Index > Scriitori filocalici

 
   Akedia 
   Ascultarea 
   Credinta 
   Cunoastere - Ignoranta 
   Curaj - Frica 
   Curvia - Curatia 
   Deznadejde 
   Discernamant - Trezvia 
   Dragoste - Bunatate - Mila 
   Frica de Dumnezeu - Evlavia 
   Iadul 
   Imbuibarea - Infranarea 
   Imparatia Cerurilor 
   Infricosata Judecata 
   Mania - Blandetea 
   Meditatia 
   Moartea 
   Naluciri 
   Osteneala - Lenevia 
   Parintele spiritual 
   Patimi - Ispite 
   Paza Simturilor 
   Pilde 
   Plansul 
   Pocainta 
   Rabdare - Suferinta 
   Rasul 
   Retragerea 
   Rugaciune 
   Saracia - Avaritia 
   Slava desarta 
   Smerenia - Mandria 
   Spovedania 
   Suferinta - Rabdare 
   Trandavia - Osteneala 
   Trezvia - Imprastierea 
   Vorba desarta - Tacerea 

 

versiune cu diacritice - aici

Credinta

·        Frica de Dumnezeu este o marturie launtrica a sufletului despre prezenta si puterea lui Dumnezeu. (Fil. XII)

·        Sa nu te tulburi niciodata, ci mai degraba sa ne straduim sa privim spre sarpele de arama pe care l-a facut Moise, dupa cuvântul Domnului. Caci l-a pus pe el în vârful muntelui, ca tot cel muscat de vreun sarpe, privind la el sa se vindece (Numeri 21,8-9) Domnul nostru Iisus Hristos s-a asemanat cu sarpele de arama – Fiul lui Dumnezeu s-a facut om , care prin Adam a devenit sarpe sau dusman al lui Dumnezeu. Dar Fiul lui Dumnezeu s-a facut om fara pacat, ceea ce s-a aratat în faptul ca s-a facut un sarpe de arama fara venin sau fara vreo suflare pacatoasa. De aceea la porunca lui Dumnezeu, Moise l-a închipuit pe Hristos prin sarpele de arama. Ba într-un fel Hristos Însusi lucra prin acel sarpe de arama, privirea la el vindecând pe cei pe care veninul serpilor ce-i muscau pe oameni, le pricinuia acestora moartea. Dar Hristos, omul adevarat, plin de puterea dumnezeiasca, va scapa pe oameni si de moartea vesnica. (Fil. XII)

·        De cauta cineva pe Domnul cu durerea inimii, Domnul îl aude, daca cere întru cunostinta si se îngrijeste cu frica, nu este legat de ceva din ale lumii, ca sa-l duca pe el neîmpiedicat înaintea scaunului de judecata a lui Dumnezeu, dupa puterea lui. (Fil. XII)

·        Ia aminte la tine cu amanuntime, ca unul ce esti totdeauna înaintea lui Dumnezeu, ca sa nu nadajduiesti nimic de la nimeni decât de la El singur, cu credinta. Iar de ai trebuinta de ceva, roaga-te lui Dumnezeu ca sa ti se împlineasca trebuinta dupa voia Lui. Si multumeste lui Dumnezeu totdeauna ca Celui ce ti-a împlinit-o, iar de-ti lipseste ceva sa nu-ti pui nicidecum nadejdea în om, nici sa te întristezi ori sa cârtesti, ci suporta cu hotarâre fara tulburare zicând: “Sunt vrednic de multe necazuri pentru pacatele mele, dar de voieste Dumnezeu, ma poate milui.” Astfel cugetând, ti se va împlini toata trebuinta. Ia aminte apoi sa nu voiesti sa primesti ceva de nu esti asigurat ca Dumnezeu ti-a trimis aceea din roade drepte si astfel sa o primesti cu pace si cu constiinta împacata. Iar cele ce le vezi venindu-ti din nedreptate, lupta sau viclenie, respinge-le si le arunca gândind ca “mai buna este o particica mica cu frica lui Dumnezeu, decât multe vistierii cu nedreptate.” (Sa nu primesti nici o scapare de vreun necaz, sau vreo usurare a vietii prin vreo fapta nedreapta a ta sau a altuia caci e de preferat un lucru mai mic ce-ti vine dintr-o fapta dupa Dumnezeu, decât un bine mai mare venit pe cale necinstita.) (Fil XII)