Index > Scriitori filocalici

 
   Akedia 
   Ascultarea 
   Credinta 
   Cunoastere - Ignoranta 
   Curaj - Frica 
   Curvia - Curatia 
   Deznadejde 
   Discernamant - Trezvia 
   Dragoste - Bunatate - Mila 
   Frica de Dumnezeu - Evlavia 
   Iadul 
   Imbuibarea - Infranarea 
   Imparatia Cerurilor 
   Infricosata Judecata 
   Mania - Blandetea 
   Meditatia 
   Moartea 
   Naluciri 
   Osteneala - Lenevia 
   Parintele spiritual 
   Patimi - Ispite 
   Paza Simturilor 
   Pilde 
   Plansul 
   Pocainta 
   Rabdare - Suferinta 
   Rasul 
   Retragerea 
   Rugaciune 
   Saracia - Avaritia 
   Slava desarta 
   Smerenia - Mandria 
   Spovedania 
   Suferinta - Rabdare 
   Trandavia - Osteneala 
   Trezvia - Imprastierea 
   Vorba desarta - Tacerea 

 

versiune cu diacritice - aici

Credinta

·        Sa alergam cu bucurie si cu luare aminte catre lupta cea buna neînfricosîndu-ne de potrivnici nostri care, si daca nu-i vedem privesc la fata sufletului nostru si de o vor vedea schimbata din pricina fricii, atunci ne vor ataca si mai puternic cunoscând viclenii ca ne-am slabanogit. Deci sa ne înarmam împotriva lor cu curaj caci nimeni nu porneste razboi împotriva celor ce lupta cu ardoare.

·        Pe cât înfloreste credinta în inima, tot pe atât se sârguieste si trupul în slujire; iar când se împiedica în necredinta – cade, caci “Tot ce nu este din credinta este pacat” (Romani 14,23).

·        Cel ce s-a hotarât în adâncul sufletului si din toata inima sa nu paraseasca lupta pâna la cea din urma suflare si sa nu se retraga nici în fata a mii de morti si primejdii, unul ca acesta nu va cadea cu usurinta.

·        Îndoiala inimii si nestatornicia sunt o necontenita pricina de poticnire si primejdii. Cei ce se muta cu usurinta dintr-un loc în altul sunt cu totul lipsiti de pricepere caci nimic nu determina o mai cumplita nerodire ca nerabdarea. Manastirea în care ai intrat sa-ti fie tie mormânt înainte de mormânt. Nimeni în atare situatie nu iese din mormânt decât la învierea obsteasca. Iar daca unii au iesit si altfel, nu uita ca au murit din nou. Sa ne rugam Domnului sa nu ni se întâmple si noua acelasi lucru.

·        Daca te-ai legat împreuna cu altii sa traiesti în comunitate si observi ca nu sporesti, paraseste-i fara nici o remuscare, desi cel cercat este cercat oriunde si tot asa si cel dimpotriva.

·        Multe sunt lucrarile mintii omului lucrator: meditarea la dragostea lui Dumnezeu, amintirea de moarte, pomenirea lui Dumnezeu, a Împaratia Cerurilor, a râvnei sfintilor mucenici, amintirea sfintelor puteri – îngerii, amintirea de momentul iesirii sufletului, a judecatii, pronuntarea sentintei, al pedepsei. Toate aceste gânduri sunt mari, iar cele pe care le-am enumerat i-au facut pe multi neputinciosi a mai pacatui. Sa începem deci cu cele mari si sa sfârsim cu cele care nu trebuie uitate.

·        Precum ploaia intrând în pamânt aduce plantelor o calitate potrivita lor: dulce celor dulci, amara celor amare, asa si harul daruieste inimilor credinciosilor în care patrunde neschimbat lucrarile potrivit nevoilor lor: celui ce flamânzeste i se face hrana, celui ce înseteaza, bautura preadulce, cel caruia îi este frig – haina, celui ostenit – odihna, celui ce se roaga – nadejdea inimii si celui ce plânge – mângâiere.

·        Când primim cu sufletul deschis toate cele neasteptate întru zdrobirea inimii, atunci cu adevarat ne-am eliberat de frica.

·        Nu întunericul si aspectul dezolant al locurilor îi întareste pe draci împotriva noastra, ci împutinarea si slabiciunea sufletului nostru, dar uneori si pedepsirea noastra din iconomie.

·        Cel ce s-a facut rob Domnului nu se teme decât de Stapânul sau, cel ce nu este asa, se teme pâna si de umbra sa.

·        Cel ce a biruit frica lasa este vadit ca si-a predat viata si sufletul lui Dumnezeu.

·        Moise, sau mai bine zis Dumnezeu porunceste ca cel fricos sa nu iasa la razboi ca nu cumva ratacirea cea din urma a sufletului sa fie mai mare decât cea dintâi cadere a trupului, si pe drept cuvânt.

·        Hotarârea neîndoielnica pricinuieste staruinta în necazuri si în locuri, iar îndoiala lucreaza necredinta, caderea si stramutarile dese.

·        Barbatia inimii este un alt ajutor al sufletului dupa Dumnezeu, precum si lenea este un ajutor al pacatului.

·        Sa nu te tulburi de cazi în fiecare zi, nici sa renunti cumva la lupta, ci stai barbateste si cu siguranta; îngerul care te pazeste va pretui rabdarea ta. Rana ta este usor de tamaduit cât este proaspata, dar cele vechi neîngrijite si învârtosate sunt greu de vindecat si au nevoie de multa osteneala, fier, de brici si de focul ce le însoteste pentru vindecare. Multe se fac cu vremea de nevindecat, dar la Dumnezeu toate sunt cu putinta.