Index > Scriitori filocalici

 
   Akedia 
   Ascultarea 
   Credinta 
   Cunoastere - Ignoranta 
   Curaj - Frica 
   Curvia - Curatia 
   Deznadejde 
   Discernamant - Trezvia 
   Dragoste - Bunatate - Mila 
   Frica de Dumnezeu - Evlavia 
   Iadul 
   Imbuibarea - Infranarea 
   Imparatia Cerurilor 
   Infricosata Judecata 
   Mania - Blandetea 
   Meditatia 
   Moartea 
   Naluciri 
   Osteneala - Lenevia 
   Parintele spiritual 
   Patimi - Ispite 
   Paza Simturilor 
   Pilde 
   Plansul 
   Pocainta 
   Rabdare - Suferinta 
   Rasul 
   Retragerea 
   Rugaciune 
   Saracia - Avaritia 
   Slava desarta 
   Smerenia - Mandria 
   Spovedania 
   Suferinta - Rabdare 
   Trandavia - Osteneala 
   Trezvia - Imprastierea 
   Vorba desarta - Tacerea 

 

versiune cu diacritice - aici

Rugaciune

·        Se recunoaste aici o putere a numelui Lui însusi, puterea de-a ne ajuta sa parasim pacatele si sa ne bucuram de mila Lui, de comuniunea cu El potrivit saraciei noastre. Când rostim numele lui Hristos cu credinta, El Însusi vine la noi. Numele cuiva este o punte între el si cei ce-l rostesc cu respect. Când cineva rosteste numele meu, eu sunt atras în legatura cu cel ce mi-l rosteste. (Filocalia XII)

·        De te scoli la slujba ta sa nu fii nepasator sau cu negrija si în loc sa-L cinstesti pe Dumnezeu, mai vârtos sa-L dispretuiesti, ci ramâi cu toata frica cu mintea ta la rugaciune. Nu te rezuma de pereti si nu-ti muia picioarele sprijinindu-te într-unul si usurându-l pe celalalt. Trezeste inima ta ca sa nu caute hoinarind cu gândurile si astfel Dumnezeu sa primeasca jertfa ta. (Fil. XII)

·        De cântati împreuna, fiecare din voi sa-si faca rugaciunea lui, iar de este cu voi un strain, rugati-l cu dragoste ca sa-si faca rugaciunile lui. Spuneti-i aceasta pâna la a doua sau a treia oara, fara cearta. În ceasul aducerii darului tau spune gândurilor si simturilor tale sa staruie în frica lui Dumnezeu ca sa te învrednicesti de Taine si sa te vindece Domnul. (Fil. XII)

·        Omul sa-si predea toata inima sa ascultarii lui Dumnezeu rugându-se cu adevarat astfel: “Doamne, sunt înaintea Ta pentru ca eu nu cunosc ce-mi este de folos. Lupta-te Tu, caci eu nu cunosc rautatea lor.” Si daca lucrezi conform învataturii Mântuitorului, El nu te va lasa sa ratacesti în ceva, dar de nu împlinesti decât o porunca sau doua, nu te-ai predat pe tine ascultarii de El si în acest caz nici El nu se îngrijeste de tine. Caci precum un locsor nu poate ajuta celui ce-l lucreaza sa-l curateasca de neghina si de aceea daca se seamana în el samânta, nu poate face sa odrasleasca cele dupa fire cu cele contrare firii, ci acestea le îneaca pe primele pentru ca sunt mai adânci în radacini, asa daca nu te cureti pe tine de voile trupesti, nu te poti pazi de pacat daca nu te feresti de cele ce-l nasc. (Omul nu poate face cele ale omului pentru ca nu se poate elibera de puterile vrajmasului fara ajutorul lui Dumnezeu. El nu stie de fapt ce-i este de folos fara lumina lui Dumnezeu de aceea voia omului în ea însasi nu stie ce are de facut spre folosul lui; este deci nevoit sa se roage lui Dumnezeu pentru a-i descoperi voia Lui ca sa stie ce sa faca în interesul sau. Omul nu cunoaste prin el însusi nici rautatea, ca e de la diavol si ca e rautate; el crede în mândria lui ca tot ce voieste el supunându-se patimilor egoiste este bun.) (Fil. XII)

·        “Domnul nostru este foc mistuitor” (Evrei 12,29) caci precum focul topeste ceara si usuca noroiul, asa si meditatia ascunsa topeste gândurile urâte si departeaza patimile sufletesti, lumineaza mintea, da stralucire întelegerii si bucura inima. Fiindca meditatia ascunsa loveste demonii si alunga gândurile urâte. (Meditatia este reflectia la tainele dumnezeiesti nemarginite care se afla mai presus de gândurile referitoare la placerile trupesti. Cugetarea la acele taine da omului adevaratul sens al existentei, îl lumineaza si-l umple de putere de la Dumnezeu.) Caci ceea ce lumineaza omul launtric si-l înarmeaza prin reflectia (meditatia) ascunsa se întareste de catre Dumnezeu, se împuterniceste de îngeri, se slaveste de catre oameni. Meditatia si citirea ascunsa este casa de nedefaimat a sufletului, turnul neclatinat si tarmul cel linistit care pastreaza sufletul netulburat. Caci demonii sunt greu loviti când monahul se întrarmeaza cu meditatia si cititul. Meditatia este faclia mintii si desteptarea constiintei, ea topeste desfrâul, slabeste iutimea, alunga mânia, departeaza rautatea si scoate afara nedreptatea. Meditatia da stralucire conducerii mintii, alunga lenevia, naste strapungerea inimii, aduce frica de Dumnezeu, pricinuieste lacrimile, naste smerita cugetare, privegherea bucuroasa de noapte si rugaciunea netulburata. Reflectia alunga gândurile murdare, biciuieste demonii, curateste trupul. Aceasta îl învata pe om îndelunga rabdare, aduce înfrânarea si pregateste întelegerea mortii. (Fil. XII)

·        Sezând la masa cu fratii, de esti mai tânar nu spune mintii “nu mânca”, ci adu-ti aminte de pacatele tale ca sa nu manânci cu placere si întinde mâna numai la cele dinaintea ta. De este ceva înaintea altuia, sa nu întinzi mâna ta la aceea. Hainele tale sa-ti acopere picioarele iar genunchii sa fie uniti între ei. Nu întinde mâna ta spre cele ce ti se pun înainte spre mâncare. (Fil. XII)