca eu in douazeci de ani intregi nu m-am saturat nici de paine, nici de apa, nici de somn; ci painea o mancam cantarita la cumpana, apa o beam cu masura, si numai rezemandu-ma putin de pereti furam oleaca somn''. (Evagrie Ponticul)38

ˇ Nu socoti ca ai dobandit virtute, daca n-ai luptat mai inainte pana la sange pentru ea. Caci trebuie sa te impotrivesti pacatului pana la moarte, luptandu-te cu el si neslabind, dupa dumnezeiescul Apostol. (Evagrie Ponticul)38

ˇ Privegherea, rugaciunea si rabdarea necazurilor ce vin asupra noastra aduc inimii zdrobirea neprimejdioasa si folositoare, daca nu imprastiem tovarasia lor prin lacomia dupa ceva. Caci cel ce rabda in aceasta, si in celelalte va fi ajutat; iar cel nepasator si imprastiat, la iesirea din trup, cumplit se va chinui. (Marcu Ascetul)38

ˇ Inima iubitoare de placeri, in vremea iesirii i se face sufletului inchisoare si lant; iar cea iubitoare de osteneli ii este poarta deschisa. (Marcu Ascetul)38

ˇ ''Cel ce se lupta, se infraneaza de la toate''; si nu se odihneste pana nu va pierde Domnul samanta din Babilon. (Marcu Ascetul)38

ˇ Ostenelilor pentru evlavie le urmeaza mangaierea. Iar aceasta o cunoastem prin legea lui Dumnezeu si prin constiinta. (Marcu Ascetul)38

ˇ Bine este sa folosim prin cuvinte pe cei care intreaba; dar mai bine e sa conlucram cu ei prin rugaciune si virtute. Caci cel ce, prin acestea, se aduce pe sine la Dumnezeu, ajuta si aproapelui. (Marcu Ascetul)38

ˇ Calea virtutii li se arata celor ce incep sa iubeasca evlavia, aspra si posomorata. Nu fiindca asa este ea, ci fiindca firea omeneasca indata ce-a iesit din pantece la larg se da in tovarasia placerilor. Caci obisnuintele rele, fiind supuse celor bune prin implinirea binelui, s-au pierdut deodata cu amintire placerilor nesocotite. Drept urmare sufletul umbla de aici inainte cu bucurie pe toate cararile virtutilor. Pentru aceasta Domnul. Aducandu-ne la inceputul caii mantuirii, zice: ''Stramta si anevoioasa este calea care duce la viata si putini umbla pe ea''. Iar catre cei ce vreau sa se apuce cu multa hotarare de pazirea sfintelor Sale porunci, zice: ''Jugul Meu este bland si sarcina mea usoara''. Deci la inceputul nevointelor trebuie sa implinim sfintele porunci ale lui Dumnezeu cu o vointa oarecum silita, ca, vazand Domnul cel bun scopul si osteneala noastra, sa ne trimita voia Lui cea gata de ajutor, ca sa slujim apoi cu multa placere poruncilor Sale slavite. Caci atunci ni se intareste de la Domnul vointa, ca sa facem cu multa bucurie, neincetat, binele. Atunci vom simti cu adevarat ca Dumnezeu este ''Cel ce lucreaza in noi si sa vrem si sa lucram pentru bunavointa''. (Diadoh al Foticeii)38