·
Cat despre poame, sa nu le ceri
din propria vointa, dar de ti le vor da, ia si
mananca suspinand pentru osanda ce ti-o va aduce placerea
aceasta.
·
Ce sa fac parinte cand
patima nu se iveste inainte dar se strecoara in vremea mancarii? Sa ma opresc de la mancare? - Nu te opri ci lupta
impotriva gandului aducandu-ti aminte ca mancarea se va preface in ceva
urat mirositor si ca vom fi judecati ca unii ce ne-am saturat
in vreme ce altii flamanzesc sau se infraneaza cu
desavarsire. De inceteaza pofta, mananca dar
osandeste-te tu insuti, iar de staruie - cheama numele lui
Dumnezeu in ajutor si te va odihni de acest razboi. De pune insa
stapanire pe tine incat nu mai poti manca cu buna
randuiala, inceteaza sa mai mananci, iar de sunt unii care
sed cu tine la masa, ca sa nu bage ei de seama, ia cate
putin. Daca-ti este foame, implineste-ti
trebuinta cu paine sau alta mancare de la care nu ai razboi.
·
Care este semnul lacomiei
pantecelui? - Cand vezi cugetul indulcindu-se la gandul
unei mancari si urmaresti sa o ai neaparat sau
inaintea tuturor, sa stii ca te stapaneste
lacomia pantecelui. Ia aminte deci la tine insuti si la tot
ce-ti sta in putinta ca sa te silesti sa nu
iei cu graba din ea, ci cu buna randuiala si impinge mai
vartos acea mancare inaintea altora. Dar dupa cum am spus, nu trebuie
sa incetezi indata a manca, ci pazeste-te sa nu te
repezi la mancare fara de randuiala. Vorbind de lacomia
pantecelui Parintii cer sa nu intinzi mana la masa inaintea
altuia caci acesta este un lucru necuviincios si strain de buna
randuiala. Un alt semn al lacomiei pantecelui este a voi sa
mananci inainte de ora randuita, lucru care nu trebuie nicidecum
facut decat doar din vreo pricina binecuvantata. Dar in toate
trebuie cerut ajutorul lui Dumnezeu si El ne va ajuta.
·
Ce hrana sa-mi randuiesc
zilnic? - A-ti stabili hrana pentru fiecare zi in
chilie inseamna a te lasa prins de grija si de o nevoie
fara rost. Lasa-te calauzit de indrumarea lui
Dumnezeu, caci zice: ''Cel ce umbla drept, umbla cu incredere.'' (Proverbe
10,10)
·
Cat priveste mancarurile,
sa nu ne ingrijim prea mult de trup caci se intampla ca aceasta
sa fie uneori un razboi din partea dracilor ca sa ne arunce in
griji si astfel, staruind noi in ele, sa parasim
bunatatile ce ne sunt puse inainte.
·
Si pentru ca ai spus
ca suferi de slabiciunea trupului si ca nu poti face
nimic, fa dupa puterea ta ca sa tai din paine si din
bautura caci Dumnezeu a primit cei doi banuti ai
vaduvei si s-a bucurat mai mult decat toate darurile. Deprinde mai
intai de toate neindraznirea si te vei mantui.
·
Cand nu mananci si nu bei
cu risipa nici din placere, acestea nu-ti aduc osanda nici
nu sunt spre sminteala. Despre ele a spus Domnul ca nu-l spurca
pe om.
·
Mananca taind cat
poti placerea de la fapta aceasta, sau asteptand osanda pentru
ea.
·
Cat despre mancare, sa-ti
fie dieta cuviincioasa si cu frica lui Dumnezeu si fi-i incredintat
ca nu vei fi osandit. Aceasta consta in a nu lua nimic cu pofta,
ci orice ai afla, sa primesti cu stapanire de sine si
ramai flamand si nu satul dupa ce ai mancat.
·
Omul sa ia seama ca folosind la
nevoie vreo mancare placuta sa nu se lase biruit de placere
si chiar de se va intampla si aceasta, dupa ce a trecut sa
se ocarasca pe sine.
·
Actul mancarii nu trebuie
nicidecum sa ramana o fapta pur trupeasca, ci trebuie
sa fie un prilej de multumire a lui Dumnezeu si de alte ganduri
sau convorbiri folositoare. Mancarea este si un dar al lui Dumnezeu,
componentele ei fiind in fapt ratiuni plasticizate ca sa nu mai
vorbim de trup care e sustinut in viata lui de suflet si este la
randul lui o ratiune plasticizata impletita cu multe
ratiuni plasticizate si unita cu ratiunea sufletului.
Trupul nu este despartit de suflet, mancarurile nu sunt
pregatite fara ratiune omeneasca si nepotrivite
cu ratiunea plasticizata a trupului, de aceea ele au rostul sa
intretina trupul si prin el, omul intreg.
