Index > Scriitori filocalici

 
   Akedia 
   Ascultarea 
   Credinta 
   Cunoastere - Ignoranta 
   Curaj - Frica 
   Curvia - Curatia 
   Deznadejde 
   Discernamant - Trezvia 
   Dragoste - Bunatate - Mila 
   Frica de Dumnezeu - Evlavia 
   Iadul 
   Imbuibarea - Infranarea 
   Imparatia Cerurilor 
   Infricosata Judecata 
   Mania - Blandetea 
   Meditatia 
   Moartea 
   Naluciri 
   Osteneala - Lenevia 
   Parintele spiritual 
   Patimi - Ispite 
   Paza Simturilor 
   Pilde 
   Plansul 
   Pocainta 
   Rabdare - Suferinta 
   Rasul 
   Retragerea 
   Rugaciune 
   Saracia - Avaritia 
   Slava desarta 
   Smerenia - Mandria 
   Spovedania 
   Suferinta - Rabdare 
   Trandavia - Osteneala 
   Trezvia - Imprastierea 
   Vorba desarta - Tacerea 

 

versiune cu diacritice - aici

Curvia – curatia

·        Sa n-ai prietenie prea mare cu careva de aceeasi vârsta caci aceasta stare de suflet nu te lasa sa ajungi la plâns. Înfrâneaza-ti ochii sa nu ia aminte la cineva si nu vei umple inima ta de cumplita îndrazneala care duce la pierzanie sigura.

·        Tineretea trebuie sa se pazeasca în toate cu mare grija caci diavolul îi doboara repede pe tineri. Mai întâi încep sa vorbeasca când se întâlnesc ca pentru folosul sufletului, ba de multe ori chiar si fara acest motiv. Dupa aceea trec la altele cum ar fi pofta, îndrazneala, clevetirea si alte multe rele. Asa se împlineste cu ei spusa: “Începând de la duh, acum sfârsiti în trup? Toate acestea le-ati patimit în zadar.” Asa ajung tinerii la cadere: de la a începe sa vorbeasca unii cu altii fara judecata si de a sedea împreuna. Masura iubirii lor întreolalta aceasta sa fie: sa nu se cleveteasca unii pe altii, sa nu se urasca, sa nu se iubeasca pentru frumusetea trupului, nici pentru vreo lucrare trupeasca oarecare; sa nu sada unii cu altii fara de mare trebuinta ca sa nu cada în îndrazneala care nimiceste roadele monahului si-l lasa ca pe un pom uscat caci spune Apostolul ca vorbirile rele strica obiceiurile bune. (I Cor. 15,33)

·        Ce sa fac parinte caci sunt tulburat de gândul desfrânarii? – Chinuieste-te cât poti ca aceasta îti sta în putere, dar nu te încrede în aceasta, ci în iubirea si acoperamântul lui Dumnezeu. Si nu lâncezi caci lâncezeala este începutul tuturor relelor si pe lânga aceasta pazeste-ti ochii cu desavârsire.

·        De e nevoie sa vorbesti cu unii, cheama numele Domnului în ajutor zicând: “Doamne Iisuse, acopera-ma si ajuta slabiciunii mele!” si îndrazneste caci va sfarâma sageata vrajmasilor caci numele Lui pricinuieste nelucrarea raului.

·        Ce înseamna cuvântul: “Ia seama sa nu te rapeasca gândul curviei”? – Acest cuvânt se potriveste nu numai curviei, ci si altor pacate; aceasta o patimeste mintea din pricina împrastierii, deci omul trebuie sa se adune în sine zicând: “Doamne, iarta-ma pentru numele Tau cel sfânt ca din negrija mea mi s-a întâmplat acestea si izbaveste-ma de împrastiere si de toata cursa vrajmasului ca a Ta este slava în veci. Amin.

·        Când vrajmasul a uscat izvorul lacrimilor din inima ta, l-a umplut pe cel de sub pântecele tai.

·        De unde vine pornirea trupului? – pornirea trupului vine din negrija caci negrija mâna fara sa-ti dai seama sa judeci si sa osândesti pe aproapele si asa te tradeaza. Când Israil slujea cu adevarat lui Dumnezeu, Acesta îl pazea de dusmani, dar când nu se mai îngrijea sa-I slujeasca cu adevarat, Dumnezeu îi lasa pe dusmanii lui sa-l asupreasca.

·        Supararea ta din pricina curviei vine de la gândurile tale împotriva aproapelui si de la judecarea lui, dar si de la familiaritatea îndrazneata cu cei cu care ti-am spus sa nu mai ai aceasta îndrazneala.

·        De multe ori am fost ispitit si eu în tineretea mea de catre dracul curviei dar m-am ostenit luptând cu gândurile, împotrivindu-ma si neînvoindu-ma cu ele caci puneam înaintea ochilor chinurile cele vesnice si facând astfel în fiecare zi vreme de sapte ani, m-a usurat Dumnezeu de ele. Acestei ispite îi pune capat rugaciunea neîncetata însotita de plâns. Deci nu te lasa slabit de demoni ca sa privesti la acea fata de care esti ispitit ori sa intri în vorba cu acela si chiar de-ai ajunge fara voia ta sa te întâlnesti cu el, trage-ti privirea de la el cu iscusinta, cu frica si cu hotarâre si sa nu-ti predai auzul glasului sau. Iar daca acel frate ar intra în vorba cu tine de la sine sau s-ar aseza lânga tine fara sa stie ca te ispiteste departeaza-te de el cu iscusinta în chip cuviincios si fara graba. Spune gândului tau: “Adu-ti aminte de judecata cea înfricosatoare a lui Dumnezeu si de rusinea ce o vor suferi cei ce fac cele spurcate.” Lupta deci cu putere împotriva gândurilor tale si vei afla prin rugaciunea sfintilor ajutorul lui Dumnezeu.

·        Din negrija, uitare si nepasare mintea se orbeste treptat si ajunge sa ia aminte la cel pe care-l poftesti, apoi graieste omul cu el nascocind motive ca sa-i graiasca si sa sada împreuna cu el venind astfel pe toate caile la împlinirea poftei sale. A lasa gândul sa zaboveasca în acestea înseamna a mari razboiul care duce în cele din urma la cadere sigura, daca nu cu trupul, macar cu duhul prin îndulciri. Si asa ajunge omul sa-si aprinda singur foc în sine. Însa inima celui ce voieste cu adevarat sa se mântuiasca se teme sa primeasca samânta.

·        Cel trimis la Judecata de apoi în iad e descoperit cu toate faptele lui de rusine în fata tuturor, fapte pe care nici cel mai sofisticat rationament nu le mai poate acoperi pentru vreunii mai naivi. Iadul va locul celor cinici care-si recunosc fara rusine caracterul urât al faptelor lor – este o resemnare într-o stare de scârba pe care si-o recunosc toti în mod reciproc.