Index > Scriitori filocalici

 
   Akedia 
   Ascultarea 
   Credinta 
   Cunoastere - Ignoranta 
   Curaj - Frica 
   Curvia - Curatia 
   Deznadejde 
   Discernamant - Trezvia 
   Dragoste - Bunatate - Mila 
   Frica de Dumnezeu - Evlavia 
   Iadul 
   Imbuibarea - Infranarea 
   Imparatia Cerurilor 
   Infricosata Judecata 
   Mania - Blandetea 
   Meditatia 
   Moartea 
   Naluciri 
   Osteneala - Lenevia 
   Parintele spiritual 
   Patimi - Ispite 
   Paza Simturilor 
   Pilde 
   Plansul 
   Pocainta 
   Rabdare - Suferinta 
   Rasul 
   Retragerea 
   Rugaciune 
   Saracia - Avaritia 
   Slava desarta 
   Smerenia - Mandria 
   Spovedania 
   Suferinta - Rabdare 
   Trandavia - Osteneala 
   Trezvia - Imprastierea 
   Vorba desarta - Tacerea 

 

versiune cu diacritice - aici

Rāsul

·        Īnceputul pieirii monahului este rāsul si lipsa fricii. Cānd te vezi stapānit de rās, cunoaste-te īn adāncul relelor si īn adāncul iadului. Rāsul scoate afara fericirea lui Hristos, el nu zideste ci topeste toate virtutile. Rāsul īntristeaza Duhul, corupe trupul, vatama sufletul, īntuneca īntelegerea, scufunda īn noroi constiinta, īnaspreste si īmpietreste inima, face rugaciunea neprimita. (Rāsul este semn de superficialitate, semnul lipsei de reflexie, de neobservare a insuficientelor proprii, a neīmplinirii datoriilor fata de Dumnezeu si de altii.) Monahul pricinuitor de rās (glumet) este urāt īn fata lui Dumnezeu, privit cu scārba de īngeri, gol de toata virtutea, īmbracat īn rusine, unealta a diavolului si vatra a mortii. Rāsul este dusmanul īnfrānarii si prietenul demonilor, desfrānarii, rusine, osānda a celui cāstigat de el. (Rāsul nu vede realitatea profunda si grija de-a ramāne īn unirea cu ea, de a īnainta spre ea si īn ea.) Rāsul risipeste sufletul si aduce caderea grabnica a trupului, dispretuieste pacea si se bucura de lupte īntre oameni. Glumetul cauta moartea si doreste pierzarea; el īsi pregateste chinurile vesnice si grabnica pieire. (viata redusa la cele ale lumii si la cele placute ei, se simte bine īn monotonia lumii, echivalenta cu moartea spirituala; el acopera aceasta monotonie, dar cāt timp va putea-o face?) Rāsul este tulburarea Bisericii, pricinuitor al rusinii, aduce defaimarea si dispretul, este creatorul minciunii si batjocorirea adevarului. (Rāsul nu ia īn serios nici o valoare; priveste cu īngaduinta toate relele, orice dezordine sau lupta īntre oameni – este deci o arma a diavolului.) Rāsul nu recunoaste ceea ce s-a īmplinit cu adevarat, ci nascoceste minciuna. Rāsul goleste sufletul de orice continut, de orice gāndire, de orice relatie serioasa cu altii. Rāsul opreste simturile de a lua contact cu realitatea. Rāsul este pacatul neīncetat si un cui īn suflet, sabia diavolului si o secera pustiitoare. Rāsul este necunoasterea Scripturilor, mānie neīntārziata, strāmbarea cuvintelor adevarate, alegerea a ceea ce este nedrept. Rāsul este miscarea īntre cele rele schimbatoare si cugetarea vicleana; rāsul este foc nestins si pedeapsa pierzatoare, cursa multipla si lipsa vietii. (Este lipsa unei vieti adevarate. El nu se adānceste īn bogatia vietii, nu simte trebuinta sa o patrunda, sa o cunoasca.) rāsul este vietuire amagitoare, navala desfrāului, hambar de īnduri rele si magazie de īntelesuri urāte. Rāsul este lipsit de gāndul mortii si de cugetarea la chinurile vesnice. (Daca mila noastra este trezita nu de cel ce rāde, ci de cel trist, cu atāt mai mult trezeste cel trist si temator mila lui Dumnezeu. Cel ce rāde trezeste compatimirea lui Dumnezeu, dar nu mila care-l poate māntui, ci doar compatimirea unita cu constatarea ca cel ce rāde se pierde.)