Index > Scriitori filocalici

 
   Akedia 
   Ascultarea 
   Credinta 
   Cunoastere - Ignoranta 
   Curaj - Frica 
   Curvia - Curatia 
   Deznadejde 
   Discernamant - Trezvia 
   Dragoste - Bunatate - Mila 
   Frica de Dumnezeu - Evlavia 
   Iadul 
   Imbuibarea - Infranarea 
   Imparatia Cerurilor 
   Infricosata Judecata 
   Mania - Blandetea 
   Meditatia 
   Moartea 
   Naluciri 
   Osteneala - Lenevia 
   Parintele spiritual 
   Patimi - Ispite 
   Paza Simturilor 
   Pilde 
   Plansul 
   Pocainta 
   Rabdare - Suferinta 
   Rasul 
   Retragerea 
   Rugaciune 
   Saracia - Avaritia 
   Slava desarta 
   Smerenia - Mandria 
   Spovedania 
   Suferinta - Rabdare 
   Trandavia - Osteneala 
   Trezvia - Imprastierea 
   Vorba desarta - Tacerea 

 

versiune cu diacritice - aici

Retragerea

·        Înainte de toate, întâia lupta este cea care însoteste înstrainarea sau plecarea de unul singur când parasesti toate si pleci în alt loc ducând cu tine o credinta desavârsita, nadejdea si o inima întarita împotriva voilor tale. Caci facând aceasta, gândurile te învaluiesc în multe cercuri înfricosându-te cu ispite, cu saracie aspra si cu tot felul de închipuiri facându-te sa te întrebi ca de vei cadea în ele ce vei face neavînd pe cineva care sa se îngrijeasca de tine. Bunatatea lui Dumnezeu te probeaza ca sa se arate râvna ta si iubirea fata de El. În sfârsit, de vei fi parasit sigur în chilie, vor fi semanate în tine gânduri grele de frica si de împutinare care-ti vor spune ca nu numai înstrainarea mântuieste pe om, ci si pazirea poruncilor, aducându-ti aminte de cei apropiati de tine dupa trup, gânduri care te fac sa zici: “Oare acestia nu sunt si ei oare robi ai lui Dumnezeu?” Îti sunt aduse în inima temeri pentru impuritatea aerului, despre slabirea trupului din pricina lipsurilor, dar de va fi în tine iubire si nadejde, rautatea acestor gânduri nu te va înrâuri si se va arata în tine râvna fata de Dumnezeu sau faptul ca-L iubesti mai mult decât odihna trupului. Iar pe cei ce rabda (necazurile) greutatea înstrainarii, aceasta greutate îi duce la nadejde iar nadejdea îi pazeste de cele de partea trupului. Caci nu ti se cere numai înstrainarea, ci sa te pregatesti ca sa lupti cu vrajmasii si sa stii sa arunci pe fiecare la vremea lui, pâna, ajungând la odihna nepatimirii te vei elibera, ca unul ce l-a biruit pe fiecare rapunându-l la vremea lui. (Fil. XII)

·        Nu putem fi saraci decât în Dumnezeu, cu ajutorul Lui, altfel egoismul ne împinge spre îmbogatire, spre încrederea egoista în noi însine care e una cu amagirea si robia. Caci a tine la avere înseamna a te robi celor materiale. Saracia, detasarea, te face liber de ele, liber de toate. Dar numai constiinta ca îl ai pe Dumnezeu nu tulbura ci te face cu adevarat liber; numai în Dumnezeu esti liber, în constiinta ca în El ai totul. (Fil. XII)